2,545 matches
-
copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din mizerie și limitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însuți cowboy, deși n‑ai întâlnit acolo decât alți proști mucoși și dați cu gel. Gata și cu frica de a veni târziu acasă și de fi lovit cu diverse obiecte dure. În plus mai trebuie să cari până la coteț gălețile grele cu lături fierbinți pentru porci. Iar dacă uiți să ți‑i scoți înainte, pantofiorii de stradă se împut așa de tare, că poți să‑i degradezi imediat la rangul de încălțăminte de grajd. Gemenii nu sunt personaje secundare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care face și el parte, fie că‑i place sau nu; aceștia au la ei afișe și o găleată cu clei, în care tot amestecă. Asta nu prea‑l impresionează pe Hans. Mai nou, se schimbă întotdeauna la firmă înainte de‑a pleca acasă. Pe stradă nu apare decât în pantaloni și pulover. Pe vremuri se întorcea cu bicicleta acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stare să facă nimic cu viața lor. Mama le‑a făcut o cafea ca să se încălzească, le‑a dat și câte o felie de pâine unsă cu un strat gros, iar fiul ei primește o felie la fel. Tinerii cu găleata sunt plini de zel și de socialism, Hans e plin de o ambiție care‑i așa de puternică, încât îl face să înoate împotriva curentului; chiar și împotriva curentului de înaltă tensiune, care‑i un dușman invizibil, se poate lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un defect: sună fals, iar cei doi zic mereu același lucru. Chiar dacă sunt două persoane diferite, n‑au nici individualitate, nici viață proprie. Nu observă că Hans s‑a desprins deja din lungul lanț de mâini care dau mai departe găleata cu apă spre casa cuprinsă de incendiu (casa nu se vede, dar există, fiindcă altfel n‑ar exista nici găleata); el s‑a desprins pur și simplu și a plecat, omul din spate trebuie doar să‑și ia un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici viață proprie. Nu observă că Hans s‑a desprins deja din lungul lanț de mâini care dau mai departe găleata cu apă spre casa cuprinsă de incendiu (casa nu se vede, dar există, fiindcă altfel n‑ar exista nici găleata); el s‑a desprins pur și simplu și a plecat, omul din spate trebuie doar să‑și ia un pic mai mult avânt ca să compenseze locul rămas gol, dar asta‑i tot. Cei doi invocă faptul că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
schimbat, iar odată cu ele s‑au schimbat și oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și‑l construiesc, în sfârșit, cum vor. Zăpăciți de cap, cei doi camarazi amestecă încurcați în găleată, ca să nu se întărească cleiul. Pentru asta, cleiul are nevoie de căldura pe care n‑o găsește afară, ci doar în ambianța plăcută a unei plite de bucătărie, unde se și află în momentul de față. Nu știu cum să‑l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rafalele reci de ploaie pe străzi, copacii se îndoaie și se apleacă unii peste alții, ca niște cârpe ude. Asta e violența naturii. Multe mâini invizibile se ridică din rândurile mișcării muncitorești și‑i împing pe cei doi băieți cu găleata de clei să‑i ofere noi argumente lui Hans. Și acum ei chiar deschid gura și produc câteva argumente. Dar Hans nu le aude, el își ascultă doar vocea interioară care spune că trebuie să pătrunzi până în străfundurile existenței, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Copiii lui merg la același liceu cu Sophie, iar eu am să merg mai târziu la școala medie pentru muncitori. Până nu demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
astfel de cazuri. Mama spune, mai poftiți pe aici când aveți timp. Îl convingem noi, o să vedeți. Da, băieți, acum trebuie să plecați. Acestea fiind zise, vântul puternic de afară își deschide brațele și‑i înghite pe cei doi cu tot cu găleată. Să sperăm că n‑o să înghită și afișele care sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mare, rezulta că și pușcăria de acolo era foarte mare. De fapt, este uriașă. La fel de mare ca un cinematograf mediu, cu excepția faptului că nu sunt scaune. Și nu sunt nici paturi, nici ferestre, nici ventilație. Nu există decât podeaua murdară, gălețile murdare pe post de latrine, barele murdare, oamenii murdari și păduchii. Gestapoul ținea o mulțime de arestați acolo pentru care nu mai era loc pe Prinz Albrecht Strasse. Orpo băga acolo bețivii nopții ca să se bată, să vomite și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vechea durere. — Să spun așa, direct, în plen? șovăi Felix S 23. Spune! — Păi, să vedeți, începu robotul. Era într-o vineri, de Sfânta Laika, și ploua... Episodul 2 Relatarea robotului Felix S 23 — Și, cum vă spuneam, ploua cu găleata, după cum era programat, continuă robotul Felix S 23. Eu stăteam la birou și mă reparam; umblasem pe-afară și-mi intrase apă-n stânga B. Când dam eu să-mi strâng, cum se spune, ultimul șurub, intră tovarășa Smaranda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
closet de campanie. Nu prea le păsa, așa că adormiră buștean cam până la miezul nopții când, niște șuturi bine executate îi aruncară în plin farmec al vieții pe mare, respectiv pe punte, pentru acomodarea cu noua situație. Primiră niște pumni, o găleată și vestitele „pisici” adică mop-uri în limbaj marinăresc. Spre dimineață încurajați și de privirile unui tip de dimensiunea unui dulap, care părea destul de post dispus și părea că mestecă nisip, terminară de lustruit puntea apoi trecură spre cale. Prilej
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
trebuie să învăț 2-3 zile pentru a lua un examen. Nu a fost așa. Reporter: - Ai fost condiționat de mediu, ți-a fost indus acest comportament sexual, aceasta sexualitate în toate lucrurile? Acest mod de a gândi se toarnă cu găleată în mințile oamenilor acum. Peste tot parcă lumea a înnebunit. Totul este doar despre sex sau sexualitate. ?n orice reclamă nu poți să vezi decât lucruri care fac referire sau fac trimitere la sex. Ai fost condiționat de mediu exterior
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
de sărăcia și necazurile avute în viață, porni spre cișmea, să aducă apă în umila sa locuință. Era și bătrân și bolnav, iar fără apa cea de toate zilele nu se putea. Făcea economie și la apa de băut, căci găleata pe care o căra i se părea din ce în ce mai grea. Povestea sa - povestea oricărui părinte, luptând cu greutățile vieții pentru a-și crește pruncii, dăruindu-le din puterea lui. Și mare este bucuria părintelui când își vede copiii rostuiți, oameni cu
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
veselia și pe glasurile sunând a clopoței? Văzându-i, îi trecură prin fața ochilor imaginile chipurile copii săi dragi, de vârsta lor. Așa erau și ei - năstrușnici și ghiduși dar, parcă puțin mai respectuoși și mai cuminți. Ținând strâns în mână găleata, pășea încet și apăsat pe zăpada proaspăt căzută. Poate cu puțină teamă, să nu cumva să alunece și să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare. „Doamne, dacă ar fi vreun copil de-al meu aici, m-ar ajuta să mă ridic! M-ar ajuta să car și găleata asta, care e din ce în ce mai grea!”. Nu termină de rosti cuvintele că înaintea sa apăru un tânăr, înalt și subțire, îmbrăcat frumos, cu haine roșii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci și la
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moșule, ridică-te!”. Mirat de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna tânărului și se ridică. După ce-i umplu găleata cu apă, tânărul se oferi să îl conducă până acasă. Tot drumul înapoi, bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiș cu ochii spre tânărul misterios: „ Ce minune să mai fie și asta?”. Mergând în tăcere pe drumul troienit, bătrânelul își
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
au călcat hoții!”, își zise bătrânelul, în gând. Dar, nu de hoți îi era frică, sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil și, în afară de un câine și o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
a frontierei cu România!”. Era vocea șoferului de pe microbuzul companiei Rotexim. Mă trezesc de-a binelea! Simt o foame de zile mari în stomac! Nu am avut timp să mănânc nimic de la breakfastul cu chiflă din avion. Afară toarnă cu găleata și este foarte frig pentru o asemenea perioadă a anulul. Suntem la început de septembrie. Altădată mai puteai merge la plajă... acum ploua și bate vântul. Frig. Tare frig! Trecem frontiera fără probleme. Și pe cea maghiara și pe cea
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
pe o scândură ca să o poată plimba prin sat în timp ce cântau de zor: Caloiene, iene, Caloiene, iene, Du-te-n cer și cere, Să îți dea cheițele, Să deschidă porțile, Să sloboade ploile, Și să ude fetele, Să curgă cu găleata, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile, Să curgă și ploile, Zilele și nopțile, Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să curgă ploițele, Că de când n-
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ce s-au răcurit din elixirul vieții, ocazie excepțională pentru graficianul Cucu Ureche să ne arate un făt-Frumos înfășurat în mreajele Cosânzenei care și-a pus la capătul cumpenei de la fântână inima sa, și-i atât de "grea" că scoate găleata cu apa "fericirii" din adâncurile "izvorașului Dragosea". În speranța unei înțelegeri aprofundate a gândirii poetului, care și-a luat o srcină extraordinar de grea în a despica fiecare rază a vieții omului (făcând o analiză spectrală uimitoare) "... Fiul Domnului e
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
din zarzării reci. Cad fluturi amețiți lovindu-se în geam, Sufocați de bezna în care eu mă destram. Înot la întâmplare într-un potop de venin, Un sânge se scurge din raza tulpinei de crin. Mi-e setea ascunsă în găleata cu stele, Iat tu, iubito, porți pe deget noi inele. Trupul tău mai miroase a sfioase petale De parcă duci în brațe o feerică vale. Din grinda casei noastre picură tăcere, Iar între noi tot curge un râu de durere. 28
TANGOUL ÎNSTRĂINĂRII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363951_a_365280]
-
care îl ști din stație, turnul de lângă leagăne, cărai la iarbă cu sacul de gunoi, urcai, coborâi,....urcai, până ajunsei pe la etajul opt. Aici mi se minunară ochii de ce putui vedea!... - Tu, cari la iarbă când afară acum plouă cu găleata? Unde vezi tu, iarbă pe alei și-n bloc? - Uiți că se pune iarbă la pragul casei în zi de Paște? - Așa e! - Se iau și ele o mână și se pune pe preș la intrarea în apartament. - Știu asta
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
a mânca bine și a beneficia de confort, de cel mai înalt grad de confort dacă vreți, nu înseamnă fericire! și viața nu i s-a dat omului doar pentru atât. și vita când are ieslea plină cu fân și găleata cu apă la îndemână, mănâncă, bea, se baligă și doarme. parcă omul ar trebui să facă ceva mai mult decât atât, nu vi se pare? ce anume în plus? dacă tot am ajuns aici, bine este, consider eu, să ne
GOANA DUPĂ CONFORT de ION UNTARU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362865_a_364194]