19,543 matches
-
său de citat, o invenție a lui Mircea. Apoi l-am identificat în Artistul și moartea și abia acum în Point Counter Point, la recitire, dînd de pasajul din jurnalul lui Quarles. În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
bată-n cap cu vreo surpriză / de vorbe-alese vrăfuite clăi. // Și nu fac bale ca să cînte mărul, / curat, cum zici, Ťun înger l-ar mușcať / nu bijbîie, ci fizic adevărul / îl simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire înmormîn-tată-n carne" (V.Voiculescu) și a da totodată, prin echivoc, mai multă plasticitate frazei. Cu Lutării, Vasile Nedelciu răsărise, în urmă cu aproape două decenii, ca un angajament încurajator în poezia basarabeană, care însă nu s-a mai realizat. Să fi fost de vină politica, în care căzuse, ca și alți intelectuali de frunte
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
totul aparte. Este o poezie care, plictisită de ea însăși, refractară la o pretenție absurdă pe care o au atîția de atîta vreme, și care de fapt nu crede nici în sine însăși, nu mai vrea să fie poezie. Pentru că "fraza frumoasă" (de ex., "Copacii își oblojesc rănile cu păsări", "îmbrățișarea în ninsoare") nu e altceva decît "un arabesc al aiurelii" (O fază frumoasă). În consecință, totu-i deșertăciune, nimic serios. Dacă, așa cum poetul (?) se spovedea într-un interviu, poezia e
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
alese și perioade cizelate cu artă. Dar cărțile lor sunt copie a sufletelor lor. Și ce suflete mari și calde! Toate scrierile lor sunt acte și servesc la edificare. Acolo nimic nu se conformează vanității stilului, căutării limbajului elevat, armoniei frazelor cizelate”3. Starea spre care aspiră Părinții filocalici este aproape de viața îngerilor. Și această asemănare dă un sens particular ascezei din ajunuri, din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Ea spune de asemenea
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote Ștefanache Popescu Axion, gl. VIII, în: Cântările Sfintei Liturghii, p. 166, s. 1. footnote> Acest ultim motiv muzical enescian analizat, poate fi întâlnit nu numai în cadențe, ci și în desfășurarea mediană a frazelor, desenul melodic întrând în categoria arhetipală a muzicii bizantine. Ex. nr. 22: Al treilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote Marin Velea - Am văzut lumina, gl. III, în: Cântările Sfintei Liturghii, p. 206, s. 2-3. footnote> Ex. nr.
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
comori neprețuite, În speranța infima de a salvgarda O ultimă firidă de vers creator. Ars scribendi Închide-n cuvinte fantasme psihoze, sentințe și basme, versuri Încadrate În rime ca-n niște armuri lucitoare, venite din soare, penelul Înfipt În onirice fraze ca un pumnal laborios despicând metafora plină ce șușotește-n surdină către-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu migală din cupa de cerneală Cenușă Din aripi de gânduri străpunse de vânt am adunat un căuș de cenușă din trupul
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
22) și Revista Sânziana (pentru Sânzana). Reproduc un singur paragraf din articolul meu apărut în Observatorul cultural în decembrie 2005: Citirea în grabă poate provoca gafe de proporții. Parafrazând cele opt puncte ale programului de viață al adolescentului, copistul redă fraza: ŤSă cunosc concepțiile didactice și să pot să le combatť, înlocuind cuvântul subliniat cu dialectice. Ce-o fi avut elevul Mircea Eliade cu Hegel, să-i combată dialectica? Tot e bine că nu a apărut materialist dialectice. Ar fi fost
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
pornească de unul singur o revoluție. Prin sacralizarea lumii, Eliade a deschis calea marii revoluții spirituale." (Evenimentul zilei, nr. 4505, 9 iulie 2006, Primii zece "Mari Români"). A doua zi, în același ziar se reiau ditirambii iresponsabili. Apare însă o frază despre legionarim. Autorul anonim al portretului, părând că-i acordă eroului său circumstanțe atenuante, comite o inexactitate: "De la mijlocul anilor ^30, Mircea Eliade a devenit susținător al ideologiei Mișcării Legionare, de care s-a distanțat ulterior și a refuzat orice
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
engleză. După o lectură atentă a volumului Flowers of Mildew realizat de Michael Impy și Brian Swann, sunt înclinat să renunț, la scepticismul meu inițial. Admir, în primul rând, efortul lor de a reda întreaga bogăție a textelor originale, chiar frazele ideomatice și expresiile arhaice sau argotice... Pe scurt, Flowers of Mildew reprezintă o realizare poetică extraordinară și o recomand călduros pentru publicare. Publicul vorbitor de engleză va descoperi un mare poet modern." (Europa, Asia, America, vol. III, p. 443-444). O
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
treze” în aceea că uniunea cu divinul nu este considerată o stare permanentă. Sfântul Macarie a pus accent pe liberul arbitru al omului de a renunța la urmarea lui Dumnezeu și de a se lăsa îmbătat de rău/demonic, o frază care nu poate fi regăsită și la Sfântul Grigorie<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 313. footnote>. Cu toate acestea însă, Sfântul Grigorie de Nyssa este cel dintâi autor creștin care a elaborat o teorie teologică
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
și primește „arătarea lui Dumnezeu” (τοῦ θεοῦ τὴν ἐμφάνειαν), „prin veghea divină” (διὰ τῆς θείας ἐγρηγόρσεως), în intelectul său neatins. Er. Dodds<footnote Pagan and Christian in an Age of Anxiety, Cambridge, 1965, p. 99, n. 2. footnote> compară această frază cu un pasaj din Plotin (IV. 8.1.1 sq.; dar mai aproape de acesta este III. 6.6.71), în care este descrisă o experiență mistică sub forma unei „treziri întru sine”. Dar oricum s-ar prezenta limbajul Sfântului Grigorie
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
H. Lewy, Sobria ebrietas, Untersuchungen zur Geschicte der antiken Mystik, Giessen (Töpelmann), 1929, 174p., în Raze de lumină, Anul III, 2/1931, p. 144. footnote>. Pentru Filon, această beție este stadiul în care sufletul trece dincolo de stadiul de căutare<footnote Fraza beție a spiritului a fost deosebit de răspândită în limbajul elenistic, în special în cadrul scrierilor hermetice (acele scrieri care se refreau la Hermes, ce circulau sub numele de Hermes Trismegistus), iar Jean Daniélou sugerează că de aici a împrumutat Filon expresia
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
la fel cum despre trup se spune că e intoxicat de vin”<footnote Collection I, 63.6. footnote>. În timp ce aceasta este singura mențiune a „beției treze” în cadrul omiliilor, incidențele mai generoase ale „beției” indică o influență subiacentă indubitabilă pentru această frază. Aceste incidențe sunt în general de natură revelatoare, în aceea că viziunile despre care se vorbește pot fi primite într-o stare de beție. Principalul context este unul al evoluției creștinului, al rolului liberului arbitru în viața credinciosului și al
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Preludiu, Coral și variațiuni; Fugă, Scherzo și Final, alcătuiesc un ansamblu cu importante aspecte inedite. În 1921, Alfred Alexandrescu (1893- 1959) compune un Allegro pentru Cvartet de coarde sub formă de sonată, în care ne întâmpină o muzică generoasă în fraze melodice și pătrunse în tonuri în genul impresionismului de ipostază clasicistă. Sub influența muzicii franceze (Debussy, Fauré, Ravel), Theodor Rogalski (1905-1954) și George Enacovici (1891- 1965) compun în 1925 lucrări de gen: Cvartetul de coarde în fa major, respectiv Cvartetul
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
travaliului tematic dimensionarea indiciilor rapsodice concretizarea și diferențierea formelor îi conferă relief unui ciclu unitar bogată în evenimente și situații contrastante organizarea întregului pe temeiul conceptului monotematic părțile mediane îi oferă calitatea de partitură de referință (Scherzo) care impune prin frazele lui asimetrice, prin valorile sale de ordinul armoniei cromatice, precum și de ordinul poliritmiilor marcate. Cei care cântă cvartetul o fac cu plăcere, iar amintirea interpretului poartă mereu un prinos de recunoștință muzicianului Jora. Sintetizând însușirile înnoitoare proprii Cvartetului op.9
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
intonează prima structură melodică, ce este reluată imediat de către grupul format din maximum cinci membri. Repetiția structurii de către cor poate fi identică și integrală, dar se poate constitui și într-un răspuns variat - chiar modificat. Corul poate răspunde printr-o frază mai scurtă sau chiar printr-o simplă interjecție. Acest procedeu responsorial este atestat încă din Evul Mediu de către istoriografia de limbă arabă, fiind unul dintre principiile de bază ale esteticii muzicale orientale. Tehnica responsorială există și în muzica tradițională a
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
poemelor cântate de tip muwashshah și zajal - în cadrul noubei această practică este asimilată și transformată în antifonie. Acest procedeu presupune existența a două sau mai multe grupuri - ce pot fi identificate cu coruri - care dialoghează, intonând rând pe rând aceleași fraze melodice. Antifonia specifică Greciei antice prezintă următoarea particularitate : două sau mai multe grupuri intonează la unison aceeași melodie, în timp ce un grup urcă la octavă, păstrând însă nealterat desenul melodic. Aceste două tipuri de antifonie - cea așa-zis clasică și cea
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Andaluzia și Murcia. În Maroc, transformarea responsorialului în antifonie - preluarea de către un cor a rolului deținut de solist - este extrem de evidentă. Există chiar și variante în care în loc de două grupuri, găsim doi soliști ce își răspund, preluând unul de la altul frazele melodice. Muzica bazată pe pricipiul antifoniei se regăsește și în repertoriile populațiilor beduine din Peninsula Arabică. Un aspect foarte important în relevarea tehnicii antifonice este amplasamentul muzicienilor în timpul cântării. Mai ales în trecut, grupurile de interpreți erau dispuse față în
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
sunt realizate de către instrumentele cordofone, cum ar fi luth, vioară, violă sau kwitra. Linia melodică a instrumentului solist este acompaniată în surdină de către celelalte instrumente, realizându-se un fel de ison heterofonic, centrat pe fundamentala modală. Discursul muzical este fragmentat, frazele fiind foarte clar delimitate prin coroane și pauze. Linia melodică nu este foarte ornamentată, aceasta fiind de altfel una dintre caracteristicile improvizațiilor denumite clasice. Această improvizație poate avea rol de introducere a unei noi mișcări a suitei. Instrumentistul este deci
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
pe Maestru, a fost, probabil, analogia, diverse similitudini, dintre metrica jocului nostru popular și aceea a versului grec. Cu o intuiție proprie genialității, el vede în pașii, timpii și măsurile acestui joc, dactili, spondei, trohei, anapești, iambi, tribrachi etc.; apoi fraze, strofe, perioade etc., tot; și - este o vorbă încă ceva mai mult decît atîta: fără ironie. Ba încă și unele fenomene specifice versificației antice, ca acela, de pildă, al substituirii dactilului printr-un spondeu etc. și, în orice caz o
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
e ca dela o concepție academică, rigidă, la o explozie de viață liberă, dar și sistematică, în fond. Cu mai multă sau mai puțin fantezie, timpii măsurii pot fin contopiți sau subdivizați în neînchipuit de multe feluri. Însă distribuirea, în frază, a accentului sau accentelor tonice trebuie, prin observarea regularității și, să păstreze măsura chiar și în pofida unor neregularități pur accidentale. Astfel, era legea dansului. Dar marile succese ale pieselor de dans și, prin urmare, creșterea cererii lor, a provocat o
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
energiile vitale din incipit se topesc viral Într-o revărsare nervoasă de forme scatologice. Într-un nucleu al abuzurilor. Grija autorului pentru detalii egalează cu expunerea unor scene de o forță plastică izbitoare, care șochează În mod nefericit la orice frază. O astfel de tușare percutantă o Întâlnim În imaginea lui Demétrios, care „cercetează hoitul lui Fric de sub mărăcini, burta lui cusută și gri-vineție, umflată și legănându-se ba Într-o parte, ba În cealaltă a lumii”. Proiecțiile biologice nasc monstruozități
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
o Întâlnim În imaginea lui Demétrios, care „cercetează hoitul lui Fric de sub mărăcini, burta lui cusută și gri-vineție, umflată și legănându-se ba Într-o parte, ba În cealaltă a lumii”. Proiecțiile biologice nasc monstruozități, profilând declinul realității imaginate. O frază ca aceasta: „Femeile grece călăresc pe valuri și așteaptă Întîmplările/ viitoare: un prunc zbierînd În mătasea de sînge!/ Bărbații se-adună, mănîncă placenta din femeia ce/ naște:/ grecii-și mănîncă alene copiii” nu poate fi ipostaziată drept o „impregnare cu
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
D. Irimia), Îi oferă acestuia ocazia să asiste, printr-un artificiu stilistic, la formarea „coroanei” - Întemeierea propriului caiet de memorii, respectiv a romanului. În esență, Toate bufnițele prinde viață ca roman fluid, cu o consistență bogată și ritmică, muzicală (a frazei), aflată uneori la mică distanță de calofilie, dar amintindu-și mereu adevăratul scop: de a reprezenta povestea ca o valoare de schimb; una indispensabilă fiindcă „dacă oamenii, toți oamenii, s-ar sătura Într-o bună zi de povești, cred că
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]