661 matches
-
coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în perioada de sfârșit a Republicii. Polybius spunea că scutul purtat de soldații din infanteria grea era semicilindric, având o lungime de 1,2 metri și o lățime
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
curând, lor li s-au alăturat resturile armatei lui Pompei. Aceste forțe au fost comandate de frații Gnaeus Pompeius și Sextus (fiii lui Pompei) și de priceputul general Titus Labienus, unul dintre generalii de încredere ai lui Cezar în timpul războaielor galice. Folosind resursele provinciei, ei au reușit să strângă o armată de trei legiuni. Acestea erau cele două legiuni de veterani plus încă o legiune recrutată din rândurile cetățenilor romani și locuitorilor din Hispania. Ei au preluat controlul asupra întregii provincii
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
de victorii romane pe câmpul de luptă și de o revoltă din partea soldaților, care a fost stinsă de atașamentul față de distinsul dictator Marcus Valerius Corvus. Despre Marcus Valerius Corvus se spunea că în tinerețe a învins în luptă un campion galic. Războiul a durat doi ani, sfârșindu-se în anul 341 cu Roma triumfătoare și samniții dispuși să facă pace. Războiul a fost încheiat de o pace pripită pentru că romanii au dezertat pentru a suprima o revoltă a aliaților lor latini
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
Aurelian. Cu toate acestea, a fost învins în curând de împăratul roman, fiind capturat și executat. Estul fiind realipit și pacificat, Aurelian a fost capabil să se întoarcă triumfător la Roma și să se concentreze în Occident, cu recucerirea Imperiului Galic.
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
este un descendent literar al personajului Rocambole al lui Pierre Alexis Ponson du Terrail. Ca și el, el este adesea o forță a binelui, operând pe partea greșită a legii. Cei pe care Lupin îi învinge, mereu cu stilul său galic caracteristic, sunt ticăloși mai mari decât el. Lupin are asemănări cu arhetipul gentlemanului hoț A. J. Raffles al lui E. W. Hornung care a apărut pentru prima dată în Amateur Cracksman din 1899, dar despre ambele creaturi se poate spune
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
a avut loc între Republica Romană și o alianță a triburilor galice. Lupta a avut loc la în 225 î.Hr. ca parte a războaielor romane împotriva galilor. Romanii, conduși de consulii Gaius Atilius Regulus și Lucius Aemilius Papus, i-au învins pe gali, ceea ce a dus la extinderea influenței Republicii în nordul
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
romane împotriva galilor. Romanii, conduși de consulii Gaius Atilius Regulus și Lucius Aemilius Papus, i-au învins pe gali, ceea ce a dus la extinderea influenței Republicii în nordul Italiei. Galii au fost conduși de Concolitanus și Aneroëstes. Roma și triburile galice din Galia Cisalpină au avut relații pașnice pentru mulți ani. În 225 î.Hr., triburile boilor și insubrilor au plătit o sumă mare de bani unor mercenari din Galia Transalpină, conduși de Concolitanus și Aneroëstes, pentru a lupta alături de ei împotriva
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
și atacurile agresive ale sasanizilor în răsărit. În cele din urmă, prin 258, atacurile veneau din interior, atunci când Imperiul s-a destrămat în trei state concurente. Provinciile romane din Galia, Britania și Hispania s-au rupt pentru a forma Imperiul Galic. Din moment ce Roma a fost în imposibilitatea de a proteja provinciile de est împotriva sasanizilor, guvernatorul Septimius Odenatus a decis să utilizeze legiunile substanțiale pe care le avea la dispoziția sa - printre care faimoasa "legiune XII Fulminata" - pentru a-și apăra
Imperiul de la Palmira () [Corola-website/Science/324989_a_326318]
-
referirii care se face în cadrul prologului la Papa Urban al II-lea; aceasta permite un "terminus ante quem", dat fiind că respectivul suveran pontif s-a stins în iulie. O trimitere din Cartea III a cronicii se face la "rasa galică [care] dorea să deschidă calea către Sfântul Mormânt", ceea ce demonstrează că Guglielmo ar fi scris ulterior Conciliului de la Clermont, convocat de Urban al II-lea în noiembrie 1095. De asemenea, o referire la acelați papă ca fiind în viață dovedește
Guglielmo de Apulia () [Corola-website/Science/324437_a_325766]
-
al XIX-lea și al XX-lea și cunoscute și sub denumirea de « "cocoșei" », întrucât au aceleași caracteristici (diametru, greutate, titlu, ...) cu monedele franceze, din aceeași epocă, cu valoare nominală de 20 de franci, care au gravat câte un "cocoș [galic]", spre stânga. Deși nu avea curs legal, piesa Ardealul Nostru a circulat și în calitate de monedă, datorită valorii sale intrinsece. Piesa de aur jubiliară Ardealul Nostru a fost emisă și pusă în circulație în baza legii nr. 656, publicate în Monitorul
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
Wimereux primele urme găsite datează din an. 500 000 î.Hr. Climă este caldă ( prezenți elefanți, feline...). Oamenii supravețuiau din vînatoare, pescuit și culesul pomușoarelor. Diferiți invadatori celtici sunt împlântați în regiune și dezvolta comerțul cu Insulele Britanice. Apoi , în urma războaielor galice, românii au ocupat Galia de aproape 300 ani. Boulogne este inclus în Galia Belgiană. Invaziunile barbare disctug Boulogne în sec III. Orașul este reconstruit în sec IV, economia locală renaște.La începutul sec.V, germanii invadează Galia. În 481, Clovis
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
găsește în lista Monumentelor istorice din Franța, din 1875. Abația a fost construită în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pe situl unui vechi templu păgân. Săpături arheologice întreprinse în 1981 au scos la iveală prezența unui fanum galic de la sfârșitul secolului I î.Hr. și a unei capele funerare creștine din secolul al VII-lea. Biserica abațială Saint-Georges de Boscherville, văzută din exterior
Abația Saint-Georges de Boscherville () [Corola-website/Science/326475_a_327804]
-
observa rafturi și sertare îngreunate cu orice fel de marfă de la zahăr, la săpun, ceai, șfoară. Lămpile cu petrol sunt suspendate de tavanul din lemn și acestea proiectează lumină pe pereții inegali. Pub-ul Celtic este construit în stilul poporului galic și surprinde principalele lui trăsături: buna dispoziție, veselia, muzica și meșteșugurile la care sunt pricepuți de secole. Ușile nefinisate, tejgheaua și ferestrele dau pub-ului un aer familiar. Intruziunile de metal din lemn oferă o finețe designului interior. Pereții pictați
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]
-
sau Brenus fost șeful tribului galic Senones, într-o regiune cunoscută sub numele de Seine-et-Marne, Loiret și Yonne. Și-a extins teritoriile ajungînd pînă în nordul Italiei. În 400 î.Hr. a făcut un drum peste Alpi și, după ce i-a condus pe Umbrieni, s-a așezat
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
loc Sinodul de la Cashel, la care a participat regele Henric al II-lea, și în urma căruia s-a luat hotărârea ca Biserica Celtică să se unească din nou cu Biserica Romano-Catolică, iar liturghia să nu se mai țină în limba galică, ci în limba latină.
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
a avut loc în septembrie 52 î.Hr., între o armată galica condusă de Vercingetorix pe de-o parte și armata română condusă de Iulius Cezar. După ce a fost numit guvernator al provinciei române Gallia Narbonensis (astăzi Provența) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
între o armată galica condusă de Vercingetorix pe de-o parte și armata română condusă de Iulius Cezar. După ce a fost numit guvernator al provinciei române Gallia Narbonensis (astăzi Provența) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori, menținând controlul printr-o strategie atentă „dezbina și conduce”. S-a folosit de discordia din sânul elitelor galice, arătându-se binevoitor cu unii nobili față de ceilalți, oferindu-le sprijin politic și delicii române precum vinul. Tentativele de
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
numit guvernator al provinciei române Gallia Narbonensis (astăzi Provența) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori, menținând controlul printr-o strategie atentă „dezbina și conduce”. S-a folosit de discordia din sânul elitelor galice, arătându-se binevoitor cu unii nobili față de ceilalți, oferindu-le sprijin politic și delicii române precum vinul. Tentativele de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obținut decât sprijin local, dar Vercingetorix, al cărui tata, Celtillus
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obținut decât sprijin local, dar Vercingetorix, al cărui tata, Celtillus fusese ucis de proprii săi conaționali pentru încercarea de a conduce întreaga Galie, a reușit să unească triburile galice împotriva românilor și a adoptat tehnici mai moderne de război. Răscoală pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar adună trupe în Galia Cisalpina. Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraș
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
salvat de vigilența gâștelor, asediul Romei nu va fi ridicat, în realitate, decât după ce un atac al venetilor i-au constrâns pe gali să trateze cu romanii. Ansamblul povestirii este centrat în jurul plății răscumpărării, moment puțin glorios pentru romani, aurul galic și construcția Templului Iunonei Moneta care luminează ansamblul episodului. Iată întâmplarea repovestită de Lhomond : În 390 î.Hr., galii ajung în fața orașului etrusc Clusium (astăzi Chiusi), care era în sfera de influență romană. Roma trimite o ambasadă însărcinată cu medierea. Dar
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
este o tăblița de plumb cu inscripție în limba galica descoperită la aria de săpături arheologice Source des Roches lângă orașului francez Chamalières în anul 1971. Inscripția este scrisă cu cursiva latină și rămâne unul dintre cele mai lungi și mai complete texte galice păstrate. Apostrofa către zeul celtic de
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
de plumb cu inscripție în limba galica descoperită la aria de săpături arheologice Source des Roches lângă orașului francez Chamalières în anul 1971. Inscripția este scrisă cu cursiva latină și rămâne unul dintre cele mai lungi și mai complete texte galice păstrate. Apostrofa către zeul celtic de tinerețe Maponos și subiectul magic al textului permit să se concludă că aceasta este un exemplu de "defixio". Datata ca fiind de la perioada iulio-claudiană că și celelalte artifacte din aceeași săpătura, tăblița este un
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
sau 2-hidroxi-1,4-naftochinona (naftalendiona), care este prezentă în frunzele uscate la o concentrație de 0,5-2%. Acesta se fixează puternic pe proteine, ceea ce face vopsire foarte rezistentă și durabilă. Alți compuși chimici ai hennei sunt flavonoidele (luteolina, acacetina) precum și acidul galic, care contribuie în calitate de mordanți organici la procesul de vopsire; glucidele (gelatina vegetală, mucilagiul) conferă pastei de henna o consistență dorită pentru a se fixa de păr și pot astfel juca un rol în pătrunderea lawsonei în păr și alte țesuturi
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]