1,521 matches
-
barbarilor (teza a VII a). Materialismul istoric al lui Benjamin încearcă, dimpotrivă, să rețină o amintire a trecutului, aflat în primejdia iminentă de a se pierde (teza a VI-a). Atenția și responsabilitatea cu care prezentul privește trecutul care se furișează (huscht) provin toc mai din faptul că ceea ce dă sens prezentului nu este victoria sa, impunătoarea sa voce, ci posibilitatea de a primi, în sânul lui, pe Mesia cel adevărat. Sarcina esențială a istoricului, caracterul mai degrabă receptiv al „artei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sau mai puțin pur, precum și de sinuciderea prietenei sale, Sylvia Plath, în februarie 1963. Poezia "Moartea Sylviei", scrisă la puține zile după tragicul eveniment, exprimă și surpriză, și reproș, trădând tendințele suicidale ale colegei confesionale: "Hoațo! Cum de te-ai furișat, singură, în moartea pe care de-atât' amar de vreme o doream...". Charles Gullans este unul din criticii care nu apreciază acest tip de poezie, pe care o consideră un document al psihiatriei moderne, publicarea sa fiind rezultatul confuziilor în legătură cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cuvinte? Dar este ușor să filozofezi prin cuvinte; învață-mă prin viața ta, aceasta este cea mai bună învățătură ... Este mai bun decât tine cel care mă învață prin fapte, căci învățătura nu pătrunde în suflet prin cuvinte așa cum se furișează prin exemplul tău; nu numai că nu vei aduce nici un folos vorbind, ci mai mult vei dăuna<footnote Idem, Omilia 30, 3 la Fapte, în P. G., XLVII, 363. footnote>. Ceea ce impresionează în discursurile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
detaliu, numai după ce se "informează" cu tenacitate asupra tuturor aspectelor. Este, într-un cuvânt, un strateg ireproșabil. Nu altfel îl înfățișează, de pildă, Albertus Magnus (XXII, 114), convins și el de viclenia desăvârșită a acestui vânător: Când un lup se furișează pe un teren acoperit cu frunze uscate, își linge labele pentru a le umezi și a le face să alunece astfel încât să se poată apropia fără a fi detectat din cauza sunetului. Au fost raportate cazuri în care un lup a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
spune lui Stiffelio că este așteptat de oaspeți. Când cei doi părăsesc încăperea, Lină pronunța o rugăciune (A te ascenda, o Dio clemente); apoi se decide să scrie o scrisoare soțului ei în care să-și mărturisească păcatul. Stankar se furișează în cameră și văzând ce a scris Lină reușește să pună mâna pe scrisoare și să o rupă; Lină va trebui să țină în secret relația ei vinovată. Aflarea adevărului l-ar putea ucide pe Stiffelio. Între timp Raffaele încearcă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui și, după ce trase țolul să o Învelească, Întinse mâna noduroasă și-o apropie de el simțindu-i sânii calzi și respirația blândă de căprioară care revine În culcușul ei lângă omul drag. Printre perdele, o rază de lumină se furișase În odaie parcă pentru a mângâia cele cinci suflete căzute pradă somnului adânc. Motanul se ridică din culcușu-i de după sobă și se cuibări la picioarele celor doi băieți Începând să toarcă voios parcă de prezența Întregii familii. De pe canapeaua de sub
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și (d), trebuie să ne folosim de considerații empirice. Dacă înțelegem demonstrațiile matematice ca implicând astfel de calcule, atunci trebuie să acceptăm că punctele de mai sus fac parte din demonstrații și că, astfel, există un ingredient empiric care se furișează în majoritatea acestora. Daca acceptăm rezultatele lui Detlefsen și Luker, atunci trebuie să acceptăm că cele două consecințe scoase în evidență de Tymoczko în contextul discuției despre demonstrațiile asistate de computer, se aplică și unei părți mari din matematica tradițională
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
La această stare de degradare spirituală a dus neascultarea, prin lipsa de corespondență harică cu Hristos, cu slujitorii Lui, investiți. Focul din pădure Noaptea focul se întinsese pe toate culmile Trascăului; favorizat de uscăciuni și de adierea continuă a ajuns, furișându-se ca un șarpe șiret, până pe culmile masivului Roica. Când ne pregăteam de odihnă am auzit o detunătură ca de armă peste râu. Imediat o ploaie de pietriș căzu în râu și în așternutul nostru pe malul apei. Apoi o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
săgetează-n gol harapi cornuți, mereu în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându-se-n chilie deasupra frunții nimb subțire-i ninge!... Vrăjmașii gem la pragul lui pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deși
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
privit o clipă și s-a întors spre casă, lăsându-l singur. Pașii lui se sfiau pe celălalte ulițe; ochii îi erau uluiți de vălmășeală, urechile asurzite de larmă; sufletul înfricoșat. Și sufletul, fără să-i ceară încuviințarea, s-a furișat acasă.” (Ionel Teodoreanu ) ,,Vreau chiar această viață pe care o trăiesc, nenorocită, plină de lipsuri, melancolică, tristă-această viață dureroasă a mea. Să văd doar cerul, chiar printr-o jumătate de fereastră, să aud cântând o pasăre dimineața, primăvara; să
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
stînă sub Pietrele Doamnei, am băut, căci am terminat de vîndut cașul la Suceava! cîntece, probă cu doine întregi, cu toate că îmi plac mai mult cele ardelenești, mai mult decît Sofia Vicoveanca! și de moroșeni sînt bune, răsună în vagon, priviri furișate pe după geamuri, și Gheorghe Leșe! oile mi le-am cumpărat de cîrlani, de la Sibiu, baza oieritului! elemente tehnice, de ce sînt superioare albinelor moldovenești, am ciobani, îi fac oameni, i-am și însurat, văd dinainte cine rămîne și cine pleacă după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ăsta, pietonii sunt încă mai rari decât automobilele. După puțin timp, silueta a început să mi se pară familiară. Pe urmă l-am recunoscut. Gilbert Opian. Primul meu impuls a fost acela de a mă ascunde, ba chiar m-am furișat în interiorul umed, cu miros sărat, al turnului decapitat, cu un petic rotund de cer strălucitor deasupra capului. Încercam un șoc neplăcut. Oricum însă, pe Gilbert Opian nu-l puteam considera drept o figură amenințătoare și-apoi mi-a trăsnit deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei s-o iubească și ea să-l iubească pe el. Asta îmi venea ceva mai greu. De fapt era atât de greu, încât ispita de care fusesem conștient ceva mai înainte, și pe care o izgonisem cu fermitate, se furișa din nou pe căi lăturalnice, oricât mă străduiam să am numai gânduri curate. Să fie soțul ei, Fitch, Ben, cum l-o mai fi chemând, un tiran gelos, să fie el pricina nefericirii ei? Și dacă-i așa, atunci poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sărmana captivă, când se trezea în toiul nopții? Se urca oare pe un scaun ca să se uite în salonul pustiu, iluminat de lună? Încerca, oare, cu precauție, mânerul ușii încuiate, sperând și temându-se, totodată, că va reuși să se furișeze pe scări în jos și să fugă în beznă? M-am întors grăbit în dormitorul meu și am încuiat ușa. M-am așezat pe pat, dârdâind de frică, și m-am uitat la ceas. Era două și jumătate. Ce făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creștere se autoflagelau într-o înspumată furie destructivă. Spuma învolburată părea să răspândească ceva din însăși lumina mării. Am privit în jos, cu senzația că privesc printr-o sticlă de un verde foarte închis. Și atunci... deodată... cineva s-a furișat în spatele meu și m-a îmbrâncit cu putere. Din moment ce continuu să scriu această istorie, e clar că am supraviețuit, dar nu cred să fiu în stare să comunic esența experienței, cât de lungă a fost în timp, cât de cumplită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dezmorți frunțile... îndulcind ambianța. Uneori, o întâmplare... îți lasă în inimă o amintire dragă, ba chiar o iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa către tine,ca o dezmierdare dulce de mamă , care, părea să spună cu infinită dragoste și mirare...!” Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce nu poate fi înfățișat în cuvinte... Cuvintele sunt prea sărace.. „ - Hai, băieți... hai să trecem creasta..!”, își îndemnă Baltă camarazii, copleșiți de emoție.. dar și apăsați de o neliniște lăuntrică. Încă înainte de revărsatul zorilor, trupele de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui. Și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și-i iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le luaseră urma și, hămăitul de câine din nou se apropia. Umbre răzlețe se furișau printre tufișuri. „ - Alarmă, băieți... alarmă !”, strigă Baltă. Într-o clipă, toți au pornit într-o goană nebună prin întunericul pădurii. O mulțime de uniforme albastre apărură printre copaci, cu câini eliberați din lesă, gata să sfâșie. „ - Răsfirați-vă, băieți.. răsfirați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe poteci cunoscute numai de ei, pe scurtături, chiar și cu ochii închiși, gâfâind în coate și în genunchi, se cățărară pe povârnișuri abrupte către izvoarele râului Dreptu.. „ - Baltă, dă-te prins !”, un glas gros sfâșie liniștea pădurii, o umbră furișându-se printre copaci. Baltă și Cârțu, amândoi deodată, tresăriră și se căutară din ochi prin întuneric... Îl recunoscură după glas... Era Baftaliu, un țigan din Drăgușeni, fost argat, ajuns subofițer de miliție. „ - Cârțule, ești liber dacă ni-l dai viu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
puse cam anapoda, eu pot repera exact pe cel care comite imprudența să chițcăie sau pur și simplu să umble. Și, pentru că pot distinge două sunete emise la numai o sutime de miime de secundă diferență, precum ceva ce se furișează, Îi aflu direcția cu o precizie de un grad și jumătate. Așa trag cu urechea la vorbăria voastră dar și la șușoteala ultrasonoră a șoarecilor, fiind Înzestrat pentru ambele ba chiar și cu selectivitate. Ca și mine, ignorantul de Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când în Siret a fost prins un somn mare, mai mare decât Doamna Învățătoare. Când am ajuns să citesc cartea Amintiri din copilărie a marelui povestitor Ion Creangă, îmi imaginam scena desfășurării evenimentelor pe malul Siretului. Ca și Nică mă furișam și eu prin grădinile vecinilor după fructe; nu că nu aveam acasă, dar fructele vecinilor mi se păreau adevărate trofee. Îmi venea greu sa-l desprind pe Nică din peisajul satului meu, influențat fiind, poate, că tatălui meu i se
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mică a constituit cel dintâi flirt. I-am și dăruit o păpușă cât mine de mare pe care, dacă o puneai cu fața în sus, claxona „mama”. Pe strada noastră au trecut odată, încătușați, doi hoți escortați de polițiști. Unul furișa într-o parte priviri rele. N-am putut niciodată să uit privirile acestea și, mai târziu, felul acesta de ochiri m-a prevenit asupra celui care le arunca. Când coborai pe la Spiridonie, șinele de tramvai care ocoleau din strada Brătianu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din cele mai rele figuri ale sale, Cățeaua apăru în cadru. Ca prin farmec, vacarmul se topi. La comandă, clasa săltă în poziție de drepți. Nu se mai auzea nici musca. În timpul acesta Labiș, care era mic de statură, se furișă de pe podium și, înșurubându-se printre bănci, o zbughi glonț pe ușa deschisă. Cu aer de căpcăun în stare să roadă oase, Cățeaua urcă la catedră, deschise catalogul și rosti peltic: - Eh! Ia să poftească la lecsie, Cârsiu Adrian... Labis
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
țăcănitul metalic, rece, tăios și neiertător al roților deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu gratii și, alarmată, ne-a examinat cu multă atenție și delicatețe fizionomiile, intrigată de absența vizibilă a tonusului vital. Impacientată, parcă voia să ne spună în limbajul nostru omenesc: "Hai, capul sus! Curaj! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și aspirația spre transcendență, care se insinuează și în raporturile cu limbajul poetic, sunt definitorii pentru poezia să: „A trebuit să-nvăț acel grâi pământesc/ întreb piatră și ea nu-mi răspunde/ întreb mierla și ea tace/ nedumerita/ Norul se furișează tiptil/ Vulturul mă ciocănește disprețuitor/ - Descoperă tu cuvântul, spune el/ Află cuvântul care nu se spune și ne ține pe toate/ să nu ne prăbușim” (Cerșirea limbii). O primă culegere de eseuri, Ființa și spațiul (1992), dezvăluie preocuparea predilecta a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]