815 matches
-
avea să-l transforme pe John în următorul ei erou de roman și la incendiile care aveau să se stingă. Mike era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste. Normal, i-a răspuns ea. Când l-a sărutat, mustățile lui Mike au gâdilat-o. Bărbatul încă mai zâmbea când s-a urcat în barcă alături de Bergowitz și-a pornit-o în susul râului. Jina i-a urmărit cu privirea până când nu i-a mai văzut, apoi a băgat mâna în buzunar. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu totul diferite de acelea ale unui om. Înlocui "sunt iubit" cu "sunt stimulat de..." apoi lăsă senzația să-și urmeze cursul. Dar nu izbuti să afle ce anume simțise. Oricum, nu era o senzație dezagreabilă. Papilele gustative îi erau gâdilate de ceva dulce. Ochii i se umeziră și nu mai simți nici o încordare. În minte îi răsări imaginea unei flori, o garoafă roșie, superbă, ca acelea care creșteau pe Pământ - deci nu putea avea nici o legătură cu flora din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
până la douăzeci de mii de vibrații pe secundă. Pentru anumite vietăți, auzul începe abia de la acest prag. În stare de hipnoză, oamenii pot fi făcuți să râdă în hohote, chiar când sunt torturați, și să urle de durere când sunt gâdilați. Ceea ce provoacă durere anumitor ființe poate să nu însemne nimic pentru altele. Grosvenor încerca să se destindă - tot nu putea face altceva decât să aștepte. Deodată îl străfulgeră gândul că s-ar putea să existe o legătură între ideile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
atacat, și scap. / Apoi îmi pun câinele în plasă și-l las să vâneze tot ce pare / că mă atacă. Într-un moment de neatenție javra îmi fură / formulele vrăjitorești, și le plantează în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
le plantează în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou volum de versuri... Printre zecile care apar în fiecare săptămână... Autoarea este o necunoscută... Amelia Stănescu... Din fotografia de pe ultima copertă reiese că este tânără și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou volum de versuri... Printre zecile care apar în fiecare săptămână... Autoarea este o necunoscută... Amelia Stănescu... Din fotografia de pe ultima copertă reiese că este tânără și frumoasă... În vecinătatea fotografiei sunt reproduse opiniile unor critici
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebui să te pună acolo să discuți toate astea. — E, hai, Feffer. — Ar fi al naibii de bine pentru toată lumea să te audă. Știu, știu, e cum a spus omul, nu la mintea omului o să ajungi, ci la dosul lui. O să-i gâdili dosul cu pene frumoase de gând profund. — Absolut. — Și totuși, domnule Sammler, să ai influență și putere. Sau pur și simplu să confrunți falsul cu lucrul adevărat. Ar trebui să condamni New Yorkul. Ar trebui să vorbești ca un profet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba Îi era cumva deosebită de a lor. — Mă cheamă Neng. Dar pe tine? L-a gâdilat cu frunza pe gât. — Adam. — Ceva mai Încolo trebuie să mă duc să iau rația lunară de orez de la biroul regional. Vii cu mine? Nu-i departe. În plus, tu ai bicicletă! Când a zâmbit, s-a văzut că are
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am obișnuit niciodată cu lâna. Simțeam cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase. Își dorea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea din coaste va face durerea să revină, astfel Încât s-a găsit captiv Într-o ciudată stare intermediară. Voia cu un fel de deznădejde să se lase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Uite ți-au roșit obrajii că m-ai făcut să-i strâng, o sărută Cezar când pe un obraz când pe celălalt. Nici Teofana nu se lăsa mai prejos când se trezea înaintea lui cezar. Îl strângea de nas, îl gâdila la urechi, dar el o lăsa să se joace, să-i răsfire părul prefăcându-se că doarme buștean. Atunci îi astupa gura cu buzele ei știind că aceasta aștepta Cezar. — M-ai trezit atât de frumos, iubita mea!se îmbrățișau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și acum cântă mai tare, mai tare, și mai tare. Suficient de tare cât să nu mai vreau să-l aud și pe David. Să-l văd. Să-l ating. Altfel spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înapoi Dispariția mea a fost o întâmplare bizară. Premeditată, s-ar putea spune, în măsura în care premeditezi o gură de ceai fierbinte, care-ți opărește cerul gurii, sau un grăunte de praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat, ca o părere, vârful, atrage după sine avalanșa de neoprit a unui strănut. Să facem cunoștință. Eu sunt Alex. alx Coos van Bruggen Fratele mai mare Primul născut Iubitul primordial Cain Iuda Vocalul din trupă (ai idee câte trupe de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru că toți par să doarmă azi mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bărbat... bărbat... domnule Mișu... ah, mulțumesc, ah ,mulțumesc, ah, mulțumesc... Aici cred c-am leșinat lângă drogat, pentru că atunci când m-am trezit, eram acasă și nevastă-mea sforăia cu nasul fix în ciuperca mea dintre degetele de la picioare, că mă gâdila de două ori mai rău ca de obicei! * - Domnule doctor, vă spun, m-am dat cu crema aia în fiecare zi! Mă jur pe nevastă-mea! - Dacă săraca doamna Popa nu m-ar ruga așa frumos, nici nu v-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Se ridică în picioare, își descheie șlițul și... oooh... șipoțelul udă mormântul Contesei, sub privirile înmărmurite ale doamnei, ale puștiului mucos redus în sfârșit la tăcere, ale tânărului blond cu ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de fiecare dată când se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză o amintire de parfum în părul nerușinat de bogat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a lui Popa. - Da, iubita mea. - Lasă-mă cu iubita. Homosexualule! - Pardon? - Ce-ai la picior? - În nici un caz dovada că aș fi homosexual. - Ce-ai la picior? - Nimic. - E o ciupercă! - Nu mi-am dat seama. Credeam că mă gâdilă amintirea părului tău. Mariana s-a înmuiat puțin. La urma urmei era cel mai frumos compliment pe care-l primise vreodată. - Trebuie să te dai cu alifie de două ori pe zi. Cere-i lui Popa. - Are Popa? - Da, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mesteca! Deschide gura! Horațiu deschise gura. O bucățică mică-mică-mică de slănină afumată adunase pe limba lui o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu. Mariana mâncă delicat slăninuța. - Gata. Nu te-ai spurcat. Horațiu ar fi vrut să se spurce. - Deci nu umbli cu broșuri cu Viața de Apoi? Mariana zâmbi gândului că azi era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
remarcă micile imperfecțiuni privind epilatul în zona inghinală. Mariana murea încet, risipindu-și cu grație feminitatea, privindu-i cu ochii încețoșați, visând o liniște albă, o ceață caldă cu care va dansa până la sfârșitul veacurilor, o lumină care îi va gâdila buzele și pleoapele și sfârcurile și linia spatelui și vârful urechii și cerul gurii. Mariana murea încet, dezvelindu-și sânii în liniștea de mormânt. O răcoare plăcută îi mângâia trupul, iar razele reflectoarelor îi aprindeau părul ca pe o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Bâta căzu jos după câțiva metri, pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar câteva ore înaintea plecării lui Mișu, în New York izbucnea cea mai mare revoltă revoltă socială a timpurilor moderne. * Domnul Popa se tezise binedispus. Soarele îi gâdila plăcut burtica și domnul Popa râgâi ușor în semn de bună dimineața. Urma o nouă zi în care nu avea nimic de făcut. O nouă zi în care putea să mănânce, să-și salte burtica goală peste treptele de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile ca niște ecuații de matematică. Trenul coti brusc la dreapta și toți se înclinară peste umeri, atingându-și involuntar brațele și coapsele, apoi reveniră în poziția inițială puțin rușinați. Fata cu fusta foarte scurtă își ridică ochii spre garoafele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-i caligrafie autograful, fără să fie atent la ce se Întâmplă Împrejur. Dar, se Întâmpla, oare, ceva, Împrejur? Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se pare, cu un minuscul buchet de șoapte. Și, de Îndată, a și dat sfoară prin cartier: o, nici nu știți, voi, că, Aura, dragele mele, a șușotit, la standul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lui consoartă, Închizând-o chiar de săptămâna Patimilor În baia de aburi și chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene de gâscan, Fedot nu se dădea În lături să-i ungă spatele cu ulei amestecat cu gălbenuș de ou și, chipurile-n glumă, s-o gâdile sub subsuori. Dar unde era Ioan Stâlpnicul și unde Simion Scărarul și unde Ivanko Barabulea sau Ivan Kapustin sau Matvei Gorilo și atâția alți bărbați destoinici ce lăsaseră la cârciuma lui Ițco urme atât de adânci În conștiința oamenilor locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]