5,695 matches
-
și se simțea tare rău, avea fierbințeli și pierdea mult sânge. Și de data asta am luat cu mine câteva plante și cartea și am plecat la drum rugându-mă să pot găsi calea spre vindecarea femeii. Ningea molcom, cu fulgi mari care dădeau locului un farmec nespus care, în alte condiții, m-ar fi predispus din nou spre visare, m-ar fi dus din nou spre Simion. Dar lăsam în urmă Moartea și nu știam spre ce mă îndreptam. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doarmă cuminți pe cuptor pentru ca el s-o poată mângâia pe mama în casa cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am ajuns de rușine și ocară în toată Europa... și la noi în țară! Nu pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă e trimisă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea de vară), Iubire, Iz Cravata roșie pe cămașa albă Imagine a ta în oglindă Deodorantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stelele zboară, bruma dansează stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bruma dansează stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
soare să țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pot exprima atâta fericire, însă te iubesc atât de profund încât nu pot să-ți spun decât: "te iubesc". Nimic nu mai are importanță, nimic nu mai există în afară de noi. "Bună seara iubito!". Ieri mi-a căzut pe fereastră un fulg. În el te-am regăsit. Însă el s-a topit, pe fereastră curgând și m-am bucurat că nu ai fost tu cel care a plecat. Un al II-lea fulg a căzut pe sticlă, și atunci am suflat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
seara iubito!". Ieri mi-a căzut pe fereastră un fulg. În el te-am regăsit. Însă el s-a topit, pe fereastră curgând și m-am bucurat că nu ai fost tu cel care a plecat. Un al II-lea fulg a căzut pe sticlă, și atunci am suflat peste el, și-și ia zborul, să nu se topească, în caz că ai fi fost tu, în semn de respect pentru viață. Și locul i l-a luat o lacrimă, care îți aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o rezonanță nesigură de apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici iazuri, ci se văd șoselele înalte, strâmtuțe și curbate devenind mai drepte, curbele mai sinuoase, spicele de grâu nu mai sunt aurii și verdele pătrunde și șoseaua, pe ici pe colo în linie dreaptă, e însoțită acum de plopi. Fulgii de plopi dansează în tren. Și pe geam se vede șoselele întinse pe care se plimbau razele soarelui. Buzăul e pe jumătate vechi, din case micuțe și o întreagă rețea de șoseluțe intersectate, iar pe jumătate nou, în stilul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frumoase și cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns la o răspântie de drumuri. Nu știam pe care drum s-o iau: pe cel din dreapta, sau pe cel din stânga. În momentul acela, am auzit o voce din senin care mi-a spus: „Întoarce-te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
asemenea solicitări, Matei împreună cu asistentele intră în sala de operație. După o oră și jumătate când iese, este din nou asaltat de cei care-l solicită. Așa treceau zilele una după alta ținându-l mereu în activitate. Au căzut primii fulgi de zăpadă. Se apropia iarna, ceea ce l-a făcut să gândească la cât de repede au trecut mai bine de trei luni de când Cecilia plecase, lăsând un gol imens în inima lui. Ce n-ar fi dat să fi fost
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rece, cu tot frigul, cu toată promoroaca are și frumusețile lui începând de la primele semne ale sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o clipită acoperă totul în alb, într-o linște desăvârșită în care percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o clipită acoperă totul în alb, într-o linște desăvârșită în care percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin aer. Rămâi încântat de frumusețea pomilor încărcați de ninsoare, asemuindu-i cu starea lor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-se că acum era momentul cel mai potrivit pentru a-i oferi inelul cumpărat, s-a întors repede, a îngenuncheat în zăpadă, în fața ei sub bradul din care din când în când, la cea mai mică adiere, cădeau panglicile de fulgi albi, a deschis cutia, a scos minunatul inel, a luat mâna iubitei și introducându-i inelul pe deget, i-a spus. Fata mea din parc, vrei să fii logodnica mea? Cecilia, surprinsă de frumusețea inelului, de cererea lui Matei, a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
frumoasă, apoi mergem la cameră. Era ultimul lor dans. Învăluiți de o melodie superbă se simțeau atât de bine cum nu se mai simțiseră niciodată. Au dansat pentru ei, pentru iubirea lor acomodându-și pașii ritmului muzicii. Cecilia părea un fulg în brațele lui Matei, atât de ușoară și atât de fermecătoare. Nu avea o ținută de seară, dar avea alura unei fete atrăgătoare, cu multă personalitate, cu mult bun simț și ceva împrumutase din lumea occidentală. După ultimul lor dans
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
răbdare să aștept că n-ai să te sufoci în pernă. Cecilia râdea pe înfundate. —Ai crezut că nu m-am prins ce urmărește fata mea din parc? Ea pierde, că se chinuie cu mirosul buretelui din plastic sau al fulgilor de la fundul gâștelor din pernă (râd amândoi), pe când eu mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
politicos și mi-au răspuns că nu. I-am întrebat, apoi, dacă se bucură că vine Crăciunul: nu a existat nici măcar unul care să-mi spună că-i este indiferentă ocazia. Filmele siropoase americane, cu povești de dragoste consumate sub fulgi proaspeți de zăpadă și sub crenguțe de vâsc, și-au făcut din plin datoria. Trăim, precum se vede, în cea mai bună dintre lumile posibile, în care indivizi cu vagi reminiscențe de apartenență creștină mimează cu religiozitate sărbătorirea evenimentului în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării în fața lucrurilor așa cum sunt" (Cinematograful japonez: stil și caracter național). Atunci când vântul spulberă crengile cireșilor în floare, aerul se umple de fulgi de argint, iar timpul își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să te bucuri de hanami-ul secolului al XXI-lea, fără să știi nimic despre ceea ce te așteaptă, hoardele de niponi ieșite în frenezie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Imam, japonezele nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu piele parfumată și mătăsoasă ca de femeie, nu le vor altfel, decât pătrunse în două de această grotă ca smoala, care îi amenință și îi subjugă totodată. Fulgi se rotesc peste mine, din senin, o ușoare tulburare a apei se iscă, un vânt îmi atinge sânii pe care nu vor putrezi niciodată cireșele uriașe, cireșele amărui. Trupurile străine se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
străvechi, ca un val. Îmi sprijin capul în palmă, brațele așezate cuminte pe stâncă, privesc în zare. Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui, un pârâu respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tocmai i-a adus lui sensei o tartă enormă făcută de ea, ca un chec pufos, pudrat cu zahăr și lansând în aerul rarefiat al casei efluvii de șofran. Trebuie să o ia totuși, jeleul transparent, miniatural, imitând discret un fulg de zăpadă, îi scapă printre bețișoare, ninge pe tatami; aici, mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]