4,485 matches
-
ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul poporului intenția civică. Când era sigur de reușită, ridica pleoapele, brusc, a iluminare; satisfăcut, afișa un rânjet dominant, apoi își freca mâinile plin de sine. Hei, deschide ochii, tataie! Deschide ochii, mâine avem consiliu. Trebuie să pui ceva la cale, de stai cu ochii închiși de atâta vreme! Învelit cu o pătură, starețul se relaxa ca după o baie de nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iași, manifestele anunțau despre niște portocale ce urmau să se împartă în Piața Unirii. A nimerit în mijlocul studenților. Jocul părea antrenant, repetau în cor ca la serbare (după tovarășa) versuri. Pe lozinci se crăcea libertatea. La ferestre, după perdele, impotenții frecau vrejul de elemenții caloriferelor erau calzi. Cei cu sânge în organ strigau cât îi țineau bojogii: "Jos sus! Jos sus cortina!" Spectatorii, de sub plapumă, priveau prin gaura cheii, prin intestinele târgului, prin nori, cerul. Atunci, ca și acum, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu patru fete, toate frumoase, dar nu oricum, să furi clopotul bisericii de dragul lor, nu alta. Bal În sat la care iese și Floare, cea mai mică dintre ele. Ca obrajii să-i fie mai În rîndul lumii, și-i freacă cu hîrtie creponată roșie. Îi cade cu tronc nu oricui, ci tocmai feciorului primarului Pomean din Pișcari, om Înstărit, cu nume În satele de pe toată valea. Foc mare, de nestins la inima flăcăului, drept care primarul hotărăște o vedere a celor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să strig. De văzut nu știu cum era, nu deschideam ochii, dar chiar prin pleoapele strânse mă orbea lumina albă și îndată venea tunetul. Pe urmă, s-a făcut întuneric de tot. M-am trezit în colibă, lângă foc, iar bătrânul îmi freca mâinile și picioarele: Ei, da' bine că făcuși ochi ! Nu, nu ne-am răsturnat, n-ai căzut în apă, nu te-ai înecat. Când am tras la mal, te-am găsit leșinat pe fundul bărcii. Dar am avut de furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toate. Nici nu știu de unde atâta putere la moșul acela ! A venit în fugă, l-a ridicat în brațe ca pe un fulg, a strigat la noi să-i aducem sare, l-a pus la umbră, a început să-l frece cu niște ierburi pe tot trupul, pe urmă a turnat sare cu nemiluita în fiertura de pește pe care-o avea și a început să-i ude buzele. Am răsuflat și noi ușurați când a deschis ochii... Ce sperietură am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de la început: fereastra cu icoana, patul, masa, iar pe scaun, bătrâna) Bătrâna (își face cruce) Mare-i minunea ta, Doamne ! Uite, a deschis ochii ! (copilul se ridică din pat, se dă jos, la marginea patului, se uită în jur, se freacă somnoros la ochi și spune) Frățiorul: Ce greu am dormit ! Se făcea că eram bolnav și vroiați să mă duceți la spital, dar e frig afară și zăpadă, cum să ies din casă... Se făcea că pe scaunul ăsta stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sî-l dau?... - a Întrebat piranda oftând. ― Să mi-l faci cadou, căă... voi aveți aur să vă acoperiți și casa cu el! Și apoi, voi avea mai multă grijă de bătrân... În cele din urmă, foindu-se pe scaun și frecându-și mâinile, piranda a continuat: ― Noi toatî cimotia ti rugăm sî Îl laș’ pi barbatu’ meu sî vii acasî, cî de-amu’ s-o lecuit... Asta numa’ dacî vrai... Doctorul s-a uitat repede la ceas. ― Ooo! S-a făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă, te-i Întoarce să te spăl pe spate... După vreo jumătate de ceas, Stăncuța a ieșit din cadă. Era toată numai nuri. Din nou, gândul infirmierei a zburat la bărbații care nu știu ce-i frumos... Din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mic și cu mare, ca să-l asculte pe el, smeritul ucenic. Când visele erau mai plăcute, se simți zgâlțâit de umăr și se trezi. Scoală-te, nepoate!... Hai, c-a venit badea Petre ca să te ducă înapoi acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași opaiț, pe deadul Vasile, cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-un mod nu tocmai cuviincios, că ar fi trebuit să-i mulțumească și să-și ia rămas bun de la el. Dar când se întoarse și îl căută cu privirea acolo unde îl lăsase, nu văzu pe nimeni și se frecă mirat la ochi. Drumul pe care venise până acolo era cu desăvârșire pustiu, iar badea Petre parcă intrase în pământ. Nici urmă de căruță, de cai sau de căruțaș. Doar niște aburi albicioși se ridicau ici și colo din iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
desăvârșire pustiu, iar badea Petre parcă intrase în pământ. Nici urmă de căruță, de cai sau de căruțaș. Doar niște aburi albicioși se ridicau ici și colo din iarba izlazului. Bade Petre, unde te-ai dus?... Bade Petreee!... , strigă el, frecându-se la ochi, cu gândul că poate badea Petre o luase pe drumeagul celălalt și că nu putuse să ajungă prea departe. Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și în cele din urmă o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise badea Petre. 5 Deodată Culae se opri și se frecă la ochi, părându-i-se că are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui, din ceața dimineții, apăruse o căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în vedere!... Să-i prelucrăm noi puțin!... Să le frecăm ridichea!... dispuse prim-vicele raional și Tarbacea, scoțând în grabă un carnet și-un plaivaz, se apucă să înșiruie sârguincios pe hârtie un pomelnic întreg de nume. Formarea omului nou, cu un înalt nivel de conștiință... ăăă..., devotat partidului și poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu un zâmbet de artist pe figură, care, în doi timpi și trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru șobolani. Peste câteva săptămâni o să-i dăm și o zugrăveală frumoasă... O să se aranjeze, și cred c-o să vă placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru șobolani. Peste câteva săptămâni o să-i dăm și o zugrăveală frumoasă... O să se aranjeze, și cred c-o să vă placă să lucrați aici... Dacă o să fie vreo problemă, să veniți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu-i veni să-și creadă ochilor. Afară, în curte, pământul era acoperit cu o zăpadă mare de-o palmă și continua să ningă de zor, cu fulgi mari și deși, ca într-o altă lume. De mirare, Virgil se frecă la ochi, părându-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama și fără ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ghinion, pentru că, amețit bine de băutură, Lazăr se așeză peste ele din nebăgare de seamă și le făcu chisăliță. Însă lucrurile se încheiară cu bine și Mariana, văzându-l pe copil botezat, își uită supărarea și grijile, iar Virgil își frecă palmele mulțumit. Sigur că totul ar fi putut ieși mult mai bine, dacă de la botez n-ar fi lipsit Stelian, Grigore Gospodin sau maica Agripina, dar absența lor era justificată și urma, cu siguranță, să fie compensată în primăvară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
basma curată și să-l mute, eventual, ca gestionar la o cooperativă dintr-un sat învecinat. Ia să-i ardem noi acum domnului Marangoci un control la sânge, ca să-l învățăm minte! Să-și cunoască lungul nasului!... jubilă secretarul Girolteanu, frecându-și mâinile cu satisfacție. Gestionarul cu pricina nu-i era deloc simpatic, fiindcă se ținea cu nasul pe sus, în virtutea înrudirii sale cu secretarul de partid, și pentru că, în mai multe rânduri, refuzase cu obrăznicie să-l servească cu mărfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își freacă ochii crezând că are o halucinație sau poate a adormit și visează. Dar nu, este adevărat ! O femeie, al cărei chip nu îl poate desluși, șade acolo, în fața lui, într-o bizară atitudine rigidă. La început distinge doar o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care locul acesta, în care m-a adus Atanasie, să nu-mi fi fost străin." Ochii, care orbiți de soare se închiseseră involuntar câteva clipe, se redeschid și mai mari, și mai surprinși. "Oare visez sau e adevărat ?" Se freacă de câteva ori la ochi, și privirea îi confirmă că se găsește casa cu adevărat în fața casei cu acoperiș ascuțit din fotografia veche care o înfățișa pe Teo cu o fetiță de mână, casa atât de asemănătoare cu casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Pedure, verde pedure!/ Frumos chentă cucu-ntr-însu!/ Eu spus la cuc să tace/ Dar el suie pe-alte crace/ Asta la mine nu place!/ Că cântă într-un brăduț,/ S-auzea la Cernăuț./ Lume, lume, cum petreci!/ Lume, lume, cum te freci!/ Și nu vrei să te petreci! * * * Mare Babilon și cu Grădina asta a Moldovei, dar este veselă! a conchis bădia Cazanciuc, bucuros nevoie mare că pleacă spre casă odată cu seara. Dar și cu mine nu mi-e rușine că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]