838 matches
-
planul activității mele de peste zi - - o tragedie cutremurătoare în romanul pe care-l scriam. Mă dusei la biurou, pentru a începe sângeroasa mea operațiune. Luai condeiul, dar singura frază care o putui produce pe hîrtie: "Clanț! cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți". O oră întreagă m-am luptat cu greu, dar a fost în zadar. Mereu îmi țiuia prin cap: "Pentru cursa care costă zece bani, biletu-i alb, pentru cursa care costă douăzeci, biletu-i verde ș. a. m. d. " fără liniște
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nimic. După câțiva chilometri de drum, părintele N. zise: " Mark, nu ți-e bine? Arăți așa de slab, de uscățiv și de distras și înstrăinat cu spiritul. Vorbește ceva, rogu-te. Trist, fără entuziasm zisei: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Amicul meu se uită la mine încurcat și zise: "Nu pot spune, Mark, că sânt în stare să-ți pricep intenția ta. Ceea ce-ai zis tu nu prea pare a avea mult înțeles și-n orice caz
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu mai auzeam nimic. Eram departe, cu neînduratul, rupătorul de inimă vers: Pentru cursa care costă Zece bani, biletu-i alb. Pentru cursa care costă Douăzeci, biletu-i verde. Pentru cursa care costă Treizeci e biletul vânăt. Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Ce s-o fi-ntîmplat în decursul celorlalți chilometri nu știu. Dar deodată părintele "N". îmi puse mâna pe umăr și zise: - Trezește-te, trezește-te! Nu dormi toată ziua! Am ajuns lângă turn, omule! Am vorbit de-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tu ai călătorit, tu ai văzut multe poziții frumoase și vestite. Ce zici de aceasta? Eu suspinai ostenit și murmurai: Pentru cursa care costă Douăzeci, biletu-i verde. Pentru cursa care costă Treizeci e biletul vânăt. Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Spectabilitatea sa părintele N. stătea aci foarte serios, fără îndoială având cel mai mare interes de mine și mă privi lung; apoi zise: - Mark, e ceva în aceasta ce nu pot să-mi esplic. Cam aceste sânt cuvintele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai vorbit nici un cuvânt. Ia vezi, începe a vorbi. {EminescuOpVIII 599} Spectabilitatea sa părintele N. întoarse spre mine un ochi lipsit de strălucire, oftă din adânc și zise, fără vioiciune, ba în aparență fără conștiință: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Îmi trecu un junghi prin inimă și-mi zisei încet: "Bietul băiat, bietul băiat. Acuma el a căpătat-o". Două-trei zile n-am mai văzut pe N. Apoi, într-o marți seară, intră clătinîndu-se la mine și căzu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adineauri. Clac-clac clac! pentru cursa care costă zece bani, biletul alb, clac-clac clac, pentru cursa care costă douăzeci, biletul verde, clac-clac-clac-clac, pentru cursa care costă treizeci e biletul vânăt ș. a. m. d., ș. a. m. d. - Clanț, cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți. Somn? Nici ochii nu i-am închis! Eram aproape turbat când am ajuns la Boston. Nu mă mai întreba despre înmormîntare. Am făcut tot ce am putut ca să iasă bine, însă fiece frază solemnă din discursul meu era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Eram aproape turbat când am ajuns la Boston. Nu mă mai întreba despre înmormîntare. Am făcut tot ce am putut ca să iasă bine, însă fiece frază solemnă din discursul meu era depănată, încurcată, țesută cu: Clanț! cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți! Dar ceea ce a fost mai mizerabil e că întreaga mea dicțiune a încăput în ritmul văluros a acelor versuri pulsante, încît vedeam cum oamenii lipsiți de spirit dădeau cu căpățînele lor proaste tactul la discursul meu. Și, Mark
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suferința nu se va sfârși niciodată? - D-ta l-ai iubit așadar? Ah! și d-ta l-ai iubit? - Iubit? Pe cine iubit? - Pe bietul meu George, pe nepotul meu, sărmanul. - A, așa! Da, desigur; Clanț cu toții frați iubiți, faceți găuri unde știți! O, mizeria asta o să mă omoare. - Dumnezeu să te binecuvânteze, iubite domnule, pentru aceste prietenești cuvinte. Ați fost față în momentele cele din urmă? - Da, da! Eu... în ale cui momente din urmă? - Ale sale - ale scumpului răposat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui cele din urmă... vă rog spuneți-mi mie cuvintele lui cele din urmă. Ce-a vorbit el? - Vorbea... vorbea... oh capul meu, capul meu, capul! Vorbea...... vorbea, nu vorbea în genere nimic decît: Clanț, clanț cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți! O, lasă-mă, onorabilă, pentru tot ce e mizericordios, lasă-mă singur, părăsește-mă nebuniei, mizeriei, desperării mele. Pentru cursa care costă douăzeci biletu-i verde; pentru cursa care costă treizeci e biletul vânăt, mai mult nu poate suferi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot ce e mizericordios, lasă-mă singur, părăsește-mă nebuniei, mizeriei, desperării mele. Pentru cursa care costă douăzeci biletu-i verde; pentru cursa care costă treizeci e biletul vânăt, mai mult nu poate suferi un om... Clanț cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți. {EminescuOpVIII 600} Ochii fără de speranță ai amicului meu se opriră un minut, plini de greutate, asupra ochilor mei, după aceea zise cu insistență: - Mark, nu-mi spui nimic? Nu-mi dai nici o speranță? Dar ai dreptate. Ș-așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unei clădiri joase de locuințe spre marea răspântie de drumuri, care se afla vizavi de han, o casă masivă de piatră cu un turn cilindric. Am lovit bulgărele de gheață cu vârful pantofului, pielea de culoarea căprioarei s-a și găurit după câteva șuturi; arăta ca o rană și avea s-o arunce pe mama într-o disperare și mai mare decât dacă mi-aș fi spart genunchiul. Pantofi de la oraș, chiar de la magazinul preferat, Bally, cu al cărui șef eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fostul deal acoperit cu vii. W. stătea acolo, cu lumina bătând din geam pe fața lui, cu ochii îngroziți și dilatați, avea, ca în tot timpul acela, un colț de cearceaf în gură, mesteca și mușca din el, ajungând să găurească în felul ăsta toată dota - țesută la „Bumbacul“ în București - și Ruth recunoștea în gestul ăsta o neajutorare copilărească. Pe viitor va trebui să-i arate ea drumul, dar nu cu ajutorul horoscopului, plutind neatins de-a lungul existenței lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
multă prezență de spirit se avîntă în mijlocul bulevardului unde zace nenorocitul părăsit de restul lumii care se retrage în dezordine. Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur, nimeni nu se înghesuie să facă rost de o mașină sau să cheme o ambulanță. Dacă aș avea putere asta v-ar paște și pe voi scîrnăviilor, își spune Roja, v-o arunc direct în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că nu va fi scoasă În ultimul moment de cenzură sau de conducerea redacției... În contextul oficial al confruntării cu revistele național-socialiste, România liberă era Însă cu totul altceva. Părea un scut, Într-o vreme când toate scuturile se cam găuriseră. Grăitoare reacția lui Paul la moartea lui Preda... Fuseseră prieteni, Preda Îl și folosise ca model pentru câteva personaje. Paul refuza, Însă, isterizat, fie și cu acest funebru prilej, orice solidarizare cu „stânga legionară”, cum spunea (adică Preda, după Delirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Washington. Stă aproape de ea, ajutând-o, colorând înăuntrul conturului cu o mână în timp ce o ține pe ea cu cealaltă. Dacă nu mai e nimeni acolo, îl lasă să-și vâre degetele cam peste tot. Dar ilustratele nu vor să coopereze. Găurește una, iar vârful pixului zgârie tăblia mesei. Ce dracu’ se întâmplă cu chestiile astea? întreabă el. Arată ca un căcat. Ea tresare. Îi e frică de el. Dar îl înlănțuie cu brațul. Te descurci minunat, Marker. Incredibil de bine. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din ibric în țurțuri, iar dintr-un moment suspendat în altul, masa se umplea cu lacuri înghețate de cafea. Pisica ei o îngrozea, făcându-se nevăzută și rematerializându-se în altă parte. Televizorul îi rănea ochii. O pasăre în zbor făcea găuri ca de glonț în fereastra de cer. Bineînțeles, Sarah M. nu putea conduce mașina, nu putea merge în locuri aglomerate, nici măcar nu putea traversa strada. Stătea pe refugiu în orașul ei liniștit, paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să știu cum făcuse rost Lenin de o lamă de ras, ca să corecteze bazele revoluției. Pentru mine, în orice caz, nu era deloc o treabă simplă. În primul rând, lama n-avea voie să fie prea ascuțită, ca să nu-mi găurească fila din caietul de dictando, cum s-a întâmplat odată, cu compunerea despre muncitorul fruntaș. A trebuit să rup toate paginile, am scris textul din nou, cu tot cu greșeli, iar sublinierile cu creion roșu și observațiile mi le-a adăugat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mătușii îi juca un zâmbet pe buze, iar unchiul avea un aer nedumerit, ca și cum i-ar fi scăpat înțelesul poveștii. Mama rămăsese tăcută și privea țintă în podea. „Chiar așa. Niște emigranți nebuni. Ici și colo, vedeai cutii de scrisori găurite de gloanțe și urme de incendiu în multe locuri. La tot pasul întâlneai pereți negri de funingine, o mulțime de geamuri erau sparte ori pur și simplu lipseau. Ca după război, puteți să mă credeți, ca după război.” Tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În primul rând Pintea, dirigintele nostru, care-și mișca mâna mai iute ca John Wayne în Rio Bravo. Dacă unul vorbea neîntrebat, în clipa următoare îi și ardea obrazul ca focul. Primeai palme pentru orice: pentru mâinile murdare, „fiindcă pisica găurise țeava de la baie”; pentru temele nefăcute, „fiindcă mama își sprijinise călcâiele pe caiet, când își dăduse cu lac unghiile de la picioare, ceea ce a fost neapărat necesar, din cauza întâlnirii tatei cu foștii colegi de clasă”; pentru întârzieri, „fiindcă o femeie fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-a salutat, a încremenit și nu și-a mai revenit toată ziua. N-avea ochi pentru nimeni și nimic în afară de Lea, ai fi putut să-i dai și rahat să mănânce și n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată până dispare după primul colț. Se întoarce și pornește către intrarea blocului. Din șirul lung al automobilelor parcate la marginea trotuarului, o mașină demarează în scrâșnet de roți găurind cu farurile întunericul nopții. Limuzina se lansează în stradă, trece ca un fulger pe lângă el și lasă în urmă imaginea fugitivă a unui Buick negru. Sunetul motorului se aude tot mai slab, până ce se stinge în depărtare. II Marius venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci. E doar zăpadă dintr-un pom. Încearcă să-și aranjeze mai bine cearșaful găurit la mijloc, trecut peste cap ca un poncho mexican, ce înlocuiește echipamentul de camuflaj. Nicky reușise "la pont" să obțină din partea subofițerului casier al batalionului cearșafuri pentru tot plutonul. Nu întrebase nimic despre cum reușise asta, dar bănuiește. De când lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă unul, chiar din grupa lui, Mihăiță Stamate, un băiat subțirel și timid, cu ochelari. Chiar când ajung la etaj, o rafală scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul lui Nicky. Mai mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și fete cu tot felul de peircing-uri plantate cu nonșalanță până și în locurile cele mai intime..., ceea ce mie unuia mi se pare pur și simplu caraghios. Până și Irina, fosta mea jumătate neprețuită, deși intelectuală, balerină și artistă..., își găurise ombilicul cu un bigudiu dintr-ăsta de aur sau platină, ca să fie șic... Ea pretindea că-i recomandase așa nu știu ce șaman... Păi nu ți-am spus despre flash-urile mele? replică Arm, iar Bart admise că parcă îi pomenise odată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un "prieten vechi" al ei, domnul Dimitriu. Era un vestit excursionist, un bărbat de vreo șaizeci de ani, dar superb de sănătate și veselie, tăiat în proporții ciclopice, cu o față de satir bătrân, încadrată într-o barbă gălbuie, rară, și găurită de doi ochi mici, verzi, pătrunzători, care râdeau parcă necontenit singuri, fără participarea feței, cu o pălărie cât o roată de trăsură, cu o manta imensă și cu ciorapii roși peste pantalonii bogați în urme de noroi și de oleiul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]