660 matches
-
calm și liniștit. - Mă scald într-o baie de aer plăcut, înviorător. - În preajma mea totul respiră lin, lin ca un aer tonic și proaspăt de înălțimi. - În preajma mea e numai liniște și pace, un cer albastru mă acoperă, zumzet de gâze în lanuri de grâu, - Deasupra mea seninul cu nori de vată. - O toropeală plăcută mă năpădește ca o boare marină, precum foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare... - O lumină diafană mă împresoară încet, încet, încet, - Se stinge orice zvon în jurul
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
aprind lumânările ? — Atunci, ia spune-mi, poamele, fructele, pădurile, câmpul, cine le-a făcut ? le-am făcut noi ? Uite, albina, albina face miere. Tu poți face miere? Nu, mamă! — Vezi? Asta-i minune dumnezeiască, v-o spun la toți. O gâză, așa de mică cât îi unghia mea, fa ce miere, noi nu putem, ceea ce înseamnă că aici stă puterea dumnezeiască. Și sunt multe minuni pe acest pământ. Iaca, îți dau un braț de fân, hrana vacii, îți dau și găleata
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
nu numai ca vegetație, ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul dădeau cele mai stranii concerte, în timp ce nori de gîze colorate și elegante zumzăiau făcînd tumbe sau rotindu-se în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți magnetice. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi, florile de câmp și zumzetul gâzelor, misterul eminescian și al Mioriței. Am pus în lumină, de asemenea, ritmul horelor străbune, pomul vieții și amprentele celor o mie de cocori. La sfârșitul acestui articol, vreau să vă aduc aminte de rolul dascălului în viața copiilor. Inima mea
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1853]
-
soarele. Participanții la festival au defilat de 3 ori pe „centru”, exact prin fața hotelului Blue Wave Inn, unde noi eram cazați. Printre tinerii participanți la spectacol erau și copii; unii cântau la un instrument numit „fue”, alții reprezentau mici bucătari, gâze, îngeri etc. O explozie de bucurie, de culori și sunete! Întrucât mă simțeam obosită de atâta frumusețe la care am asistat pe gratis, m-am retras într-un părculeț, unde Dimi obișnuiește să se joace cu prietenul lui, porumbelul sau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
explozie de bucurie, de culori și sunete! Întrucât mă simțeam obosită de atâta frumusețe la care am asistat pe gratis, m-am retras într-un părculeț, unde Dimi obișnuiește să se joace cu prietenul lui, porumbelul sau cu prietenele lui, gâzele. Am recunoscut, în copacii ce străjuiesc părculețul, cireșul japonez și copacul Gingo Biloba. Vă reamintesc că din frunzele lui se extrag suplimente care se găsesc și în farmaciile noastre. Aceste suplimente ajută la fluidizarea sângelui, cât și la oxigenarea creierului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
privirea Sfintei Fecioare, îndreptată cu o incredibilă milă și iertare spre trupul meu pipernicit și dizgrațios. Vezi ce mi-ai făcut? Nu te-ai gândit c-o să mă doară și pe mine? Eu ce rău ți-am făcut, copile?... "O gâză-n viață n-am strivit măcar, Când merg pe pajiști, tălpile-mi umile Trec printre flori cu teamă lin și rar." (N. Labiș) Și acum, la 74 de ani -, când mi-au mai rămas doar câteva zile sau ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pământ reavăn, de pământ perforat de ieșirile în lume ale atât de inocenților ghiocei, la care se adaugă izurile de frunze uscate ale toamnei și arse pe la porțile caselor, vrăbiuțele mai active și mai optimiste în zbor planat după primele gâze, amețite și ele de lumina ce tot vine, și vine... Nu uitați de muntele primenit și pregătit pentru paleta de culori proaspete, de fundalul creat de muzica vântului și de cea a susurului apelor și, bineînțeles, nu omiteți Sahaja Yoga
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nr.3. Apărea de două ori pe lună. Președinte de onoare al Societății culturale naționale „Țara Șipenițului” era dl. C. Angelescu, ministrul Instrucțiunii. Din comitetul societății făceau parte: Pompei Atanasiu, președinte; Nicu Prisăcăreanu, vicepreședinte, Constantin Iacob, secretar, Ionescu Vasile, casier, Gâză Gheorghe, bibliotecar, Rugină Ioan, Hâncu Dumitru, Vasilică I. membrii. În Cuvânt înainte redacția își propunea să dezbată, în primul rând, în revistă problemele locale, prin datele experienței membrilor ei. „Este timpul să ne convingem că numai prin activitate tenace și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
capului, a privirii și a conștiinței În nopțile de vară, la munte, care pare a mă strivi printr-o enormă materialitate, Timp și distanțe - dar, ce mai Înseamnă distanțe la aceste proporții?! -, mă privește tocmai pe mine, infima și perisabila gâză de la „marginile imperiului”, așteptând tocmai de la mine, În măsura În care am curajul și echilibrul propriei mele spiritualități, forța propriei mele conștiințe, „sensul” și „finalitatea” Întregului orizont vizibil și invizibil. Dacă, nu-i așa, aceste două „instrumente” ale modului nostru de a fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de pași pe cimentul din jurul piscinei și m-am îndreptat hotărât spre dosul casei. Am privit neajutorat marele miraj al peretelui jupuit. Întregul perete, de la sol la acoperiș, avea acum culoarea stucaturii roz, făcându-mă să mă simt ca o gâză. Zgomotele zgârieturilor nu mai veneau din această parte. Peretele năpârlise complet, am înțeles asta, iar jupuirea se producea acum în altă parte, undeva în față. Când am dat colțul casei și am pășit pe peluza din față, zgomotele au încetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lucrul acesta se poate vedea pe ziduri vechi, acolo unde omul nu poate ajunge, deși de jos de văd doar buruienile ori arbuștii ce diversifică acest segment al biocenozei În formare. Dar, chiar și până atunci, mușchii și mulțimea de gâze și nu numai care colcăie pe ei constituie o biocenoză În plină evoluție, adică ceea ce are nevoie natura pentru a izola acel corp străin, pe care ei, mușchii, s’au fixat primii. Chiar dacă mușchii, ca organisme inferioare, posedă o putere
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un mare mahăr. Atunci abia universul ți se pare rotund. Îți trebuie un soi de confort interior. Un om hărțuit, dispersat nu poate produce decât chestii incoerente. Și, mă rog, fraierii mai pot scrie poezie. Poezie pășunistă, diafană. Mielușei simpatici, gâze, glezna vacii. Impostură și nimic mai mult. O literatură a prezentului trebuie să lege, să-ți explice. Nu să te contrarieze, să sporească entropia. Dacă mi-aș pune mintea, din Pif aș scoate un poet de nota zece. După mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că fusese ridicat nevinovat de acasă și azvârlit aici, în lumea asta de o cruzime sălbatică, unde viața lui nu prețuia nici cât o ceapă degerată, unde în orice clipă era posibil să-și găsească sfârșitul, mai vulnerabil decât o gâză, dar nu putea accepta în ruptul capului că bruta aia îi spărsese ochelarii. Apoi frigul, mizeria fizică l-au doborât: inima și creierul parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu era preocupat decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-au mai văzut și n-au mai simțit cum se pornește apa, cum vine ca un munte lichid spre ei, cum îi spulberă ca pe gâzele cele neînsemnate, cum se prăvălește spre oraș, cum se întâlnește cu cealaltă apă ieșită din matcă, apa fluviului, cum împreună rup digul vechi, de protecție, cum cele două ape se contopesc mugind ca un miliard de tauri furioși, cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
uniforma fetei, o frumusețe, nu alta, cu gulerul acela cusut de mînuța ei, un guler fin, de un alb scrobit, cum rareori se întîlnea chiar și la școala Normală, care era renumită prin uniformele elevelor ei. Era o zi însorită, gîzele fremătau, în aer se roteau pitulici. Pe un picior, ciorapul alb căzuse puțin și făcea niște cute urîte sub rotulă ; pe celălalt picior, ciorapul stătea întins. Genunchii se apropiau din cînd în cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul ei se agitau neîncetat, strigau unii după alții, icneau ridicînd saci, se pupau, asudau cumplit și mîncau pîine cu brînză și ceapă. În acel moment, văzuse doi pantofi negri, proaspăt lustruiți, care se opriseră
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
maestrul Nacu, mai pusese umărul la montarea piesei și actorul Constantin Petrican care a asigurat machiajul. Alți colaboratori: „Constantin Grădeanu (lumini); Ion Manolescu (sonorizare); Paula Vasiliu (peruci); Elena Lăzărescu și Biliana Manole (sufleuri); Costică Hanu și Constantin Duduc (mașiniști); Camelia GÎza și Maria Tudor (recuziteri)”. Regia tehnică fusese asigurată de Jenică Petrea. d.l. „Stimate tovarășe abonat”, nu mai arunca chiloți În WC! Faptul că bârlădenii anilor ’60 ai secolului trecut stăteau cam prost cu Întreținerea instalațiilor sanitare din propriile locuințe, ceea ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aflat. Am fost la părinții mei la Armășoaia și ducându-mă la prăvălie să iau niște sare și drojdie pentru pâine, m-am întâlnit cu Toader a lui Axinte, bărbatul lui Tinca, sora matale de la Cursești-Deal, care fusese la Ileana Gâză și se gândea să vină la matale la Pungești... − Da’ spune odată despre ce e vorba, cumnată, că nu mai am răbdare. Dă-i drumul și spune ce s-a întâmplat? − Trebuia să-ți spună Toader Axinte, da’ el mia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o părăsise în urmă cu douăzeci și trei de ani , după ce se măritase cu Costache, o bufni plânsul amintindu-și câte învățături bune și sfaturi primise de la maică-sa. Costache o liniști, apoi intrară în casă, întâmpinați de sora Elena Gâză și bărbatu-său Toader, care locuiau în Armășoaia și de frații Ion, Vasile, Neculai și Ghiță.Veniseră cu toții din satele unde trăiau și munceau; plângând și suspinând intrară în odaia unde mama Elena stătea întinsă în cosciug, cu mâinile împreunate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mare număr de ilustrate, față de alte fete, ce se considerau mult mai frumoase, mai cochete. Cred că succesul ei a fost și datorită talentului artistic pe care l-a dovedit în timpul serbării câmpenești, cu adevărat excepțional. Capitolul XXIV Neamurile Ileana Gâza se trezi. Se frecă la ochi cu mâinile ce mai simțeau încă oboseala zilei de ieri, de la prașila a doua la porumbul semănat, la locul numit «în Speia». Soarele trimitea primele raze pe cerul pe care se mai întrezăreau stelele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Mihai parcă a spus că-l cheamă. Nu avea bani destui, a spus să-i vând pe datorie că aduce banii mai târziu. Pesemne se gândea că ai să vinzi matale găinile; nu sfârșește bine vorba că hop, apare Toader Gâză. Până la urmă s-au înțeles cu toții din preț, au drămăluit găinile și au ajuns la înțelegere, să-i dea costumul lui Mihai pe cele cinci găini și în acest fel Toader a rămas cu banii în buzunar, să cumpere altele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pască pe imaș. Se auzi duruitul unei căruțe ce suia la deal și Maria, când privi spre poartă, spre marea ei bucurie, recunoscu rudele apropiate de la Armășoaia și Cursești. Le deschise poarta și din căruță coborâră Toader Axinte și Toader Gâza cu soțiile lor Tinca și Ileana, surori ale Mariei, precum și Ion Cocuz. Toți se întâlniseră la târg și s-au gândit să urce la deal să vadă ce mai spun și cum se descurcă soții Gheorghiu. După îmbrățișările și pupăturile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce erau de făcut și depășeau puterile lor. Au rămas înțeleși ca în prima zi de joi să vină cu ajutoare să cosească iarba , atât cea de pe șes cât și de la Ponor; ajutoarele erau feciorii Costică și Mihai din partea familiei Gâză, Mitică din partea familiei Cocuz și Costică, fiul lui Toader Axinte. în cea de a doua duminică din lună familia Gheorghiu și-a văzut nu numai iarba cosită ci și uscată și adunată în căpițe, gata de a fi cărate și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
singură secundă a fost suficientă pentru a fi salvat de la dispariție! Nu mai vorbesc de perioada de doi ani și jumătate de război, cât am fost pe front și când viața unui om nu valora mai mult decât viața unei gâze oarecare. A fost norocul, ori zodia în care m-am născut? Aceeași zodie cu a tatălui meu care a luat parte la Primul mare Război Mondial și n-a avut nici o cât de mică zgârietură. Eu m-am ales cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]