1,628 matches
-
predicilor) să-și pună întrebări și să se frământe. Cei ce aveau acces la texte găseau și disertații despre moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre, „verșurile la morți”, propovedaniile și cuvîntele la îngropăciune, consolațiile, epitafurile, testamentele. Pene meștere ale scrisului românesc vechi și premodern - Neagoe Basarab, Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinț, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, Petru Maior - s-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pene meștere ale scrisului românesc vechi și premodern - Neagoe Basarab, Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinț, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, Petru Maior - s-au exersat în jurul acestei teme - unii dintre ei făcând loc în discursul funebru și morții femeilor, unele văduve -, încercând (prin utilizarea unor motive literare faimoase: vanitas vanitatum, fortuna labilis, ubi sunt qui ante nos, roata vieții etc.) să-și pregătească semenii pentru „marea trecere”, să-i obișnuiască să reflecteze asupra sfârșitului ineluctabil, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chipuri ale morții”. Acestea se adunau într-o imagine sumbră și este de înțeles spaima pe care ei o resimțeau în fața morții, o frică aparținând unei „dimensiuni inerente a sensibilității umane”607. La coagularea acestei imagini a participat și discursul funebru, religios ori laic. * Cele cinsprezece „propovedanii la morți”, pe care Ioan Zoba din Vințu de Jos, „notarăș - adică secretar - al soborului mare”, le publica (mulțumindu-i craiului Mihail Apafi, instituitor în Ardeal al unui timp al prosperității și excelenței și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt, într-un fel, înclinat să-l văd pe Ioan Zoba urmând, în elaborarea predicilor strânse în Scriul de aur (poate doar a unora dintre ele), niște modele ce ar putea să coincidă cu o versiune maghiară a unor omilii funebre. Mă îndeamnă să cred acest lucru, în primul rând, extrema complicare a textelor, cu etajări interioare complexe, cu ierarhizări sub-și supraordinatoare, cu un (aproape) fastuos aparat de trimiteri. Departe de mine gândul de a-i contesta capacitatea de a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alcătuiesc „serii”. La fel va proceda, peste câțiva ani, Antim Ivireanul, compunând Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit și Cuvânt de învățătură iară la prestăvirea omului, și cu aceleași țeluri își vor redacta, după un secol, culegerile de cazanii funebre Samuel Micu și Petru Maior 611. Așa stând lucrurile, „subiecții” predicilor vor fi „categoriali”, „exponențiali”, iar discursurile se vor păstra la nivelul unei dezbateri foarte generale, singura capabilă, de altfel, să admită „concretizări”, să se acomodeze la niște situații precis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Putérnic m-au împlut de nevoi?” 612) * Parabola (povestită de Evangheliile sinoptice) învierii fetei lui Iair, utilizată cândva și de Ioan Zoba din Vinț, îi furnizează și lui Antim Ivireanul tema („Nu plângeț, că n-au murit, ci doarme”) discursului funebru - Cuvânt de învățătură asupra omului mort - rostit (cred unii cercetători 613) la moartea Pulcheriei Mavrocordat sau, poate, la moartea unei fiice a lui Constantin Brâncoveanu (la dispariția unei femei). Dacă această „localizare” se va dovedi corectă, înseamnă că transformarea omiliei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la ceata fericiților îngeri”. Se naște un nou „gen” literar Prima orație funebră din literatura română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor pământești (de fapt era vorba de o reînhumare, căci, între timp, în 1517, Mănăstirea de la Argeș fusese terminată) ale Neagăi, mama lui Neagoe Basarab, văduvă - mai bine zis de două ori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Neagăi din Hoturani în biserica Mănăstirii din Curtea de Argeș, lăcaș de rugăciune cu un hram deosebit de semnificativ - Adormirea Maicii Domnului, pe care ctitorul îl dorea a fi și necropolă a familiei sale. Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care ctitorul îl dorea a fi și necropolă a familiei sale. Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama (împovărat de regretul absentării în clipa despărțirii din urmă: „Iar eu, deaca nu mi să întâmplă să fiu atuncea la moartea ta, mi să umplu sufletul de întristăciune, căci rămaș sărac de tine, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ai răbdat pre sfânta icoană [...]” - prezența între podoabele mănăstirii a icoanei lui Iisus Pantocrator, cunoscuta „icoană înjunghiată”, a cărei tradiție o relatează Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon. Inspirate sau nu din izvoare bizantino-slave, cele două „rugăciuni” aparțin acestei orații funebre și, prin vădita funcție de localizare ce le este încredințată, învățăturilor... și întregii opere a lui Neagoe Basarab. * Mai rezerv câteva rânduri unui alt discurs funebru (specia s-a arătat a fi productivă în literatura română) compus tot la înmormântarea unei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Viața patriarhului Nifon. Inspirate sau nu din izvoare bizantino-slave, cele două „rugăciuni” aparțin acestei orații funebre și, prin vădita funcție de localizare ce le este încredințată, învățăturilor... și întregii opere a lui Neagoe Basarab. * Mai rezerv câteva rânduri unui alt discurs funebru (specia s-a arătat a fi productivă în literatura română) compus tot la înmormântarea unei femei (văduvă, se pare) - Sofronia, sora marelui vistier Dumitru Buhuș, măritată cu Pătrașcu Ciogolea din Calafendeștii Sucevei, despre care Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu ne spune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
probabil, „coconii” (poate doar băieții, deși prezența lui Lupașcu între copii lui Ciogolea este nesigură). Sfatul Bistriței va împlini cererea lui Ciogolea, căci, în 1639, când moare Sofronia Ciogolea, Toader din Feldru era lângă Suceava, la Calafendești, și rostea cuvântul funebru la îngropăciune. Orația aceasta, compusă în 1639 și păstrată în două „redacții” (în ms. nr. 167 B. A. R., din 1639, și în ms. nr. 279 B. A. R., din 1668) cu o filiație încă nelămurită, editată în câteva rânduri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și acceptată și după izbânda creștinismului, cu firești modificări în structura argumentației. Discursul lui Toader din Feldru (pe care cred că trebuie să ni-l imaginăm ca pe o „inserție” cultă într-o „reprezentație” dominată de semnele ritualice aparținând discursului funebru popular), arătând o notabilă stăpânire a artei oratorice (argumentarea urmează un traiect ce solicită formarea unor „convingeri”), este de marcă esențialmente livrescă. Cărturar de bună formație, diacul Toader se mișcă nestânjenit printre „izvoare”, „topind” pasajele împrumutate din scrierile religioase în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
compunerea lui. Vezi Joannu P. Papiu, Cuventări funebrali seau la casuri de moarte, Gherl’a MDCCCLXXV; Zacharia Boiu, Cuventări funebrali și memoriale, Sibiu, 1889; Titu Budu, „Cuventări funebrale și iertațiuni din auctori renumiți și din scriptele repausatului. Despre profilul omileticii funebre transilvănene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”, în Symposia. Caiete de Etnologie și Antropologie, Craiova, Centrul Creației Populare Dolj, 2002, pp. 215-234, citate de Marius Rotar, „Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului la sfârșitul secolului al XIX
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și de mitropolitul Varlaam al Ardealului, instalează în 1683 o tipografie românească la Sebeș, mutată în 1685 la Bălgrad (Alba Iulia). Prima tipăritură aparținând lui Z., Sicriul de aur. Carte de propovedanie la morți (1683), este o lucrare de omiletică funebră, cu originea în textele sfinte. Motouri, trimiteri pilduitoare sau pasaje epice sunt preluate din Noul Testament (1648) și din Psaltirea (1651) apărute la Bălgrad, iar citatele din Vechiul Testament sunt traduse după o Biblie maghiară de la Vizsoly, din 1590. Cele cincisprezece predici
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
pentru romanul Madona cu trandafiri, i se acordă și Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești” (1932), iar post-mortem Premiul „Regele Carol II” (1939) pentru opera de romancier. În versurile lui Z., cele inițiale de rezonanță minulesciană, lamentațiile venite din nevroze și gânduri funebre, reflectând o structură mereu frământată, vulnerabilă, coabitează cu atitudini umanitariste, ce dobândesc nu o dată accente protestatare. Asemenea atitudini caracterizează și nuvelele adunate în volumul de debut Flamura albă... (1924), aducând, prin tușe crud naturaliste, dar și cu dese inflexiuni de
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și stabilizare”, pentru alții a rămas un ermetic obscur, atras de viziunile morbide ale romantismului baudelairian. Temă obsedantă, destinul omului și al poetului, minat de contradicțiile interioare ale ființei, este tratată cu aplecare spre atitudinile extreme, cu preferință pentru imaginile funebre, pentru înmormântări și viziuni autoscopice. Este probabil cel mai bacovian dintre poeții români care și-au propus, programatic, o intelectualizare a poeziei în sensul lui Ion Barbu. Observându-se lucid în jurnalul său, ținut din tinerețe până la moarte, S. nota
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
în poemele din Post-ospicii (1997), unde partea secundă a cărții e o utopie negativă livrată într-un limbaj arhaic și regional, primul ciclu anunță deja o nouă etapă. Temele obsedante sunt nebunia, animalitatea și moartea, iar poezia îmbracă un veșmânt funebru. Explorarea zonelor liminare ale umanului continuă în Poemul animal (crepuscular) (2000), unde titlurile textelor împrumută numele părților corpului (Cap, Nas, Ochi, Dinți, Gură etc.), iar conștiința pierde teren în fața forțelor terifiante ale subconștientului: „fiarele, de după copaci de hârtie, păduri întregi
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
părinților lui Socrate - tatăl pietrar și mama moașă - de care se face caz în dialogul pieirastic 4 Theaitetos sau despre cunoaștere 5. Acesta pare să fi fost scris și citit în Akademia de Platon (în 394-390 î.Hr.) ca un dialog funebru care elogia calitatea de mare învățător, talentul pedagogic al înțeleptului de curând defunct și, totodată, pe „omul desăvârșit” (kalo" kai agato" = „omul frumos și bun”)6. Merită să redăm aici, fie și sumar, esența acestei capodopere antice, precursoare a teoriei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a căror tovărășie ar trage foloase... (150a-151b). 3.3. Theaitetos - omul care se va desăvârșitc "3.3. Theaitetos - omul care se va desăvârși" Când Platon scria acest dialog, eroul principal murise. Așadar, ce rost mai avea să scrie acest dialog funebru? Putem ghici că un curriculum eironeic poate „trece” dincolo de moarte! La Theaitetos, Socrate tocmai diagnosticase „dureri ale rodului lăuntric” și îl îndeamnă: „Lasă-te în seama mea, ca a unuia care este fiu de moașă, moșind el însuși și dă-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
război al Corintului” din 369, când a fost rănit grav. Prologul-pretext face aluzie la acest eveniment. Theaitetos, ajuns la akmé (vârsta numită la greci „a deplinei maturități”, când bărbatul începe să filosofeze și să creeze opere spirituale), a murit. Dialogul funebru celebrează această tristă pierdere a celui care n-a avut șansa să-și împlinească personalitatea așa cum îl „moșise” Socrate. Platon, prin gura lui Socrate, sugerează că totuși Theaitetos era sortit nemuririi; tocmai acest miracol al morții-nemurire îi tulbură pe cei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era gratuită și i-a adus lui Platon numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea rosti în public din cauza unui trac bizar, o timiditate maladivă de care nu s-a putut dezbăra niciodată). În fine, cei doi maeștri aveau opțiuni axiologice profund diferite. Platon s-a consacrat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la anchete, să-i demascați pe toți dușmanii clasei muncitoare și după aceea să vă reeducați... Nereeducați nu veți scăpa de aici...Veți muri aici... De mâna noastră veți muri...”. Era vocea lui Țurcanu. Auzeam numai frânturi din acest discurs funebru - durerile de cap mă amețeau, iar starea în care mă aflam mă îngrijora și mai mult. Cu ochiul stâng nu vedeam nimic, îmi curgea sânge din nas și din gură și, ceea ce mă speria și mai mult, îmi curgea sânge
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]