1,204 matches
-
a beneficia de un cadru complet : raclă plus preot plus pelerini plus sărutat de moaște. Totul cinetic, plin de viață. Lângă mine se așază un preot uriaș, îmbrăcat într-un palton gros de iarnă, cu căciulă de astrahan pe cap, fular negru „regulamentar”. Cred că este un preot venit cu un grup de credincioși din parohia sa, special pentru pelerinaj. (Mai târziu s-a dovedit că presupunerea mea este exactă, se urcau într-un microbuz înmatriculat în Dâmbovița.) Cunosc bine acea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
eu drept... coadă. Se iscase un vînt rece care se strecura pervers prin toate neetanșeitățile bulendrelor de pe noi. Zăpada scîrțîia sub opincile mele și sub botinii celor trei flăcăi. Opincile erau înghețate bocnă, mîinile mă usturau și o fleandură de fular peste nas nu servea la cine știe ce. Unde ai luat dracu' ăsta? îl întreabă pe unchiul meu un flăcău. Nu vezi că se ține coadă? Este finul gazdelor, le-am promis că-l duc și pe el. Mă simt important și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
văzut cu vreun iepure sau cu vreo altă jivină împușcată. Oamenii, mai ales vecinii, îl spionau în fel și chip, ca să-l toarne, dar efortul lor era zadarnic. Vînătorul Moldovei de Nord era îmbrăcat într-o tunică fără guler, fără fular și avea pe cap doar o șapcă veche și ciudată. Uneori, viscolul șfichiuia gîtul lung și neacoperit, ceea ce îi învinețea pielea. Dar nimeni n-a văzut la Ion un gest că l-ar deranja frigul. Eram copil înfofolit și peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
accesoriu vestimentar, ca atare îl păstra la naftalină, protejându-l astfel atât de atacul moliilor, cât și de privirile curioase și iscoditoare ale noastre, ale copiilor. Și-a fixat bine capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular a fost aplicat peste cavitatea bucală și bărbie, ajungând până la genele globilor oculari. Astfel că între pleoapele de jos și cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curioase și iscoditoare ale noastre, ale copiilor. Și-a fixat bine capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular a fost aplicat peste cavitatea bucală și bărbie, ajungând până la genele globilor oculari. Astfel că între pleoapele de jos și cele de sus mai rămăsese pentru îndeplinirea funcției de organ vizual doar o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
corp lipsită de protecție. Era o succesiune de lovituri premeditate și calculate matematic având același scop: doborârea și anihilarea intrusului care se aventurase pe un teritoriu tabu. Răsuflarea tot mai sacadată și fierbinte a mamei topise zăpada depusă pe ambele fulare în zona cavității orale și a organului responsabil cu simțul mirosului. În ciuda faptului că cele două fulare ce protejau fața și vederea erau atât de apropiate unul de altul, aproape suprapuse, pe ambii ochi se forma permanent o pojghiță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și anihilarea intrusului care se aventurase pe un teritoriu tabu. Răsuflarea tot mai sacadată și fierbinte a mamei topise zăpada depusă pe ambele fulare în zona cavității orale și a organului responsabil cu simțul mirosului. În ciuda faptului că cele două fulare ce protejau fața și vederea erau atât de apropiate unul de altul, aproape suprapuse, pe ambii ochi se forma permanent o pojghiță de gheață care trebuia neîncetat înlăturată, altfel pleoapele erau complet acoperite și nu mai vedeai nimic, nimic... După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ia în primire paturile, să-și aranjeze lucrurile, să se odihnească. Tata n-avea ce să-și aranjeze. Dârdâia de frig, nu se putea opri din tremurat. Așa, îmbrăcat în palton, cu mănuși în mâini și căciulă pe cap, cu fularul la gât, s-a întins în pat și s-a acoperit cu pătura zdrențăroasă. Dar zadarnic, tot nu izbutea să alunge starea de frig înnebunitor, și-a zis că o să intre în hipotermie și o să încheie conturile cu viața. Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să adoarmă, când portarul a apărut și l-a strigat Tovarășe tehnician Vlăsie, aveți o vizită, e cineva afară care dorește să vă vorbească. Tata s-a sculat, și-a tras pantalonii peste pijama, și-a pus haina și un fular și l-a urmat pe portar. În holul de la intrare, se profila o siluetă feminină, dar becul lipsea și nu a reușit să-și dea seama cine este; oricum, tatei i-a fulgerat prin minte că ar putea fi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-a spus "dă-mi o țigară". Era motanul care se făcuse un domn elegant, îmbrăcat, spune Dumitru, "ca un ambasador, cu palton negru și fular de mătase albă". Tot povestind prin localuri de noapte întâmplarea aceasta de necrezut, lui Dumitru toată lumea îi spune de atunci "ambasadorul", că a început să creadă și el că-i cu adevărat un diplomat dat afară din slujbă din motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
desprinsă parcă dintre filele de roman semnate de Hardy sau Thackeray. Poate de asta buzunarele-i erau pline de batiste albe, gata pregătite să-i absoarbă din veșnicul guturai și să-și șteargă ochii inflamați. Fie iarnă, fie vară, același fular de mătase, tot alb, în bătaia vântului, același balonzaide ce nu ținea nici de frig, nici de cald, tot alb, culoare care-i imprima o anumită eleganță. În schimb, bascul ca o beretă cu marginile ușor îndoite, nonșalant tras pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a nu avea de-a face cu intruși, unul dintre noi se proptea întotdeauna în ușa închisă. Acolo am cunoscut mulți tipi de gașcă, cum era, de exemplu, Liviu. Liviu era într-a unșpea, purta peste costumul de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei (mișto, nu ?), și era un fumător adevărat : chiar dacă-i scăpa țigara pe jos, el o lua, o ștergea de sacou (în toaletă era întotdeauna ud pe jos) și o băga în gură. Bineînțeles
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de o nouă societate”, iată că, de data asta, o fac eu Însumi, din proprie voință; și acest fapt nu se mai Întâmplă undeva Într-un orășel de provincie, la un liceu peste care Începuseră să domnească tinerei aroganți, cu fulare murdărele În jurul gâtului, care veneau de la „județeana UTM”, și peste niște profesori zgribuliți de frică, ci În plină capitală, iar „coborîrea” mea din nou În postură de victimă, de „lepros social” cum ziceai tu, a fost anunțată din capitala Franței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fîntînile / cum se coace grîul / și mi-a rămas în urechi / unduirea imensității de aur”. În același timp, nu poate fi trecută cu vederea caligrafia de tip manierist care va deveni una din caracteristicile artei sale: „Am văzut orizonturile / cu fularele de fum ale uzinelor / sub torențiale ploi de lumină / dezlănțuite de noi”. De asemenea, cam peste tot se observă efortul de stilizare, de impunere a unei „dicții” proprii. Lectura n-a fost însă lipsită de haz. Am găsit două din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scos de acolo și dus înapoi, în celula infirmeriei, unde mi am regăsit prietenii care mi-au înapoiat zestrea lăsată, în măsura în care nu fusese încă transformată. Lui Bentoiu îi lăsasem, printre altele, o pereche de ciorapi pe care-i transformase în fular. Am mai stat o săptămână la infirmerie, apoi m au dus... în vechea mea celulă din reduit, unde am regăsit atmosfera cea cumplită. După o altă săptămână, a venit iar gardianul, mi-a zis „Fă-ți bagajele!“ și m-a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul cultural și un aparat de radio "Phillips". Cum toate cărțile fuseseră arse de armata sovietică de ocupație, am luat alte cărți și am înființat o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
încărcată cu o greutate în plus o apoziție vestimentară. Această apoziție este iarăși opozitivă : față de ipostaza clasică a gangsterului pălărie trasă pe ochi, privire dură, țigară în colțul gurii , ni se propune o formă profund demistificatoare basc tras pe frunte, fular răsucit boem în jurul gâtului, pahar cu lapte. Procedeul constă în actualizarea unui romantism caracterologic funcțional și deci arbitrar : eroul bun cu chip hidos sau eroul rău cu chip angelic este aici un erou „complex”, cu un chip deconstruit. Dar, așa cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spatele. Am întors capul și am văzut luna. Se zărea doar pe jumătate, plutind singuratică deasupra turnului cu ceas. Era împrejmuită de nori groși. La lumina palidă a lunii, suprafața apei părea neagră ca smoala. Mi-am amintit de un fular gros de lână pe care-l văzusem într-unul din geamantane. Avea găuri făcute de molii, dar dacă-l înfășuram de câteva ori în jurul gâtului, ținea cu siguranță de cald. Va trebui să-l întreb pe Paznic dacă bagajele alea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar dacă-l înfășuram de câteva ori în jurul gâtului, ținea cu siguranță de cald. Va trebui să-l întreb pe Paznic dacă bagajele alea aveau proprietari și dacă puteam folosi vreun lucru de-acolo. El le știa pe toate. Fără fular, mă dureau urechile de parcă mi le spinteca cineva cu cuțitul. O să-l caut pe Paznic a doua zi dimineața. Voiam să știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În spatele scaunului pe care ședea era o masă mare din lemn pe care se aflau, pe lângă tocilă, o secure și o toporișcă. Mânerele acestora își schimbaseră puțin culoarea, semn că fuseseră folosite multă vreme. — Știți, aș avea nevoie de un fular, am zis eu direct. Îmi îngheață gâtul din pricina frigului. Da, asta cam așa e. Te înțeleg. — Într-una dintre încăperile bibliotecii sunt o mulțime de lucruri pe care nu le folosește nimeni. Mă gândeam că aș putea lua de-acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spre est de-a lungul râului. Era o dimineață plăcută, încât aveai impresia că a venit primăvara. Când nu bătea vântul, susurul râului te încânta pur și simplu. După zece sau cincisprezece minute de mers, mi-am scos mănușile și fularul. — Parcă-i primăvară, am zis. — Da, e adevărat, dar nu ține mai mult de o zi și vine iarna din nou. După ce-am trecut de ultimele case de la capătul de sud al podului, am văzut doar câmp pe partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul paltonului. Mi-am verificat apoi toți mușchii. Se mișcau normal, nu mă durea nimic. Nici măcar ochii. N-am constatat ceva ciudat. Cu toate astea, zgomotul acela apăsător nu contenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zăpadă. Umbra este lucrul cel mai de preț. Privește-o bine, cu drag, cu inima deschisă... ca să aibă o moarte ușoară. Știu că nu o să-ți fie ușor, dar e spre binele tău. — Am înțeles. Mi-am pus paltonul și fularul. 31 În țara aspră a minunilor Bilete de călătorie, Police, detergent N-a fost mult până la Aoyama 1-chōme. Am mers de-a lungul șinelor, ascunzându-ne după coloane când trecea câte un tren. Îi vedeam clar pe pasageri, dar nici unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a întors cu o pereche de cizme cu ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici nu se va mai distinge. Am stat și am privit îndelung zăpada viscolită. Apoi am coborât dealul. Ningea tare și bătea vântul cumplit. Abia vedeam la câțiva pași înainte. Mi-am băgat ochelarii în buzunar și mi-am tras fularul până sub ochi. Se auzeau doar păsările și scârțâitul zăpezii sub pașii mei. Mă întrebam ce simțeau păsările pe vremea asta. Dar animalele? Am ajuns la bibliotecă cu o oră mai devreme decât de obicei. Ea stătea lângă sobă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]