99,031 matches
-
eu eram fiu de țărani. În realitate însă, influența burgheză a fost singura benefică și în care eu m-am dezvoltat. - La un moment dat ați „prins" niște ziare franțuzești și scrieți: „mi-am dat seama că lumea trăiește încă, gîndește liber, se bucură de jocurile spiritului - nu este îngropată ca noi în mormane de lozinci și literatură «angajată»." Cred că era o mare durere pentru un cărturar să nu aibă ce citi. - Da. În tinerețea mea, împreună cu colegii de generație
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
mare, adevărul despre acele vremuri? - Este firească necunoașterea suferințelor anterioare de către generațiile tinere; să ne amintim că acestea au fost atît de puternic solicitate de regimul dictatorial de atunci, încît nu mai aveau interesul dar mai ales libertatea să se gîndească măcar la ceea ce a fost înaintea lor. Au fost cazuri în care se fereau să se întîlnescă și să stea de vorbă cu oameni din epocile anterioare, care mai trăiau. - Domnule Martinescu, eu mă refer la generația care are acum
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
la aceeași oră (meciul de fotbal România — Rusia și aducerea în țară a rămășițelor lui Carol al II-lea) ține de domeniul nebuniei: pentru că filozofia dominantă la nivelul societății românești e combinația de circ și tragedie, mai-marii televiziunii s-au gândit să le livreze vulgului la pachet pe amândouă. Așa s-a ajuns ca Televiziuna România 1 să prezinte, în chenare separate, dar pe același ecran, următoarele scene: într-una se juca, în încurajările galeriilor, fotbal, în cealaltă, cu o sobrietate
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
de moderator cu vorbele: - dar să vedem ce crede și omul de pe stradă! Și se dă un filmuleț, și reporterul întreabă despre măsurile guvernului, dacă sunt bune sau rele, și răspunsul vine tăios-bosumflat: știe ei ce face! Am aflat ce gândește omul de pe stradă? Nu sunt sigur. Sigur sunt însă de faptul că vorbirea agramată face adesea cea mai bună casă cu conformismul politic: știe ei ce face! Dar să-l lăsăm în pace pe omul de pe stradă, care în fond
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
Și imediat, a doua zi, a venit la București. Uite, fotografia asta: Panait pe peronul gării. De cîte ori o privesc, retrăiesc parcă acele scene... cînd venea la București. Eu eram lîngă el, așa, ca lîngă un munte... Tot ce gîndea, tot ce-mi spunea era cu totul altfel, decît gîndea și spunea lumea cealaltă. Am dreptate, pentru că și scrisorile lui erau, nu știu cum, altfel... D.T.: - Vreți să ne citiți măcar un fragment dintr-o asemenea scrisoare, iată, din aceasta, datată 6
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
fotografia asta: Panait pe peronul gării. De cîte ori o privesc, retrăiesc parcă acele scene... cînd venea la București. Eu eram lîngă el, așa, ca lîngă un munte... Tot ce gîndea, tot ce-mi spunea era cu totul altfel, decît gîndea și spunea lumea cealaltă. Am dreptate, pentru că și scrisorile lui erau, nu știu cum, altfel... D.T.: - Vreți să ne citiți măcar un fragment dintr-o asemenea scrisoare, iată, din aceasta, datată 6 noiembrie 1930. M.P.I.: - Aceasta e prima... "Dacă ești hotărîtă să
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
în lipsă de altceva, trebuie să acceptăm sensul, destul de vag, indicat de Iordan Chimet: ";Trecutul, în orice ipostază l-am privi, și-a epuizat virtualitățile, nu va rămîne pentru istorie decît o experiență colectivă definitiv consumată. Schimbarea nu poate fi gîndită decît după reperele, mai mult sau mai puțin clare, ale viitorului către care, vrem-nu vrem, ne îndreptăm" (p. 238). Iordan Chimet realizează cîteva studii de caz privind atitudinea unor scriitori importanți față de cele două totalitarisme ale veacului trecut. Exemplele sînt
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
ei, dar ai nevoie de un translator, așa că vom merge cu tine. Nu, nu, le-am răspuns, traducătorul ar strica totul. Și apoi, eu cunosc piesa. Credeți-mă pe cuvânt. - Aveți vreo preferință printre regizorii sau filmele românești? - Da. Mă gândesc la Pintilie. Mai cunosc filmele lui Ciulei, Dan Pița, Mircea Daneliuc... Și Trenul vieții, de Mihăileanu, e un film foarte interesant, dar e în limba franceză. E turnat aici, dar e mai mult un film franțuzesc, căci actorii vorbesc franțuzește
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
în Arts Council din Marea Britanie (un fel de secretar de stat în Ministerul Culturii). Știind câte baricade sunt la noi între demnitari și artiști, am întrebat-o cum se înțelege ministrul cu muzicianul? Mi-a răspuns simplu, fără să se gândească: "eu sunt ministru doar câțiva ani; el este compozitor toată viața".
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
călătoriilor goților și romanilor care antrenează iubiri, interese, pasiuni, trădări și un număr teribil de crime. Un spectacol a cărui miză și tensiune stau în spațiul propus și construit anume, în superba lume a texturilor și costumelor scenografei Maria Miu, gîndite cu meticulozitate pentru fiecare apariție a fiecărui personaj, în știința cu care regizorul naște arhitectura luminilor, o tehnică aproape cinematografică. Acestea mi se par a fi coordonatele esențiale ale ultimei premiere a Teatrului Bulandra, o montare după un text dificil
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
lui Shakespeare, că n-a scris chiar el această tragedie. Imagini întregi din spectacolul extraordinar al lui Silviu Purcărete cu Titus Andronicus de la Craiova îmi defilau prin fața ochilor, incitîn- du-mi curiozitatea înaintea reprezentației. Și e greu să nu te gîndești la performanțele de acolo, la dimensiunea cinismului și la înfățișările lui, la ritmurile cu care își succed ororile într-o sublimă demonstrație a crimei susținută remarcabil de Ștefan Iordache în rolul titular. A fost una din mizele interpretării regizorale a
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Cristian Teodorescu După discursul pe care l-a ținut CVTudor pentru a onora spiritul de la Snagov și armonia politică în scopuri europene, mă gîndeam că șeful PRM-ului o va lăsa mai moale cu vehemența atacurilor la adresa partidului de guvernămînt. Dar vădit îngrijorat de ultimul sondaj de opinie, cel realizat de CURS, în care partidul său a ajuns la 13%, cu tendință scăzătoare, peremistul
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
tot. Fumați în tăcere. Panourile publicitare pâlpâie și se sting de-a lungul șoselei de centură. Unul dintre primele trenuri de la periferie lunecă printre luminițe, jos, în vale, spre Austerlitz. O bați ușor cu palma pe ceafă, sub păr. Te gândești că peste câteva zile va fi primul solstițiu din secolul XXI. Și după? După, nimic. Plecăm, nu vă faceți griji. Prezentare și traducere de Elena-Brândușa Steiciuc De vorbă cu autorul - Olivier Rolin, ce v-a determinat să scrieți Tigru de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
vă faceți griji. Prezentare și traducere de Elena-Brândușa Steiciuc De vorbă cu autorul - Olivier Rolin, ce v-a determinat să scrieți Tigru de hârtie? A existat un „declic" inițial? - De fapt, cu mult timp în urmă, am început să mă gândesc la un roman despre anii aceia, „anii ’68", cum se spune acum. Cred că ideea mi-a venit pentru prima dată prin 1988, în orice caz înainte de a concepe, de a pregăti și scrie L’invention du monde. Dar era
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
rămas: numele personajului dispărut, Treize, nume enigmatic, de altfel, căruia nu-i întrezăream prea bine sensul, dar care mi s-a instalat în minte. Poate din cauza unui joc de cuvinte semi-conștient: căderea Troiei (Trois...), căderea lui Treize. Pentru că m-am gândit, chiar de pe atunci, că personajul acesta avea să aibă un astfel de sfârșit, căzând de sus, de pe un acoperiș și din această cauză titlul pe care l-am dat virtualului roman era „Căderea lui Treize". În cele din urmă am
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
de sus, de pe un acoperiș și din această cauză titlul pe care l-am dat virtualului roman era „Căderea lui Treize". În cele din urmă am scris L’invention... și nu La Chute de Treize. După câțiva ani m-am gândit din nou la roman, am scris chiar vreo sută de pagini, dar nu prea mergea, am abandonat (a fost singura dată când am lăsat un manuscris început și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
cînd în cînd de aceste lucruri. * "Libertatea a devenit aproape o povară, fiindcă ne-a luat metafora", spune Ștefan Iordache în interviul din FLACĂRA pe februarie. Are și libertatea reversul ei. Cunoscutul actor nu se înșeală. Mai ales dacă ne gîndim cam în ce a constat în primul rînd libertatea de exprimare din arta de după 1989: pornografie. Nu vrem să insinuăm nimic. Dar puține alte "cuceriri" ale libertății cuvîntului, imaginii ori a sunetului din deceniul postcomunist sînt la fel de evidente ca trivialitățile
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
să răspundeți indicînd cîteva repere: "Ce fel de istorie a artei așteptăm din partea muzeelor, a celor ce sînt răspunzători de ele și se mîndresc cu titlul de conservator?" Abordarea de pînă acum nu este suficient de tehnică, de științifică? Mă gîndesc la conservatori pentru că sînt în contact permanent cu operele de artă, cu originalele. Sînt cei mai în măsură să se ocupe și să se pronunțe în legătură cu tot ceea ce ține de atribuire. Pe de altă parte, ei sînt mai "practici", mai
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
tratat. Era o piesă rarisimă. Tata a vândut-o Muzeului Național. Am văzut-o expusă o dată. Avea două tablouri de Grigorescu, din perioada lui ultimă, când picta în culori stinse. Tata nu era prea sigur de originalitatea lor (deși, mă gândesc, pe vremea aceea cine și-ar fi pierdut timpul să falsifice!). Și acestea au fost vândute. Și câte altele. Mai toate. A găsit un post la Patriarhie, dar trebuia avizul lui Constantinescu-Iași, care a spus că nu e deocamdată momentul
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
ar fi fost un mizerabil. Atunci începuseră să publice cam toți scriitorii. Repet, asta nu e o scuză. S-a mai întâmplat un lucru: noi nu credeam că vom mai trăi în libertate. - Corect. - Ne rostuiam viața în așa fel, gândindu-ne că vom trăi și vom muri în regimul comunist. - Cum v-ați apropiat de P.N.Ț.? - Am fost în T.U.N.Ț. din 1946 când eram în ultima clasă de liceu. Atunci am dus la Dreptatea primul și
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Stoiciu. În subsidiar, cititorii care au capacitatea de panoramare, pot descoperi în acest text fragmentar și o foarte utilă privire comparativă asupra vieții intelectuale românești dinainte și de după căderea regimului comunist. În ceea ce privește jurnalul din decembrie 1989 lucrurile sînt clare. Stoiciu gîndește așa cum gîndeau mulți la vremea respectivă, dar spre deosebire de alții are curajul să spună cu voce tare tot ce-i trece prin cap. Se opune cu seninătate inițiativei PCR de a decreta duminicile zile lucrătoare, cu un argument perfect logic astăzi
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
subsidiar, cititorii care au capacitatea de panoramare, pot descoperi în acest text fragmentar și o foarte utilă privire comparativă asupra vieții intelectuale românești dinainte și de după căderea regimului comunist. În ceea ce privește jurnalul din decembrie 1989 lucrurile sînt clare. Stoiciu gîndește așa cum gîndeau mulți la vremea respectivă, dar spre deosebire de alții are curajul să spună cu voce tare tot ce-i trece prin cap. Se opune cu seninătate inițiativei PCR de a decreta duminicile zile lucrătoare, cu un argument perfect logic astăzi, dar niciodată
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
prim-plan personaje de tristă faimă. Iată, într-o țară din nordul Africii ne reprezintă tot omul cu mitraliera, Voican-Voiculescu. Si tot așa, capitală de capitală - cu fericitele excepții numite Sorin Ducaru sau Theodor Baconski, inexplicabile accidente dintr-un parcurs gândit parcă dinadins să ne facă de râs. Una din culmi - între atâtea abisuri! - o reprezintă, însă, numirea ca director al Centrului Cultural Român de la Paris a lui Virgil Tănase. Exact, omul care a adus, prin anii optzeci, România pe prima
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Atunci cînd definiția pretinde că ne semnalează tema filmului, greșelile sînt rare. Ca și în cazul filmelor S.F. sau horror, unde nu e posibil nici un echivoc. Definirea altor genuri e ceva mai dificilă, cum am văzut deja. Și, dacă mă gîndesc bine, e posibil și ca prezentatorii programelor (care sînt uneori scriitori: directorul editorial al programului PRO este dl. Dan Silviu Boerescu, al suplimentului "Evenimentul zilei", d-na Sanda Aronescu) să aibă o strategie. Evitarea etichetei de tragedie, de pildă, s-
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
cu care izbutea să-și ascundă extraordinara tărie de caracter: un Leu perfect. Asta îi îngăduise să statornicească o putere matriarhală a cărei dominație ajungea pînă la rudele cele mai îndepărtate din locurile la care nici nu te-ai fi gîndit, ca un sitem planetar mînuit de ea din bucătărie, cu un firicel de glas și aproape fără să clipească, pe cînd fierbea oala cu fasole. Văzînd-o cum suportă netulburată acea călătorie îngrozitoare, mă întrebam cum putuse să treacă atît de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]