1,494 matches
-
gata să-mi pună mie și eu lui o inimă de-a doua unde nu-i, plusând cu viață pentru plus de moarte...? COPIL Câștig pământ de unică vedere, cuceritoare-nfig în mâl carena corăbiei ca țipla de ușoare, mă furișez sub ceruri neatente (pe mine m-au uitat la umbra hranei, dar nu mă plâng, mi-e bine ca în pâinea împletită ce-o umpleam în sânul mamei unde nu iese niciodată soare), sunt veșnicul copil, am doar secunde, iar
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
de fată.Otrăvite sunt azi fântânileDin care ades' sorbeam neștiuți veșnicia,Arse de clipe câmpiilePe care alergau tinerețile și copilăria.... XXV. ATINGERE, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Atingere Subțire..., mai subțire Decât fumul furișat Din tăciunele aprins Al conștiinței... . Delicată și suavă, Translucidă în zori, Dospind de amintiri În asfințit... Șovăitoare, mai zăbavnică Decât timpul curgând Printre pietrele Nesocotinței ... Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Pentru prea Născătoarea, Te adula orice ființă Crezându-te salvarea. * Tu te simțeai în larg ceresc Crezând chiar în minuni; Dar mulți, pare, se răzgândesc, Că vrei să te răzbuni. În fapt de seară, deghizată, Cu bulinele-n poșetă, Te furișai, tiptil, pe poartă; Doreai în centru la șuetă. * În vreme-ai părăsit spitalul Și dus-ai fost fără de urmă, Parcă înghițise valul Albatrosul cel din urmă. * Pe mulți i-ai dus în derivă; Nu dorești să le răspunzi; Astăzi te
DE CE TE-ASCUNZI ? de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371889_a_373218]
-
meu de fapt e-o doară Dragă și de dor duioasă Ca o doină de ușoară Și de grea, de dureroasă... Dorul meu de fapt e-o doară Ce de dor mă-nduioșează Cum și ei la inimioară Doru-mi doru-i furișează... Dorul meu de fapt e-o doară Care-ndură și-n durere Dulci dorințe își omoară, Nu dă dor și nici nu cere... Dorul meu de fapt e-o doară Ce-și înfrână și-și decimă Dorurile să n-o
O DOARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372340_a_373669]
-
Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sclipeau pe-ascuns sub stropi de rouă Petale de Nu-mă-uita Și-odată a-nceput să plouă Cu frunze reci de toamnă grea. Pe un’ se furișă în noapte Să-ntunece al mării cer? Cu ce-otrăvite blânde șoapte Suflă spre florile ce pier? Ori, poate, poarta descuiată Lăsat-am toamnei pe-nserat, Iar ea, cu ochi de mură coaptă, Zâmbind hoțește, a intrat. Cin’ s-o oprească
TOAMNĂ-N RAI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372945_a_374274]
-
Toate Articolele Autorului A doua zi, oaspeții se treziră pe la orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișează pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
TALESTRI Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1207 din 21 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului - Vreau să zboooor! Vreau să zboooor! Glasul copilei se auzi, asemeni unui clopoțel, printre stâncile înverzite. Fetița simți, din plin, aerul cald, primăvaratic, furișându-se pe lângă urechi. Mâinile vânjoase ale tatălui o mai rotiră de câteva ori, după care o lăsară în jos, pe iarba încă fragedă și umedă. Acesta o privi cu ochii plini de dragoste, așa cum își privește un părinte odorul pe
VISUL LUI TALESTRI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347854_a_349183]
-
Ai aflat? Câți pui sunt în cuib? O, iar ești mioapă În lumea crizelor de piatră... nu mai avem s-au aruncat toate Murul se înalță să ne separe În a vedea sau nu ce-i libertatea Iar te-ai furișat printre flori Cine e orb? Nu, întunericul este lumina în mișcare Mintea și-a pierdut vederea... Câți pui de cioară sunt în cuib? Nu, sunt petele de pe retină s-a împiedicat... lasă-l să se ridice singur... nu lăcrima strângând
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
Nu, întunericul este lumina în mișcare Mintea și-a pierdut vederea... Câți pui de cioară sunt în cuib? Nu, sunt petele de pe retină s-a împiedicat... lasă-l să se ridice singur... nu lăcrima strângând din pumni, iar te-ai furișat în inima unei mame... ce culoare ai? Cer de plumb sau inimă-ndoită... ești verdele crud din ramurile nucului... El totdeauna te folosește când pictează inorogi în suflet Sau când vorbește de tymp... Unii ți-au dat și o definiție
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
sunt cele două copile, acei crinișori nevinovați, cărora le-am dat viață, carne ruptă din carnea mea! Realitatea este Ștefan de care sunt legată pe viață... Și acum, în ce încurcătură am intrat? Mihai este o realitate care s-a furișat în viața mea; parcă fără el nu mai pot exista! Așa vor ursitorile, vorba maică-si: ursitorile hotărăsc soarta oamenilor!” Stinse lumina, pe masă se jucau razele lunii, furișate printre perdelele de mătase, se-auzeau copitele cailor bătând caldarâmul. Veronica
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
ce încurcătură am intrat? Mihai este o realitate care s-a furișat în viața mea; parcă fără el nu mai pot exista! Așa vor ursitorile, vorba maică-si: ursitorile hotărăsc soarta oamenilor!” Stinse lumina, pe masă se jucau razele lunii, furișate printre perdelele de mătase, se-auzeau copitele cailor bătând caldarâmul. Veronica, deși obosită, nu putea să doarmă. Refăcu filmul acelei zile: de dimineață fusese la tratament, fusese pe jos la doctor, făcuse niște injecții și tratamentul cu băi calde, apoi
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
pe mii de hectare pe viu, cum se zice ... Maximizați și veți vedea cum febra vă cuprinde, Iar dragostea de viață - este motivul ce vrea să ne despice. E verde peste tot; și cântec prin pădurile bătrâne ... Prin fân se furișează presuri, fazani și prepelițe sure, Iar sus pe plaiuri balonate, unde, doinele se torc de secole din fluier, Viața și moartea,la stâna din paiante, e una și aceeași pentru orice oier. De la bătrâni până la pruncul din fașă se bucură
PRIMĂVARA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347955_a_349284]
-
de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Ce să-ți aduc de la oraș? Mi-aș fi dorit enorm o ciocolată cu lapte, o amandină sau o păpușă. Dar nu îndrăzneam să-i cer nimic. - Ce-vaaa... oftam și ea râdea: - O să-ți aduc răbdări prăjite, bine? - Daaa... Mă furișam în camera ei, luam câte o carte și urmăream fiecare rând cu degetul. - Tată moșule, ce scrie aici? - Ai să înveți când ai să mergi la școală. - Și când am să merg la școală? - Când ai să te faci mai
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
Ce să-ți aduc de la oraș? Mi-aș fi dorit enorm o ciocolată cu lapte, o amandină sau o păpușă. Dar nu îndrăzneam să-i cer nimic.- Ce-vaaa... oftam și ea râdea:- O să-ți aduc răbdări prăjite, bine?- Daaa...Mă furișam în camera ei, luam câte o carte și urmăream fiecare rând cu degetul.- Tată moșule, ce scrie aici?- Ai să înveți când ai să mergi la școală.- Și când am să merg la școală?- Când ai să te faci mai
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
politicos cu mine, acum pare atât de mare, si, 'Ee, mi se pare..'. A încetinit pasul deodată fiind departe de acei bătrâni. Mergea agale, parcă lăsându-se și el în voia vântului din adierea auzului, cu tot ceea ce se mai furișa prin el așa mai lent. Câteodată, însă, i se interpuneau “vocile” mai aprig, iar cu o mână în aer încerca a le alunga - râsetele colegilor.. -‘Ce umilință!” își spuse. Privind la frunze acum, i se păreau mai luminoase că niciodată
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
și fuge cu părul în vânt arcuindu-se prin acolade în căderea lor, iar din depărtare deja îi spune ștrengărește:”prinde-ma!”. Oricum, acei ochi pe care ii vedea aevea, erau deja în el și nu stiia cum se putea furișa el din sinea lui ca să ‘fugă de ei.. Se minuna că acea apariție diafana putea să alerge atât de repede... Începuse a alerga și el de ceva timp și nu mult i-a trebuit să se apropie, căci ea se
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
stăpânească râsul) Ohoo!... De sânge! BABA: Și cum îl cheamă pe copilaș? CONTELE DRACULA: Va purta numele de „Prințișor”! Necunoscutul își sărută pe frunte nepoțelul, apoi se pierde în umbrele întunecate ale pădurii. INT. / CORIDORUL CONACULUI / NOAPTE O umbră se furișează pe scările conacului, intră într-un coridor întunecos, se oprește și bate ușor la o ușă. În încăpere, un cap se ridică de sub așternut. Ascultă. Bătăile se repetă. Boierul surprins de deranj la acea oră se ridică nervos din așternut
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
degetul arătător ca o sabie sub bărbie, obligându-l astfel pe supus să-și ridice privirea. După trecerea «în revistă» a tuturor se comandă: răspândirea! Ceata de copii se rupe, aleargă fiecare în căte o parte ascunzându-se după arbori, furișându-se pe lângă un gard, pe iarba uscată bântuită de frunzele toamenei căzute din belșug, bătute de vânt spre câmpie. Fondul muzical ne întreține atmosfera de pregătire a luptei care va urma. Deodată una dintre fetițe care se răzlețise de restul
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
iarăși, cu același tic-tac monoton ce părea să caște, printre florile peste care cu fereală pășeau căprioarele din tablourile bucolice, brodate pe peretarii prinși în ținte lângă pat. Și-n pacea adâncă, Ana auzea cum târșindu-și pașii de pluș, se furișa tot mai aproape tristețea. O tristețe adâncă ce se lipea de pereți ca o mâzgă, ce speria până și muștele ce îndrăzniseră să se aventureze pătrunzând în încăperi, atrase de răcoarea camerelor, pentru că în liniștea în care parcă și firele
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Labiș nu a băut. I-a invitat la restaurantul Victoria, în subsolul pasajului cu același nume. Labiș a vrut să-și amaneteze ceasul „Pobeda", ca să-i ofere ceva lui Mary, dar nu a reușit. Apoi, femeia îi propune să se furișeze pe căi diferite și să se întâlnească în stația de tramvai Colțea, invitându-l peste noapte la ea. În stația prost luminată, apare și filatorul Grișa. Mary îl recunoaște și asistă de la o mică distanță cum poetul ezită, așteptând-o
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
depuneau la picioarele zeiței din marmură albă. Mai făceau asta și în amintirea Soniei, fata cu părul bălai. În seara aceea m-am culcat devreme, pentru că mă simțeam foarte obosită. Pe la miezul nopții, razele argintii ale lunii pline s-au furișat în camera mea intrând pe fereastra larg deschisă. M-am trezit brusc. În clipa aceea, dinspre mare se auzea un cânt suav. Am ieșit din casă urmând ca hipnotizată sursa melodiei ce venea dinspre stânca sălbatică. Susurul venea dinspre statuia
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
42 noapte de priveghi- cântecul greierului pe sub fereastră ***** Mențiune - Marcela Ignătescu 17 puncte, cu poemul nr. 41 demolări în lanț - melcul strivit mai cară cioburi de casă Mențiune - Oana Gheorghe 14 puncte, cu poemul nr. 15 la ceas de seară - furișat pe fereastră parfumul de tei Mențiune - Ana Urma 13 puncte, cu poemul nr.33 tunete prelungi - scuturat in tacere si ultimul mac Mențiune - Valeria Tamaș 13 puncte, cu poemul nr.43 groapa de gunoi- doi papuci desperecheați făcând pereche Mențiune
HAIKU, ETAPA 290 DE CONCURS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346291_a_347620]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DE DRAGOSTE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 645 din 06 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-ești drag și-ți ascult pașii Cum se-apropie tăcuți Așa cum se furișează primăvara În livezile ce peste noapte Irump în cascade de flori. Parfumul lor îmbătător ne poartă Spre bucurii fără de margini. Eu sunt o melodie, O șoaptă de iubire Ce m-am dăruit ție, Și te-am rugat Din culori să
DE DRAGOSTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346380_a_347709]