1,748 matches
-
Parcă nici măcar nu mai e vorba despre mine. Scanez fiecare site în parte, și recitesc aceleași detalii. După ce clichez pe vreo cinci pagini, adaug la căutare și „Third Union Bank, BLLC Holdings”, apoi „Third Union Bank, Glazerbrooks”. Apoi, cu un frison ciudat, scriu „Samantha Sweeting, 50 de milioane de lire, carieră terminată” și aștept să apară poveștile cumplite. E ca și cum m-aș uita la propriul meu accident de mașină, pe replay. Dumnezeule, Google-ul ăsta creează dependență. Rămân acolo, total absorbită, clicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai vrut să revin la birou, nu ? Îmi tremură vocea de indignare. Pentru că era posibil să încep să pun tot felul de întrebări care să stârnească suspiciuni. Pentru că puteam să pun lucrurile cap la cap. Încăperea e traversată de un frison. Dar nu unul în sens bun. Aud oameni care zic „Doamne Dumnezeule” și „cum naiba a intrat aici ?” Dacă vreau să mai rămân cu un gram măcar de credibilitate sau de demnitate trebuie să încetez să mai zic ceva chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau seama. — Bolnne, Samoro? Eș bollne?5 — Nu eu, fir-ar să fie, Margareta. — Margarreta?... În cameră mirosea a ploaie și var. Prin geamul deschis se vedeau ultimii picuri scurgându-se de pe streașina casei. Vântul sufla domol și îi dădea frisoane lui Samuel, aflat cu spatele la fereastră. Lângă ușă, pe un teanc de ziare și ținându-și genunchii la piept, ședea Margareta; îl privea cu niște ochi injectați, sub care creșteau două cearcăne uriașe. Părul dezordonat și presărat cu bucăți de văruială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
e frică. Sunt bolnav. Mi-e groază. Mihail Bulgakov - Maestrul și Margareta Partea întâi Un scriitor, ploaia și caruselul gândurilor Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care întinsese brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-vă! Coborî mâna și îl privi din nou. - De data asta, nu mă implic, pe cuvântul meu, te las să îți faci numărul, toată scena îți aparține. Numai că ai grijă (Scriitorul îi simți privirea în ceafă și avu un frison), trezirea la realitate nu te scapă întotdeauna de coșmarurile tale, uneori se întâmplă chiar invers. Și rămâi prozonierul coșmarului. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești trecând în fiecare zi dintr-un coșmar în altul? Cam cât crezi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
detectivului ucis dispăru, înecată. Privi câteva minute foile umezite, lovite de picăturile mari de ploaie. Îi veni să plângă... 3 Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
decât el. El o sărută mulțumindu-i. Cele câteva ore de când se afla la ea, au trecut nici n-au știut când. Avel, în mașină, îl aștepta jos în fața scării. La plecare, Iorgu simți plumb topit în creier, și un frison îi cuprinse tot trupul; picioarele nu-l ascultau, ceva îl reținea acolo definitiv. Ea palidă, ca turta de ceară, îl privea îndelung cu ochii jucându-i în lacrimi... Nici nu încearcă să-i spuie ce avea pe suflet, știind că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai fi așa de respingătoare! Eu te plac și aș vrea să fim prieteni. Am gânduri serioase cu tine. Am ajuns la o vârstă când trebuie să mă așez la casa mea, să am nevastă și copii. O luă cu frisoane. Nici nu voia să audă de măritat și mai ales cu Petre pe care nu îl plăcea. Nu se compara cu George nici la fizic, nici la caracter. Nu era cizelat deloc, până și mâinile i se păreau a unui
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu îți fac bine! - Mi-a venit așa, dintr-o dată, simt nevoia să fumez din nou! Mâncă la părinții săi și peste puțin timp, tocmai când voia să plece acasă, i se făcu rău. Se albi la față, îl apucă frisoanele și vomită tot ce mâncase. Părinții lui sau speriat. Mama lui îl frecționă pe mâini, pe frunte, îi dădu pe la nas cu puțin oțet. Își mai reveni un pic. - Rămâi la noi în noaptea asta, dacă ți-o mai fi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Imediat, a rupt pagina și a mărunțit-o, aruncînd-o În toaletă; a tras apa. Și-a zis că e bine să fie prevăzător, Începuse, de fapt, să-i fie frică, Îi putea fi luată urma. GÎndindu-se, chiar a avut un frison, nici cînd se bătea cu grupurile rivale de motocicliști, cîndva, nu avusese teamă, deși unele Încăierări sfîrșeau rău de tot. O rangă nu Îl nimerise În cap, Îi rupsese doar clavicula, fusese operat; mai avusese cîteva suturi la brațe, una
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un tremur, atunci, În pădure, În brațele iubitului din vremea aceea, și el aproape un copil. Nimeni n-ar fi putut să-i mai oprească În clipa aceea, Îi trecuse un inexplicabil frison; ea simțise o plăcere nemaîntîlnită și a căutat-o iar, imediat, după ce s-a șters de sînge cu cîteva frunze. Altele nu avuseseră În toată viața lor un orgasm, ea avusese două Încă din prima zi, o străbătuse fulgerul și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tronson din zidurile de incintă ale Parisului. Debarasat de ele pe la sfîrșitul secolului al XVII lea, orașul Luminilor a respirat ușurat și și-a creat o nouă arie de promenadă și de delir colectiv... Cînd teatrele de vodevil și de frisoane sîngeroase s-au înmulțit în zonă, uneia dintre aceste artere, Boulevard du Temple, i s-a spus Bulevardul Crimei. Și nu pentru că s-ar fi comis vreo crimă abominabilă pe trotuarele, în cafenelele sau restaurantele sale, ci pentru că pe scenele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vorba de un prim sărut, de o primă noapte de dragoste sau de un prim eșec erotic. aveam chiar această uluitoare capacitate de a intui, după cum începea primul capitol al romanului, cam la ce pagină urma să se producă primul frison erotic. Și vă jur, rareori mă înșelam... Cu o precizie pe care mi-am perfecționat-o în decursul anilor, după prima pagină citită puteam trece apoi în mod aproape automat la pasajele care mă interesau cu adevărat. Prima scenă cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
săptămîni, împreună cu Paul, cafeneaua timizilor, fu o adevărată aventură metafizică. De zeci de ori mi se păru că mă aflam chiar alături de ea, că străbătusem exact aceeași stradă unde o găsisem prima dată, dar de fapt mă înșelam. — tu ai frisoane, făcea Paul, ești puțin bolnav. — nu, nu, strigam eu, trebuie să-ți arăt neapărat locul ăsta, doar nu sunt nebun, am petrecut o după-amiază întreagă în el. refăcurăm de mai multe ori același traseu, ghidat de indiciile înregistrate în memoria
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
perspicacitatea, descoperirea, inițiativa... Vechile concepte filozofice au fost de fapt, treptat, înlocuite cu niște lămpi de neon. Iată de ce toți termenii obscuri sau diversele nume proprii și chiar și anglicismele din romanele americane traduse la noi provoacă un fel de frison al autenticității. Nu ezitați, deci, să strecurați asemenea elemente de autenticitate în narațiune. în loc să spuneți că personajele se află pe autostrada numărul 7, recurgeți la termenul highway. Iată această frază din deschiderea romanul lui Jack Kerouac on the road : „Odată cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
noastre, se transforma în microscopice picături de apă sau de sudoare sau de salivă... Cînd Domnișoara ri își mușca buzele privindu-mă era limpede că eu trecusem de fapt prin corpul ei, prin mintea ei, prin fantasmele ei și că frisonul fin exprimat de buza de jos era semnul unui cataclism intern, al unui orgasm produs undeva în adîncuri. era ca și cum, urcînd pe un munte, ne-am fi jucat cu niște bulgări călduți rostogoliți pe pantele unui fost torent vulcanic. Dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mult mai important este faptul că în aceeași seară toate posturile de televiziune din românia își începură jurnalul cu imaginile acestui autodafă, cu imaginile poetului martir, mort pentru cauza recunoașterii de către occident a valorii universale a literaturii române. Un ciudat frison, de stupefacție, dar și de vagă indignare, se propagă imediat în întreaga românie. Chiar și oameni care nu știau mai nimic despre premiile nobel începură să vor bească despre acest subiect. Cum ? Chiar așa ? româniei nu i se acordase niciodată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe Domnișoara ri. Iar ea, Domnișoara ri, apărea într-un fel de stare secundă, vag insensibilă la sărutul bărbatului, dar afișînd totuși o expresie de călătorie în altă lume. Patch love fu unul din romanele-surpriză ale toamnei și provocă un frison general. Librarii, criticii, cititorii, toți fură în același timp iremediabil seduși, dar și tulburați de această carte erotică scrisă într-un registru „special”. nicio persoană pe planetă nu resimți însă cutremurul pe care l-am resimțit eu, chiar din clipa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi fost ghemuit sub ea. Urechea lui fină, obișnuită cu toate zgomotele naturale ale pensiunii și ale stațiunii, percepu imediat o respirație regulată. Da, cineva dormea acolo, o momîie ghemuită sub cuvertura sa, în camera sa, pe patul său. Un frison de oroare îl traversă pe Bernard, de la creier pînă la tălpi. oare înnebunise doamna Warnotte ? își permisese oare această glumă de prost gust, să plaseze pe altcineva în camera în care Bernard obișnuia să vină de atîția ani ? sau se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zecile de cutii de carton înșirate de-a lungul coridorului : — Pe acestea nu le-a mai luat nimeni pentru că, oricum, nimeni nu înțelege semnele. Iar doamna masek nu a mai apucat să le transcrie ea personal... Guy Courtois simți un frison de-a lungul coloanei vertebrale. Cum, toate acele sute de pagini, acele mii de pagini conțineau cuvinte pronunțate de scriitori ? Fraze, conversații, gînduri, emoții resimțite și exprimate de scriitori ? Da. Bătrînelul furios fu categoric. acele cutii reprezentau un tezaur istoric
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cum în mîna mea dreaptă fusese strecurat un bilet, un dreptunghi de hîrtie ceva mai consistent decît o carte de vizită, de fapt o hîrtie împăturită. Dumnezeule, oare venise momentul ? întreaga mea ființă fu răvășită de un fior, de un frison. avem oare, în sfîrșit, între degetele mele, fraza miracol care urma să mă propulseze în imortalitate ? Dar oare de ce decisese domnul Courtois să mi-o înmîneze într-un mod atît de puțin protocolar, atît de puțin cultural ? timp de luni
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
produci băutură pe ei. Balii, aproape cât degetul mare, țipluiți (adică parcă vârâți întregi într-o țiplă), au pe burtă o bosumflătură de fosfor, care, când stingi lumina, strălucește de parcă pe perete a început filmul. Ori îți dă cu frison, de parcă ar fi o brichetă și-ai muri de nevoie să-ți aprinzi nasoala de la ea. Pentru unul din ăștia nestemații poți să capeți la băutură, de să îmbeți o stradă întreagă. Ai găbjit o pereche, poți să abțiguiești 53
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
leșinatei. Și, scuturîndu-i-o lejer, ca și cum ar fi urmărit doar să-i troznească vreuna din articulațiile translucide, fără greutate, parcă mumificate, ale arătătorului său inelarului cucoanei, făcu ca trupul să i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile unor frisoane scurte, iar întregul Cabinet să sfârâie de un miros aproape sexual, deși de piele arsă. - E reglementar! Gol marcat după regulament!! Ai vîrît-o în pandalii șutând din colțul scurt! omologă, ca un cunoscător, ce se și afla, impresionat, mustăciosul. (De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
clăbucului și cele ale pietrei ponce, apoi din nou holul și restul odăițelor, de-a lungul cărora redeprindeai, pe deplin, bunul simț. Madama nu uita să-ți destăinuie că era sau fusese profesoară de romînă-engleză, fapt care te atingea la frison și prindeai la manieră până te săturai. Vedea o romînă-engleză la cei 49 de ani, pe care nu și-i recunoștea, încît, dacă era să te fi luat după ea, toți cărturarii greci și romani trebuiau săltați de urgență, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]