1,127 matches
-
chiar în acea perioadă se converteau la catolicism; a mai scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul pe care Avitus și l-a ales pentru scrierile sale literare a fost Sydonius Apolinaire care se bucura de mare faimă în Galia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor și episcop, întruchiparea tipului ideal de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: adică niște tratate sub formă de epistole care, dacă sunt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Galia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează totuși pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează tocmai rolul marginal pe care l-au avut în cadrul acestor controverse cei mai mulți scriitori occidentali, cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
căreia a scrie versuri este mai puțin important decât a scrie lucruri adevărate. Nu e necesar, așadar, ca poetul să se exprime în mod neobișnuit și afectat. Potrivit lui Fontaine, aici Avitus ar condamna stilul prețios, care pătrunsese în poezia din Galia creștină o dată cu scrierile lui Sydonius Apolinarie, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, așa cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică cel puțin parțial acest principiu pentru că stilul său e mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la exemple ce trebuie imitate. Cu toate acestea, poemul s-a bucurat de prețuirea lui Isidor de Sevilia, însă nu pentru calitățile literare ci în virtutea conținutului său. Așadar, Avitus a fost un literat asemănător cu cei ce activau frecvent în Galia în secolul al cincilea; a fost comparat cu Sydonius Apolinarie și lectura epistolarului său întărește această impresie. Însă el e mânat de ambiții mult mai mari în raport cu Sydonius Apolinarie, chiar dacă orizontul său cultural se îngustează tot mai mult. BIBLIOGRAFIE Ediții
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a chemat la Ravenna unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. În 514, papa Symmachus l-a numit primat al Galiilor și al Spaniei și el a participat la numeroase sinoade locale care au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-zisului semipelagianism în cadrul sinodului din Orange). Oricum, n-au lipsit momentele de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Orange). Oricum, n-au lipsit momentele de tensiune atât în raporturile cu regele francilor cât și în raporturile cu papii. A murit la Arles în mănăstirea fondată de el însuși în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre misterul Sfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ereticilor (Breviarum adversus haereticos), sau Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), adică extrase din operele lui Ambrozie, Augustin și Ieronim privitoare la problema grației și liberului arbitru; a combătut și așa-zisul semipelagianism, atât de răspândit în Galia secolului al cincilea, care a fost condamnat însă la sinodul din Orange în 529, așa cum am spus. Recent, i-a fost atribuită lui Cezar o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu aparține acestuia; este Explicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a altor ocazii liturgice); în acest sens, Cezar nu se teme să insereze în opera sa pagini întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, Sfântul Părinte care, în secolul al cincilea fusese atât de frecvent criticat în Galia. Și biografia care a fost scrisă după moartea sa și pe care am amintit-o mai sus atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. Într-adevăr, el își dăduse seama (și o spune
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
4. Grigorie de Tours Contemporan cu Venantius Fortunatus a fost Grigorie, episcop de Tours, care ne prezintă în opera sa celălalt aspect al realității din epoca sa, adică mizerele condiții de viață ale plebei și ignoranța claselor de mijloc din Galia secolului al șaselea: cu Grigorie nu mai surprindem atmosfera rafinată, chiar dacă abstractă, din poezia manieristă, din compozițiile pentru ocazii importante sau considerate ca atare, pe care ne-o oferise Venantius, ci examenul atent al lucrurilor și al evenimentelor ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bisericii (de exemplu, o revenire în forță la superstiție și la idolatrie): toate acestea au trezit în el reacția creștinului care vrea să se opună violenței. A murit în 594. Grigorie a fost unul din reprezentanții aristocrației galo-romane care, în Galia intrată cu totul sub stăpânirea francilor, continua totuși să reziste pentru că își păstrase încă o parte importantă din vechile posesiuni; în acest mod putea să contribuie la supraviețuirea culturii antice și să furnizeze Bisericii candidați pentru gradele cele mai înalte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a străduit, uneori chiar în mod naiv, să adune minunile la un loc. Astfel, Grigorie, pe lângă proclamata și repetata profesiune de credință, dă dovadă și de o particulară devoțiune față de Sfânta Fecioară și Sfântul Martin, cel mai vestit sfânt din Galia. Martirii sunt adevărații eroi ai acestei istorii creștine și un accentuat interes pentru asceză străbate opera, ca și pentru încercarea la care sunt supuși călugării prin pocăința lor. Această atitudine, de altfel, e mai potrivită cu „cultura” din epoca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anume greutate, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai târziu, după cea din regatul franc, însă va continua cu energie și vivacitate pe toată durata secolului al șaptelea, în timp ce în Galia și Italia se va lăsa tăcerea, și va constitui unul din elementele fundamentale ale culturii medievale. Literații din regatul romano-vizigot sunt preocupați în secolul al șaselea mai ales de religie și morală spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine așa cum o cunoaștem în Evul Mediu timpuriu și apoi în lumea modernă occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-se și depărtîndu-se între ele? In 321 e.n., printr-un ordin împărătesc, a fost fixată definitiv săptămâna de 7 zile și repausul obligatoriu duminica. Din Roma, această diviziune de 7, s-a răspândit în toate ținuturile vecine: Spania, Germania, Britania, Galia. Odată cu ea, astrologia și-a întins aripile peste întreg imperiul. Ideea a biruit forța; spiritul a învins materia. Lupta împotriva credinței În ziua în care imperiul universal al Romei s-a făcut fărâme, atunci când zeii latini și greci cad în
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
fi putut cunoaște un proces masiv de creolizare care a dat întotdeauna câștig de cauză fondului lingvistic autohton. Ținuturile noastre nu ar fi un caz singular apărut în urma cuceririi Daciei de romani sau, ulterior, de felurite triburi migratoare. Și în Galia este posibil să se fi produs o creolizare celto italică facilă, pentru că în perioada antică diferențele dintre aceste limbi erau mult mai reduse, după care a avut loc o influență germanică odată cu migrația francilor. Prin urmare, ar fi interesant să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
importante. 96 De exemplu, în Puerto Rico, 3/4 din moștenirea genetică masculină este europeană (evident, majoritar iberică), în timp pe pe linie maternă, 2/3 este zestre amerindiană. 97 Cel de-al treilea loc de refugiu este Iberia cu sudul Galiei. 98 Este posibil ca din coliziunea lui I1 cu R1b să se fi rezultat o combinație explozivă care a stat la baza formării caracterului războinic al populațiilor germanice. 99 Situația mai poate fi invocată și pentru sudul Italiei, Sardinia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se întoarce către imaginea lui Obelix: un ins de 1,90 metri înălțime, 120 kilograme, care poartă mereu pantaloni albi cu dungi albastre și miroase a iarbă proaspăt tăiată, pe care X l-a cunoscut într-o toamnă friguroasa în Galia. În lipsă acestei mișcări secundare a intelec tului către imaginea concretă a lui Obelix, cu timpul, conceptul de om din mintea lui X ar putea să devină din ce in ce mai abstract și, pe cale de consecință, din ce in ce mai confuz. Tocmai de aceea conversio ad
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
putere financiară mare. În zorii Epocii Moderne, va lupta pentru câștigarea puterii politice în stat și se va situa în fruntea revoluțiilor. Caesar Gaius Iulius (100-44 î. Hr.) - general roman și conducător în perioada de sfârșit a Republicii Romane. A cucerit Galia. A scris cărți despre războaiele întreprinse. A murit asasinat. Callatis - colonie grecească pe malul Mării Negre, unde s-au făcut importante cercetări arheologice, azi Mangalia. Cantemir - familie domnitoare în Moldova. Primul domnitor din această familie a fost Constantin Cantemir (1685-1693), căruia
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
romanizat, ca și dacii. Mai târziu, au conviețuit cu francii și au format poporul francez. S-au creștinat și, sub Carol cel Mare, s-a format statul francez, sub formă de imperiu. Franța a fost una dintre marile puteri europene. Galia - numele antic al Franței de astăzi, teritoriu locuit de gali (vezi gali). germanici - nume dat strămoșilor poporului german. Ei au migrat în mai multe rânduri pe întreg continentul european: au pornit din sudul Peninsulei Scandinave și au ajuns până în sudul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
majoritatea populației din Euro-pa apuseană și centrală, în secolele V-III î.Hr., unii migrînd spre est și sud-est și ajungînd pînă în Asia Mică. Treptat însă teritoriul lor s-a restrîns prin extinderea altor popoare, rămî-nînd stabili și organizîndu-se în Galia, Spania, nordul Italiei și Insulele Britanice. Cei mai cunoscuți dintre ei au fost galii, care ocupau nordul Italiei și teritoriul actual al Franței, Belgiei, Luxemburgului și Elveției și care s-au remarcat prin rezistența opusă ocupației romane. Au fost însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
topică cu anumite rigori, deși mărcile desinențiale folosite după reguli precise puteau indica funcția unui cuvînt indiferent de poziția lui în șirul componentelor propoziției. Astfel, propoziția Caesar bello Gallias subegit expune în forma normală, neutră un fapt, "Caesar a supus Galia prin război", cu subiectul pe primul loc și cu verbul-predicat la sfîrșitul propoziției. Dacă însă formularea este Bello Caesar Gallias subegit. "Prin război a supus Caesar Galia" se insistă pe mijlocul prin care s-a făcut cucerirea, iar dacă ordinea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bello Gallias subegit expune în forma normală, neutră un fapt, "Caesar a supus Galia prin război", cu subiectul pe primul loc și cu verbul-predicat la sfîrșitul propoziției. Dacă însă formularea este Bello Caesar Gallias subegit. "Prin război a supus Caesar Galia" se insistă pe mijlocul prin care s-a făcut cucerirea, iar dacă ordinea este Gallias Caesar bello subegit. "Galia a fost supusă prin război de Caesar" se scoate în evidență obiectul cuceririi. Prin urmare, în cazul unei limbi sintetice, desinențele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
primul loc și cu verbul-predicat la sfîrșitul propoziției. Dacă însă formularea este Bello Caesar Gallias subegit. "Prin război a supus Caesar Galia" se insistă pe mijlocul prin care s-a făcut cucerirea, iar dacă ordinea este Gallias Caesar bello subegit. "Galia a fost supusă prin război de Caesar" se scoate în evidență obiectul cuceririi. Prin urmare, în cazul unei limbi sintetice, desinențele indică rolul cuvintelor în propoziție, iar ordinea în care sînt așezate cuvintele realizează nuanțarea exprimării și, ca atare, atunci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
530, a fost atacat și supus de franci. Tot de etnie germanică au fost și suebii, un trib puțin numeros, care s-a așezat în nord-vestul Spaniei. Un trib sarmatic la origine, dar germanizat, al alanilor, a ajuns pînă în Galia și în Spania, contopindu-se cu vandalii, unde a fost înfrînt de vizigoți. Vandalii, și ei de origine germanică, au trecut Rinul învadînd Galia și au ajuns apoi în Spania (unde s-au stabilit un timp în Andaluzia), au traversat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în nord-vestul Spaniei. Un trib sarmatic la origine, dar germanizat, al alanilor, a ajuns pînă în Galia și în Spania, contopindu-se cu vandalii, unde a fost înfrînt de vizigoți. Vandalii, și ei de origine germanică, au trecut Rinul învadînd Galia și au ajuns apoi în Spania (unde s-au stabilit un timp în Andaluzia), au traversat Gibraltarul, în anul 429, ajungînd în nordul Africii, unde și-au pierdut identitatea. Un alt grup de triburi germanice, gepizii, a migrat din loc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]