2,691 matches
-
să ne plimbăm. Și iepurașii vin aici, ȘI căprioare,si pitici, Și Cosânzene, Feti- Frumoși, Și tineri ,și bătrâni pletoși. Și capre cu trei iezi,si urși Cu coada scurtă și netunși. Și cerbi de aur,si arici Ce-amisuna după furnici. Și Soarele,și Luna sunt Aduse-n raze pe Pământ, Să lumineze acest colț De răi, frumos, iubit de toți. Că este a lor tabăra, Copiii mici o apără; Balaurii și zmeii răi Sunt alungați prin munți și vai. Muma
CĂND ERAM COPIL,ODATĂ... GRUPAJ DE POEZII PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368617_a_369946]
-
laxă a textelor comune de muzică ușoară:”Prea aproape ești de mine./ Prea departe se cuvine/Să ne-ntoarcem vrei, în rai,/Luna, stelele să-mi dai” . Totuși, în haiku, autoarea e ceva mai aproape de începutul frumuseții: “drum și răbdare - / furnicile spre casă/soarele-n spate”. Maricica Frumosu reușește să-și disciplineze cu succes discursul liric, inclusiv în poemele de scurtă și densă respirație: “de când am deschis brațele/cu gândul la zbor/umbra mea a devenit zbor” (“Umbra fără aripi”, pag
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
poverile reptile sug sângele din suflet nu cred că-i înțelept să rătăcim bezmetici la nesfârșit uitând de rostul nostru-n viață de ce-am venit aici mai bine-n rugăciune petale culegând pășind mărunt pe cale cu pas ca de furnici mister-om înțelege când om pleca la cer și-om fi și noi o floare în mâna grea de Tată ne va iubi cu milă speranțele nu pier când îți dorești o soartă de ură nepătată 20.04.2014 într-
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[xiii]a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece de pe insuliță, de crengile pomilor, apoi am avut grijă ca ușa cortului să fie bine închisă, de frica țânțarilor și la
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Peștii erau frecați pe corpul exterior cu sare din abundență, băgați în saci din plastic și apoi în gropile astupate cu pământ, ca și în seara precedentă. Toate aceste măsuri de precauție le luam ca să prevenim vizita vreunui animal flămând, furnici sau gândaci. Era plăcut să vezi cum, după cină, la un ultim pahar cu bere, mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
coleg cu Cucul Și cu un cocor. Melcul-Codobelcul vrea Să consume o cafea, În costum de catifea, Cu cravată și curea. Duduca Didina, Dis-de-dimineață Dude duce-n piață, Dulci, pentru dulceață. Fana-Coțofana Fură fără frică Flori de filimică Strânse de furnică. Gâsca merge la bordei C-a gătit gulaș Grivei. Ga, ga, ga, gâscanul strigă Și gustă din mămăligă. Cucurigu-Gagu Pe gard ține hangu'. Gâsca sare pragu' Să-nghită gândacu'. Jaguarul la manej Joi se joacă cu un vrej. Luni ajunge
EXERCIŢII DE VORBIRE PENTRU CEI MICI de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349676_a_351005]
-
Nimeni nu spune. Eu dacă spun mă cataloghează în fel și chip. Securitatea lucrează pe fenomenul de izolare: este ăla smintit! Pentru că colegii mei tac. Ei trebuie să-și ia salariul. Ei sunt la supraviețuire - ei sunt o armată de furnici. Și când le-am spus: „Măi da găinari mai sunteți!” sau „Sunteți niște nenorociți!”, ei mă urăsc. Dacă vreau să fac gimnastică de dimineața ei mă urăsc. Le place să stea. La Botoșani eram împărțiți în două. Mergeam în turnee
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
rochii de crăiese, cu năsturei de roua, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmeca mireasma de gențian-albastră, Furnică chicotește pe-un brustu re pe lac. O buburuză-n joacă își vantura în glastra Pistruii din fustița cu soare garnisita, Fluturi în crinoline cu strasuri de smarald Aripile-și ating, îmbujorați palpita, Se-nălță-n zboruri pare pe umeri
CURG STELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348548_a_349877]
-
Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC Trenul sosise la ora exactă. în Gară de Nord, nu se schimbase nimic deosebit. Doar cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
nu cunoaște nicio milă, “luna” spartă de “geruri” îi induce un frig metafizic, conștientizând că “drumul firului de praf și al cenușilor” i-a fost hărăzit de la început. “Latr-un câine-amarnic a pustie,/Luna este ciobul spart de geruri,/ Înțeleptul, o furnică în chilie.”/ Axis Mundi ( 1) Trecerea inexorabilă a timpului creează un sentiment al zădărniciei, singurătatea consumându-se în interior, “în chilia sufletului”, acolo unde clipa trecătoare deschide răni adânci.Versuri cu încărcătură tainică, tulburătoare... se regăsesc în poemul “Delir”. “În
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
copil. Și azi întreb, de unde vine ploaia ? Cum crește firul ierbii din pamânt ? De ce mă speriau cu ghionoaia, Cum de erau și astăzi nu mai sunt ? De ce ți-e teamă prin pădurea deasă Când soarele se duce-n asfințit ? De ce furnica și-a făcut o casă, Iar greieru-i tot timpul rătăcit ? De ce mai șade peștele în apă Când porumbelul urcă pân'-la nori ? Tăria pietrei, doar în geruri crapă ? De unde-și iau parfum atâtea flori ? Cum cânt'-așa frumos privighetoarea, Iar
PREA MULT COPIL, ÎN MINE, A RĂMAS de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349841_a_351170]
-
greu de închipuit pentru pământul lui. Totul trebuia să fie perfect. Nicio buruiană rea nu trebuia să crească în iarbă. Se lupta să nu vadă niciun mușunoi pe pajiște. Lua, toamna și primăvara, o săpăligă și nimicea orice tentativă a furnicilor de a face mușunoi. Nici cârtița nu avea ce căuta pe pământul lui. După cosit, dacă mai rămânea un smoc de iarbă în urma coasei, îl smulgea cu mâinile. Ducea orice gunoiaș pe pământul lui, îl mărunțea cu grebla până se
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
fiori pe care nu i-a mai avut decât atunci când o privea pe Eleonora cum făcea dragoste într-o seară cu un băiat. Și atunci nu-și putea dezlipi ochii de pe cei doi, iar prin corpul ei parcă se mișcau furnicile, parcă începeau să-i amorțească picioarele. Se lăsă antrenată de primul sărut din viața ei și chiar dacă nu știa cum să procedeze, își deschise un pic gura și buzele sale răspundea la cele ale lui Claudiu. Flăcăul încercă să-i
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
nu a mințit, un mort cinstit. Voi fi iar tânăr și absurd, voi fi bătrân, încă nu simt, nu pot fi orb și mut și surd, disprețuiesc căderea-n timp ... Blues pentru o pisică neagră, treacă-meargă, oameni pe targă, treacă-meargă, furnici kamikadze, oameni de vază, gloanțe și gloanțe, ce clanță, ce zdreanță, ce raniță, baniță, contabilul morții e mort, doar un corb îi pune cu gingășie o monedă aurie. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Comedia mea / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
scotoci după caietul de istorie. Nu-l găsi prea ușor. Cărți poștale, pixuri, gume, brelocuri, poze îngălbenite de vreme, diverse broșuri și alte mărunțișuri erau înghesuite într-un sertar supraaglomerat, în interiorul său fiind o dezordine de neînchipuit. Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CASĂ NOUĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului În timp ce mă plimb pe aleea din parc numărând umbrele pământului, sub piatră, mușuroiul de furnici crește. O nouă casă... autor foto: Victoria Anghelache Referință Bibliografică: casă nouă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 519, Anul II, 02 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CASĂ NOUĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362021_a_363350]
-
de-un fior pe spinare, din străfunduri de veac un glas chinuit și-ntristat șoptește vuit: „Nefericiții mei muritori, prea mult, se vede, voi nu v-ați schimbat...” LA DOMUL DIN LUND... Doamne, sunt așa de mică și neînsemnată o furnică, ce-aleargă de colo - colo cu frica în sân c-ar putea fi călcată, apoi dintr-odată încremenită rămân de liniștea ce mă strivește și-mi descompune ființa, parcă-mi aștept sentința anunțată de gravele bătăi ale uriașului orologiu... Dintr-
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
ieși în cale și Spânul roșu - oare nu roșii sunt toți cei care se agață de hainele lui, nesclipitoare dar curate, în încercarea de-al transforma în „omul nou?” - și împărații Roșu și Verde - nimeni alții decât magistrații profesori -, și furnicile și albinuțele - așa văd eu studenții, camarzii tânărului Grig: Tiberiu Pop, al cărui tată, ridicat în martie 1948 și condamnat la închisoare pentru complot împotriva statului, Dumitru Popescu, fiul unui țăran înstărit din Novacii Gorjului, Ion Rațiu, de la Turda, Rex
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
coapsa mirosind a fân, Și a iubire indecentă. Ce dacă o să vină ploaia? În tine mă ascund, jilavă. Mai port pe buze vânătaia. De tine, încă sunt bolnavă. M-atingi cu degetele mici, Pe arealuri indiscrete. Și în hamacul cu furnici, Rămâi să descifrezi secrete. Eu delirez în zori ce crapă peste tăceri spălate-n must. Și-aștept festinul să înceapă în labirintul meu îngust. Rămân o clipă-n amorțire. Apoi continuu să te beau. Și într-o nouă zvârcolire, Prin
NESAŢ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365431_a_366760]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ANNE-MARIE FIERARU - O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) Autor: Anne Marie Fieraru Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ABANDONAREA SINELUI Zbor. Și mă simt ca un ghimpe în zgomotul furnicilor. O greutate a imaginii de sine, un întreg ego al anotimpului de toamnă O toamnă calmă și absurdă O întreagă ceață mă cuprinde și-mi usucă sufletul. Minunată lume-n întregime când asculți liniștea... Liniștea ce te învăluie-n într-
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
un pahar cu Coca-Cola și să sorb din el cu paiul. Să uit să beau, să uit de mine ... Să privesc cu dragoste trecătorii care se perindă din toate părțile... Să mă minunez cum izvorăsc și se scurg oamenii, ca furnicile, în gurile pasajului!... Iar cu un dor nestăvilit, să-mi clătesc ochii pe măreția cerului!... De acolo mi s-a părut că pot vedea cerul în toată întinderea lui... Acolo, deasupra Pasajului de la Universitate, simt eu că se află cel
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
gravă. O să fie o grădină aleasă: pentru omizi există otravă, iar pentru buieze mi-am cumpărat o coasă. La stupi albinele cad grele, se fac cocoloașe la urdiniș. Probabil e cules: nu se-agită și nu sunt rebele, nici când furnicile vin pe furiș. Înserarea se lasă domol. În colțul grădinii, printre arbuștii pitici, pe care i-am plantat unde era locul mai gol, se văd sclipiri jucăușe, - sunt, probabil, niște li- curici. Pe-o viță-de-vie un greier și-ncearcă arcușul
ÎN GRĂDINĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366333_a_367662]
-
Acasa > Impact > Istorisire > FURNICA ȘI PESCĂRUȘUL Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului În anul 2014 am câștigat un premiu II la un concurs internațional de literatură organizat de revista „Starpress”, prin doamna Ligya Diaconescu, o
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]
-
înălțime... De altfel, eu nici nu am intrat în apă, ci am stat ore întregi pe plajă sau pe malul înalt care o delimita. Într-o zi, pe când stăteam pe o bancă de pe mal, mi-au căzut ochii peste o furnică de talie mică, ce se chinuia să care o sămânță decojită de floarea soarelui, se-nțelege - mult mai mare și mai grea decât ea. Ceea ce m-a uimit era faptul că o trăgea mergând cu spatele și, din când în
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]
-
pe care omul sau un alt animal nu le au. Poate omul să „fabrice” miere sau propolis așa cum face o albină? Da, poate, dar ceea ce „fabrică” el sunt falsuri! Pot oamenii să „construiască” un mușuroi identic cu cel făcut de furnici? Nu, desigur! Ca să nu mai vorbim de organizarea exemplară a vieții albinelor dintr-un stup sau a furnicilor dintr-un mușuroi! Apoi, spre deosebire de om, un animal nu mănâncă și nu bea niciodată mai mult decât îi trebuie. Omul, prin acțiunile
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]