1,212 matches
-
buzunar și scrie: altă demonstrație a importanței gazonului. Anglomania i se strecoară din ce în ce sub piele. Să găsești sera este una. Să intri în ea, alta. Structura pare a fi împărțită în trei secțiuni, fiecare ascunsă vederii de frunziș. Unele zone sunt ferite de lumină prin jaluzele de pânză. Altele sunt atât de aburite, încât nu poți vedea înăuntru. Un sistem complicat de țevi trece peste pietriș, pompând căldura în afară. În cele din urmă, Jonathan observă o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde chiar decât zonele de țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile răsucite în sus, magnific ornate. Stând pe vârful dealului, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu mor de tot decât după asfințit. În rest, n-aveau a se teme decât cei care se Încumetau să străbată hățișurile În partea lor cea mai de jos, acolo unde soarele cu greu pătrundea câteodată, prin cine știe ce spărtură În frunziș. Cu ceva vreme Înainte ca viitorul lor prieten, Lică, să sfârșească În apa adâncă și verzuie a Gropanului, cei doi veri săriră gardul curții de orătănii a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unul după altul. Militarii, care nu făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mișcă!!! „Doamne! Visez? Sunt treaz? Sau am vedenii?” - mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
melodie murmurată. M-am oprit să mă dumiresac de unde vine... Nu era o cântare bisericească. Nici pe departe ci una lumească sadea... Și era cântată cu meșteșug nu șagă... „Șapte văi și-o vale-adâncă, văleu lupii mă mănâncăăă!” unduia prin frunzișul des al sălciilor... Am înaintat încet, să nu-l tulbur pe cântăreț... Când bătrânul a dat cu ochii de mine, o frântură de melodie a rămas să plutească în văzduh, în timp ce el mă pivea cu oarecare fereală... M-am prefăcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cine!... Cum ai dormit, dragule? Bine ca niciodată, sfințite. După ce îi urma regula de dimineață, ne vom căuta cale către iaz. E drept că totul se petrecea ca după un ritual: bălăceala în pârâiașul din coasta chiliei, vânzoleala păsăretului prin frunzișul copacilor din preajmă care păreau că se întreabă ce se întâmplă pe malul pârâiașului sau poate că au băgat de seamă că sunt străin de locul acela... Am mâncat și am rămas să-l aștept pe bătrân. Nu după multă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
burta de spinare. Voiam să-i spun că nici eu nu eram departe de această stare, dar m-am gândit că nu-i frumos să mă plâng în fața bunei mele gazde... De pe colțul mesei, o rază de soare furișată prin frunzișul copacilor arunca reflexe de foc din două păhăruțe pline cu o licoare rubinie... Bătrânul a ridicat unul și ducându-l la nas a sorbit aroma cu nesaț... Apoi a gustat din el cu evlavie... Îl priveam cu mare drag pentru că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să-ți arate că te consideră prieten... Eu nu am decât să mă bucur că aceste ființe m-au îndrăgit la fel ca pe sfinția ta. Bătrânul a chicotit ca un copil și și-a continuat calea spre iaz. Prin frunzișul arinilor de pe malul iazului se vede soarele în mii de boabe luminoase purtate de unde. Ajunși la locul nostru, călugărulcu un oftat de bătrânețe s-a culcușit pe locul lui, acoperit acum de câteva frunze ruginite... Eu mă așez pe cioata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că se apropie bătrânul. Nu m-am înșelat.În clipa următoare, fața luminoasă a călugărului s-a ivit în prag. Bună dimineața! Te-ai trezit cu noaptea-n cap bag seamă. Vinovate sunt vrăbiile. Dacă nu se zbenguiau ele prin frunzișul nucului, mă găseai dormind buștean. Ai avut dreptate, părinte, că în noaptea asta nici visele nu m-or vizita. Am plutit pe aripile somnului ca pe o apă lină... Știam eu că așa o să se întâmple. După o zi ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și mulțumire, despre clipele acelea rare, neașteptate, când glasul dinăuntrul nostru tace și ne simțim una cu lumea. Vreau să vorbesc despre vremea de la început de iunie, despre armonie și repaus încântător, despre prihori și cinteze și sturzi săgetând prin frunzișul verde al copacilor. Vreau să vorbesc despre binecuvântarea somnului, despre plăcerea mâncării și băuturii, despre ce se întâmplă în mintea noastră când pășim în lumina soarelui de ora două și simțim îmbrățișarea caldă a aerului în jurul trupului. Vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la coadă, nici pe sărite, Încurcat, complicat, așa cum o tot povestește Christa. Pentru că, după o viață Întreagă petrecută Între străini, el știe ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III-a Numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel ca al salciei părăsite - acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceilalți și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
frunze. Cât de important devenise pentru el. Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai frumos în oază, așa cum zorii erau cele mai frumoase momente în deșert, și îi făcea plăcere să se plimbe încet prin grădini și pe la fântâni, observând cum sosesc de foarte departe sute de păsări ca să-și petreacă noaptea în frunzișul copacilor. S-ar fi zis că la ora aceea se trezeau și mirosurile din letargia zilei călduroase, strivite de soarele violent, și se răspândea în voie parfumul trandafirilor, al iasomiei și garoafelor, iar guvernatorul Hassan-ben-Koufra era profund convins că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pietriș, printre copacii de lângă un bloc. Este un grătar de mici aici și un bar într-un apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
frumoasă, iar noi vom sfârși prin a o câștiga. Urmați-mă! Îl urmarăm noi, ca și o jumătate de duzină din partizanii săi. Ne duse spre grădină, Înconjură casa până la o scară de lemn al cărei capăt se pierdea În frunzișul des. Am ajuns pe acoperiș, am traversat o pasarelă, am suit din nou câteva trepte, ca să ne regăsim Într-o Încăpere cu ziduri groase și cu ferestre Înguste, aproape niște lucarne. Fazel ne invită să aruncăm o ochire: ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
își vor pierde urma în parc, doi câte doi. Își vor slăbi mai întâi nodul de pionier, iar fetele se vor farda. Am intrat iarăși în parc și l-am străbătut, trecând pe lângă dobermani și pe lângă scrânciob, am mers pe sub frunzișul copacilor, printre ei, până pe malul canalului. Mai aveam de așteptat o oră. Lângă pod m-am culcat în iarba înaltă. Malul era povârnit, încât trebuia să fiu atent ca nu cumva să alunec la vale. Problema mea cu mușchii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau flash-urile aruncate de armele soldaților noștri. Trăgeau direct spre noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]