KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...45 >

1,108 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

să se gândească. - Ce-ar fi să trecem la galop? Întrebă, și văzu zâmbetul Erinei. - Ce? Ce-am spus? N-am spus decât să... - Am Înțeles, răspunse Erina, râzând de-a binelea. În mintea ta, călătoria a Început deja! La galop, căpitane! Să vedem cine ajunge primul la ziduri! Cei trei cai nechezară deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că aceasta nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse exact ce are de spus. Și spusese repede, după ce băuse fără să răsufle o cană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ciudat. Din spusele unor negustori, undeva la marginea de est a deșertului Gobi a avut loc o confruntare Între un grup de Cuceritori și un singur om. Nici un Cuceritor n-a rămas În viață. Bărbatul a fost văzut depășind În galop câteva caravane. Într-una din ele se afla iscoada Oilor Albe. Călătorul e tânăr, În jur de douăzeci de ani, și are ochi albaștri. Gonește ca un nebun spre Apus. Uzun va trimite un grup de luptători ca să afle cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de la distanță, drumul care cobora de la Urumqi, orașul din ținuturile locuite de triburile mongole, spre Însoritul Samarkand. Nu se apropiau la mai mult de un zbor de săgeată și nu se Îndepărtau la mai mult un sfert de ceas de galop. Rămăsese În caravana chineză care transporta mătăsuri, pietre prețioase și mirodenii, amânând schimbarea. Căci știa că, de acum, principala tehnică de supraviețuire era Schichito-de, arta travestiului. Nu va mai fi un călăreț În kimono negru, ci va Împrumuta cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se vedea, era obosit. Se apropia de linia de aliniere a celor doisprezece luptători ce urmau să plece În capitala Imperiului Otoman. Se afla la douăzeci de pași de linie când cei zece apărură brusc din pădure, ajungându-l În galopul cailor. Tânărul privi surprins peste umăr și abia apucă să evite, aplecându-se pe șa, o lovitură de sabie care Îi amenința capul. Nici unul din ceilalți luptători nu se mișcă În ajutorul lui, iar asta Îl făcu să Înțeleagă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fie Încercuit. Reuși să cabreze calul, mișcare care Îi eliberă câțiva metri În față, dar nu Înaintă, ci trase frâul spre dreapta și izbi cu latul sabiei pieptul unuia din Apărători, doborându-l din șa. Ieși prin dreapta, porni la galop, dar după mai puțin de zece secunde Întoarse iarăși scurt, blocând avansul unui alt Apărător, pe care Îl surprinse cu sabia jos și Îl atinse pe umăr. Apărătorul Înțelese semnul (ar fi fost lovit la gât Într-o luptă reală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nostru. Iar căpitanul nu va fi ucis. Aveți cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă Simion. - Ajunge! spuse căpitanul. Ați auzit! Nu e vorba decât despre un schimb de informații! Ne vedem după-amiază la cetate! Încolonarea și Întoarcerea la galop! Încet, parcă nedumeriți, Apărătorii ieșiră din formație. Ienicerii se dădură la o parte, făcând un culoar. Lacrămă Îl privi insistent pe Oană, Încercând să-și dea seama dacă este vorba de o strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înțeles, căpitane... spuse, la fel de Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt vreo două mii de războinici! Nu le puteam ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
opriră. Simion putea avea dreptate. Trebuiau să afle ce se Întâmplă cu căpitanul. Dar trebuiau și să ajungă la măria sa. - Iată cum facem... spuse Lacrămă. Simion pornește Înapoi, fără cal. Vede ce se Întâmplă. Treizeci din noi rămân aici. Ceilalți, galop fără oprire spre Cetatea Albă. Rămâne câte unul la fiecare răspântie, În cazul În care avem semnal prin săgeată. Aveți, fiecare, săgeata galbenă, de atac dușman, și pe cea roșie, pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În marginea crângului apărură, la galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
răspunse Pietro, sărind În șa. Din depărtare se auziră tropote grăbite, acoperite Încă de zăpada moale. Apărătorii ieșiră În fața cetății și văzură că un mic grup de călăreți În mantii albe purtând semnul scutului și săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
n-am ajuns aici, unde totul Îmi amintește de copilărie... E atât de bine și atât de liniște... Îmi era dor de Murgești. Și de cai. Și mai ales de tine... Alte tropote se apropiară dinspre câmpia Galaților, gonind În galop nebun spre miazănoapte. Mai sus de conacul Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Murgești, Lunca Bârladului Nu, nu era o părere. Era adevărat. Un zgomot surd zguduia pământul, apropiindu-se dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva. Acum știa. Așteptase ca goana curierilor să aibă un efect. Iar efectul era deplasarea unui mare număr de călăreți spre sud. La Cetatea Albă se Întâmplase ceva. Ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Între două zile și o săptămână, măria ta, spuse Cânde. - Mai exact? - Două zile pentru Istanbul și Balcani, o săptămână pentru agenții din Asia centrală. - Anularea! Cei doi se ridicară și ieșiră din sală. La nici un minut, curierii ieșiră În galop pe porțile cetății. - Și acum, boieri și căpitani, voi, care sunteți cei mai informați și mai luminați oameni din Moldova, răspundeți-mi la o Întrebare simplă: unde se află căpitanul Oană acum?! 28 decembrie 1475, ora 17.00. Cetatea Vidin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
numele lui era Yves. Apoi se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un Apărător apăru din pădurea de brazi și străbătu la galop tabăra până ajunse În dreptul corturilor care alcătuiau comandamentul. Descălecă și se Înclină În fața lui Angelo, cerând permisiunea de a vorbi. Bătrânul aprobă din cap și, cu un gest discret, Îl chemă mai aproape pe Alexandru. Yves Îl privi cu interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stăpânilor, trebuie să lupte pentru ea. Știau când trebuie să se ridice pe picioarele din spate și să lovească cu copitele calul din fața lor, știau când trebuie să muște de beregată calul unui dușman, știau când să se aștearnă la galop ca să scape dintr-un atac și când să aștepte, fără nici o mișcare, În fața unei linii de dușmani care se năpusteau spre ei. Iar acum știau că vor porni spre o nouă primejdie. Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se vor Întâlni, Într-o ciocnire disperată. -Commandante... se auzi vocea unui Apărător care sosise la galop, dinspre Apus. Il capetano Francisco sta arrivando con sua artilleria. - Finalmente... murmură Angelo. Douăzeci de căruțe escortate de cincizeci de Apărători se iveau pe firul văii, venind dinspre Trieste, de-a lungul Coastei Dalmate. În sfârșit, Francisco... Cu puterea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]