1,190 matches
-
iubit de ei, pe fiii și fiicele lor, 26. în ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ți dea de știre și să auzi cu urechile tale. 27. În ziua aceea, ți se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi, și nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, și vor ști că Eu sunt Domnul." $25 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, întoarce-ți fața spre copiii lui Amon, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine și a zis: "Cetatea a fost luată!" 22. Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineață. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. 23. Atunci, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 24. "Fiul omului, cei ce locuiesc în dărîmăturile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și nu era pîine pentru poporul țării. 4. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; și toți oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd Haldeii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce în cîmpie. 5. Dar oștirea Haldeilor a urmărit pe împărat, și l-a ajuns în cîmpiile Ierihonului, și toată oștirea lui s-a risipit de la el. 6. Au prins pe împărat, și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
i-l arătă plutonierului. Acesta ridică pumnii apoi strigă ceva amenințător. Sergentului îi plăcea să ia asupra sa lucrurile pe care era convins că alții nu le-ar fi dus la bun sfârșit. Se apropie și încercă să parlamenteze cu fugarul. Lică însă se simți jignit de tonul lui ipocrit. Când plutonierul îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
delicat. Într-o zi însă îi dispăru un porumbel. Tapițerului i se făcu inima cârcel. Nu-și mai putu vedea de lucru și toată ziua a rămas cu ochii în cer : se amăgea că, acu acu, îl va zări pe fugar, cuminte și drăgăstos, cu perechea lui în cuib. Din păcate asta nu s-a întâmplat nici a doua și nici a treia zi ; ba, încă, peste câtva timp, mai dispăru un porumbel. Mehală începu să fugărească cu zburături de cărămidă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
urmărea, încercând să-și imagineze plecarea lor din Linn. Era uluitor faptul că ei așteptaseră până în după amiaza celei de-a doua zile. Pur și simplu, oamenii vor fi refuzat să creadă că orașul era în pericol, deși, desigur, primii fugari ar fi putut pleca în toate direcțiile și nici să nu se mai apropie de proprietate. Clane își reveni hotărât din reverie. Chemă un sclav și îl expedie la locul de sosire, cu ordine către gărzile personale. - Spune-le acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
secolul al VII-lea, cucerirea arabă și islamizarea care i-a urmat au făcut din ei cei dintâi martiri ai Iranului, iar în secolul al X-lea, persecuțiile la care au fost supuși au determinat o prigoană în masă, iar fugarii care au supraviețuit s-au retras în Insula Hormuz din Golful Persic, formând o comunitate pe care hindușii au numit-o „colonia parșilor“. În secolul al XIX-lea, după ce colonizarea britanică a înaintat către nord-vestul Indiei, mulți parși s-au
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de a-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci din ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Lucrau împreună, înțelegi? Ea aici e ca o a doua Shirin, trece dincolo de astfel de fapte. — Armin, ascultă-mă, fiule, poate să se întâmple... urât... trebuie să facem recurs! Nu știu, domnule, nu vorbi pentru amândoi. Pentru mine ești un fugar și atât, nu te-aș fi sunat niciodată dacă n-aș fi avut nevoie de bani pentru avocați și nevoie s-o apăr. Taică- său, adică bunicul, refuză să miște un deget, spune doar că a avertizat-o de-atâtea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a Ierusalimului. Toți renegații și fugarii vin aici. I-a pus numele după un roman. Cineva cu care să alergi, nu? Cum am fi noi doi. Uri zâmbi și o conduse pe Maggie înăuntru. Se uită în jur și își aminti imediat ziua în care împlinise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
costum, deși îl avea pe acesta, bleumarin, special croit ca să-i ascundă silueta musculoasă. Borden era solid, avea 1,90 metri înălțime, aproape 110 kilograme, un fost jucător de fotbal american, care lucra ca detectiv particular și specialist în recuperarea fugarilor. Iar acum, Vasco își urmărea omul, un cercetător chelios de treizeci de ani, fugit de la MicroProteonomics din Cambridge, Massachusetts, care se îndrepta spre sala principală a conferinței. Conferința BioChange 2006, intitulată entuziast „Viitorul este acum!“, se desfășura în hotelul Venetian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
umane care angajau oameni de știință, funcționari angrenați în transferul tehnologic, directori executivi și avocați specializați în proprietatea intelectuală. Într-un mod sau altul, acolo erau reprezentate aproape toate companiile de biotehnică din America. Era un loc perfect în care fugarul să își întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o față inocentă și un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
angrenați în transferul tehnologic, directori executivi și avocați specializați în proprietatea intelectuală. Într-un mod sau altul, acolo erau reprezentate aproape toate companiile de biotehnică din America. Era un loc perfect în care fugarul să își întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o față inocentă și un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
termos criogenic și îi transportase prin toată țara până la acea conferință, unde avea intenția să îi predea celui pentru care lucra. Nu era prima dată când un cercetător științific se sătura să muncească doar pentru salariu. Și nici ultima dată. Fugarul se duse la ghișeul de recepție, ca să își primească ecusonul pentru conferință, pentru a și-l agăța de gât. Vasco rămase în apropierea intrării, trecându-și propriul ecuson peste cap. Venise pregătit. Se prefăcu interesat de desfășurătorul evenimentului. Discursurile importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
secretelor comerciale: Protejați-vă acum!“ Cea mai mare parte a activității lui Vasco avea legătură cu firme de tehnologie înaltă. Mai fusese la astfel de conferințe și înainte. Fie erau referitoare la știință, fie la afaceri. Aceasta era pentru afaceri. Fugarul, al cărui nume era Eddie Tolman, trecu pe lângă el și intră în sală. Vasco îl urmă. Tolman trecu pe lângă câteva rânduri și se așeză pe un scaun liber, fără nimeni alături. Vasco se strecură pe rândul din spate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să trăiască și să se joace. Acești oameni au motivele lor ca să obiecteze. Religioase, etnice sau chiar „pragmatice“. Dar, oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morții. Și nu vor triumfa! Alte aplauze tunătoare. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman. Tânărul își verifica din nou telefonul. Era evident că aștepta un mesaj. Și îl aștepta cu nerăbdare. Asta însemna oare că persoana de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost un motiv ca Tolman să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se îndepărtă de el, fără nici un alt cuvânt. Rick Diehl se cutremură. Slavă Domnului pentru banii lui Karen, își spuse el. Pentru că, fără ei, ar fi fost condamnat. Trecând prin arcadele Palatului Dogilor, Vasco Borden intră în curte, urmărindu-și fugarul, pe Eddie Tolman, prin mulțimea nocturnă. Auzi un pârâit în casca din ureche. Trebuia să fie asistenta lui, Dolly, din cealaltă parte a hotelului. Vasco își atinse urechea: — Spune, zise el. — Tolman-cheliuță și-a rezervat niște distracție. — Pe bune? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
făcuse un renume din a fi întotdeauna însoțit de femei superbe. Toate lucrau pentru el, toate erau inteligente și toate erau uluitoare. Dar nu femeia îl surprinsese pe Vasco, ci faptul că Jack Watson se îndrepta direct spre Eddie Tolman, fugarul. Nu avea nici un sens. Chiar dacă Tolman ar fi făcut o afacere cu Watson, faimosul investitor nu s-ar fi întâlnit niciodată cu el, față în față. Și, în mod cert, niciodată în public. Dar iată-i acolo, pe o traiectorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de marmură. Făcea ca oamenii care treceau prin el să pară niște pitici. Vasco rămase în urmă. — S-au răzgândit? Sau ne-au văzut? — Cred că sunt prudenți. — Ei bine, acum e momentul cel mare. Pentru că, mai mult decât prinderea fugarului, îi interesa să afle cui preda embrionii. În mod sigur, cuiva de la conferință. — Nu va mai dura mult, zise Dolly. Rick Diehl se învârtea într-o parte și în alta în lungul magazinelor de lângă canalul cu gondole, ținându-și telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise Dolly. L-am văzut. A coborât din nou. — Liftul ăla e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să se afle acolo. Cu câțiva ani în urmă, Vasco urmărise un fugar, într-un depozit de produse de laborator. Tipul aproape murise sufocat, după ce se încuiase într-un dulap. Liftul cobora. Imediat ce se opri, Vasco trase de mâner ca să deschidă ușa, dar probabil că Tolman apăsase vreun comutator de urgență, pentru că ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în custodia ta. Așa că, dacă îi vezi pe copiii lui Burnet mergând pe stradă, poți să-i arestezi, în mod legal. — Eu, personal? — Nu, nu, zise Rodriguez. În aceste circumstanțe, poți apela la un profesionist... un agent de recuperare a fugarilor. Vrei să spui, un vânător de recompense. Nu le place această denumire, și nici nouă. — În regulă. Cunoașteți vreun agent de recuperare a fugarilor? — Cunoaștem, spuse Rodriguez. — Atunci, dă-i un telefon, zise Diehl. Chiar acum. Capitolul 53 Vasco Borden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu, zise Rodriguez. În aceste circumstanțe, poți apela la un profesionist... un agent de recuperare a fugarilor. Vrei să spui, un vânător de recompense. Nu le place această denumire, și nici nouă. — În regulă. Cunoașteți vreun agent de recuperare a fugarilor? — Cunoaștem, spuse Rodriguez. — Atunci, dă-i un telefon, zise Diehl. Chiar acum. Capitolul 53 Vasco Borden stătea în fața oglinzii și se examina cu un ochi de profesionist, în timp ce își dădea cu fard pe marginile argintii ale ciocului. Vasco era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
del Rey. — OK, să mergem, spuse Vasco. Îi puse mâna pe umăr. — Nu ai probleme cu chestia asta? — Sigur că nu, de ce? — Știi de ce. Dolly avea o slăbiciune pentru copii. De câte ori se uita în ochii lor, se înmuia. Avuseseră un fugar în Canada, îi dăduseră de urmă în Vancouver, copilul lui răspunsese la ușă, iar Dolly întrebase dacă tatăl era acasă. Copilul era o fetiță de opt ani și spusese că nu, nu era acolo. Dolly spusese OK și plecase. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acolo. Dolly spusese OK și plecase. Între timp, tipul conducea pe stradă, în drum spre casă. Dragul lui copil închisese ușa, se dusese la telefon, îl sunase pe individ și îi spusese să nu oprească acasă. Copilul avea experiență. Erau fugari de când ea avea cinci ani. Nu mai dăduseră niciodată de individul acela. — S-a întâmplat doar o dată, spuse Dolly. — Ba de mai multe ori. — Vasco, zise ea. Totul va fi în regulă azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avertisment și fără mandat. Putea să dărâme ușa, dacă voia. Avea dreptul să-i percheziționeze apartamentul, să caute prin lucrurile ei, să îi ia computerul și să-i examineze hard disk-ul. Putea să facă orice voia, ca să prindă un fugar. Dar ea nu era ... — Putem să intrăm, mami? se tângui Jamie. Te rog? Fiul ei avea dreptate, dintr-un punct de vedere. Nu puteau sta acolo. În mijlocul parcului era o groapă de nisip, câțiva copii, cu menajere și mame în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]