749 matches
-
umane, fecioare și adolescenți prizonieri. — Masacrul acela magic a fost inutil. Cetatea a fost jefuită și trecută prin foc de încă șapte ori. Și de fiecare dată a fost reconstruită. După atâtea secole, atmosfera cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care urmau să se nască avea să rămână un implacabil simbol al războiului. Îndepărtându-se de ea, Germanicus se gândea - însă nu putea s-o spună - că gloria armelor era oribilă. Nu le răspunse băieților lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și fratele său Drusus vor putea să se salveze. Însă, a doua zi după funeralii, sosiră de la Tiberius cele mai neașteptate ordine. Pesemne că le scrisese îndată ce aflase de moartea Liviei, sau poate că le pregătise mai demult. Poruncea ca funesta casă a Liviei să fie închisă și ca tânărul Gajus să fie condus în imperiala domus a Antoniei, mama lui Germanicus, bunica sa. Antonia se născuse cu mulți ani în urmă, rod al scurtei și nefericitei căsătorii a surorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o citise. Toți senatorii fură zguduiți și în unanimitate, fără ca măcar să se consulte între ei (Sejanus stârnise prea multe uri neputincioase la Roma, iar ușurarea provocată de distrugerea lui era prea mare), susținură strigând acuzațiile lui Tiberius. Așa-numiții lictores, funestul simbol al justiției, se așezară rapid de o parte și de alta a lui Sejanus; acesta continua să stea împietrit. Un senator strigă că procesul trebuia să înceapă acolo, imediat, fără amânare. Toți îl aprobară, urlând. Procesul începu în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic tangibil să justifice acest lucru, atmosfera părea Încărcată de prevestiri funeste. Și cele șase siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică regresul modurilor de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment incomprehensibil și funest care vine să lovească din exterior o cultură aflată la apogeul înfloririi sale. Felul în care ea contaminează succesiv fiecare domeniu al activității sociale, dispariția progresivă, în totalitatea sa organică, a unei "lumi" umane, a dimensiunilor sale estetică, etică și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încât am ajuns să mă port ca atare. Meșterul de cruci m-ar fi dat afară mai din vreme dacă ar fi auzit ce le spuneam eu clienților despre viața de apoi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acestei Încîntătoare stațiuni maritime existau mult mai multe tensiuni decît se putea observa la prima vedere. Elizabeth Shand Încă Îl mai fixa cu privirea pe psihiatru, contestîndu-i În mod evident dreptul de a se afla acolo. Protejat de prezența ei funestă, mi-am ridicat camera și am Început să-i fotografiez pe participanți. Toată lumea a tăcut cînd sunetele motorului au Început să ricoșeze din ziduri. Știam că nu erau de acord cu prezența camerei, cum nu erau de acord nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sau alta cu moartea era tot moarte. În plus, acasă, în Yazd și la Teheran, să-ți dai duhul era întâmplarea cea mai importantă din viață. Nu văzuse vreodată atâtea flori ca la moartea mătușii sale, Azam, nici atâta deșănțare funestă ca în luna de doliu, în Muharam. Moartea europeană era un teatru și mai regizat ca al lor. Maradona se-mbogățise făcând din tot o comedie în patru acte: priveghiul, înmormântarea, comemorările și sfințirea oaselor sau schimbarea crucii. Era o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl înconjoară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
energie impregnată de indignare civică, atât în propriile lor editoriale cât și în articole de opinie comandate special, modul neașteptat și iresponsabil de a proceda al unui electorat care, orbit față de interesele superioare ale patriei de o pervertire stranie și funestă, dăduse peste cap viața politică națională într-un chip nemaivăzut până atunci, împingând-o către o fundătură tenebroasă a cărei ieșire nici cel mai abil nu reușea s-o vadă. Pe de altă parte, trebuia să se cântărească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stoarcere, coagulare și combinare, amestecând și dând din nou miile de fragmente de conversații captate, nu a găsit un singur semn echivoc, un singur indiciu suspect, capătul unui fir capabil să aducă la celălalt capăt, trăgând de el, vreo surpriză funestă. Mesajele trimise de serviciile secrete ministerului de interne erau absolut liniștitoare, dar nu numai acestea, ci și acelea pe care eficienta inteligență militară, investigând pe cont propriu și în absența adversarilor lor civili, le remitea coloneilor de la informații și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a fost oferit de comisarul asasinat trebuie să fie obiect, pentru totdeauna, nu numai al respectului nostru total, dar și al venerației noastre celei mai profunde, întrucât sacrificiul său i-a dat dreptul, începând din această zi, sub toate aspectele funestă, la un loc de onoare în panteonul martirilor patriei care, de acolo din lumea cealaltă unde se află, sunt continuu cu ochii pe noi. Guvernul națiunii, pe care-l reprezint aici, se alătură doliului și durerii tuturor celor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași înainte, dar mult prea greu îi era, se vede, căci căi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simțea capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare, să alerge pe acea întindere spre libertatea aflată la doi pași. Se lumină de ziuă. Alungă hienele și șacalii, dar vulturii continuau să vină cu zecile, pângărind cerul cu zborul lor funest, sfârtecând cu ciocurile lor puternice carnea celor doi oameni și a animalului care cu douăzeci și patru de ore în urmă erau încă plini de viață și croncănind în cele patru zări că acolo, la marginea hamadei, chiar la hotarul „pământului pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
imbecil, conformismul lui este aproape incredibil; preadolescentul pare cristalizarea subită, malefică (și neașteptată, dacă-l avem În vedere pe copil) a tot ce e mai rău În om. Iar atunci cum să te Îndoiești că sexualitatea e o forță absolut funestă? Cum de suportă oamenii să trăiască sub același acoperiș cu un preadolescent? Eu cred că izbutesc doar pentru că viața lor e absolut goală; totuși, și viața mea e goală, eu Însă n-am izbutit. Oricum, toți mint, mint Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii și nelegiuiri. Acei care practică și azi aceste funeste maniere și manevre fug de adevăr și ascund propriile lor fapte dezolante, asemenea foștilor torționari care ne-au înveșmântat trupurile și inima cu răni adânci și grele torturi, ascunși azi în umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în fața caleștii și au oprit caii de mai multe ori; nu se vedeau și nu se auzeau decît plînsete. CAPITOLUL III [Despre principatele mixte] Secolul al XV-lea, în care a trăit Machiavelli, ținea încă de barbarie: erau preferate atunci funesta glorie a cuceritorilor și acele acțiuni în forță, care impuneau un anumit respect prin grandoarea lor, blîndeții și echității, clemenței și tuturor celorlalte virtuți; astăzi văd că umanitatea este preferată tuturor calităților unui cuceritor și lumea nu prea mai are
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele care ne tiranizează sufletul, nu este nici unul mai funest pentru cei care-l trăiesc, mai contrar umanității și mai fatal pentru liniștea lumii, decît o ambiție nemăsurată, ori o dorință excesivă de glorie (falsă). Un om care are neșansa de a se naște cu asemenea predispoziții este mai de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
totuși nefericit să se știe condamnat de oprobriul public; el nu va putea înăbuși vocea interioară, a propriei conștiințe, care-l acuză; nu va putea implora tăcerea acestei voci puternice care se aude pe tronul regesc; nu va putea evita funesta melancolie care-i va umple gîndurile și va fi călăul lui pe această lume. Să citim Viața unui Denis, a unui Tiberiu, a unui Nero sau Ludovic XI; a tiranului Basilewits etc. Vom vedea că acești monștri, demenți și furioși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se scurse pe podea, formând o pată ce părea o prevestire funestă. Paharnicul răspunse calm: — Nu, dragul meu. Ani lungi de pace vor veni pentru Galba și pentru Imperiu și, prin urmare, pentru noi. Și apoi, Galba nu a plătit pe nimeni ca să fie ales. Îmi aduc bine aminte că spunea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a dezlănțuit o furtună cu tunete și fulgere, au izbucnit incendii, iar soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că guverna Hispania Tarraconensis. Și el, ca și tine, voia să fie împărat - și a ajuns împărat. I-am urmărit drumul din Hispania până la Roma... Galba era magnific, cu mantia de general și un pumnal atârnat la gât. Totuși, prevestiri funeste l-au însoțit în drumul lui. În timpul marșului spre Roma, Galba a sacrificat victime ca să intre în grațiile zeilor. Însă un taur înjunghiat a reușit să se ridice, a venit repede spre Galba și, ridicându-se pe picioarele dinapoi, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gărzile și sclavii se strânseră în jurul lui, înspăimântați: sala în care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru noi, acesta este focul bucuriei! În ziua următoare, Flavius Valens intră cu soldații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
furios pe Vitellius... Nu despre asta am venit să vorbesc. Cât despre ancylae, Marte nu ține seama de tradițiile religioase, când pacea Imperiului e amenințată. Dar știi poate că, la plecarea lui Otho din Roma, au fost mai multe semne funeste. Mi s-a spus că statuia Victoriei de pe Capitolium a lăsat hățurile să cadă, în Etruria un bou a vorbit, statuia lui Julius Caesar de pe insula Tiberina s-a întors dinspre apus spre răsărit... — Prezicătorii spun că statuia lui Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]