1,304 matches
-
prognostic din grupul tumorilor periampulare. Principalul mijlocul terapeutic este rezecția chirurgicală, dar rata rezecabilității în momentul diagnosticului este sub 15-20% [95, 112, 113]. Supraviețuirea la 5 ani a pacienților după duodenopancreatectomie totală este de aproximativ 25-30% pentru bolnavii fără metastaze ganglionare și aproximativ 10% pentru cei cu interesare ganglionară [95]. Factorii de prognostic rezervat sunt mărimea tumorii și gradul de invazivitate: invazia capsulară, interesarea ganglionară, extensia retroperitoneală, invazia vasculară. Prognosticul nefavorabil este determinat de gradul avansat de extensie locoregională în momentul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
este rezecția chirurgicală, dar rata rezecabilității în momentul diagnosticului este sub 15-20% [95, 112, 113]. Supraviețuirea la 5 ani a pacienților după duodenopancreatectomie totală este de aproximativ 25-30% pentru bolnavii fără metastaze ganglionare și aproximativ 10% pentru cei cu interesare ganglionară [95]. Factorii de prognostic rezervat sunt mărimea tumorii și gradul de invazivitate: invazia capsulară, interesarea ganglionară, extensia retroperitoneală, invazia vasculară. Prognosticul nefavorabil este determinat de gradul avansat de extensie locoregională în momentul diagnosticului, chiar și pentru cancerul pancreatic mic [89
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
la 5 ani a pacienților după duodenopancreatectomie totală este de aproximativ 25-30% pentru bolnavii fără metastaze ganglionare și aproximativ 10% pentru cei cu interesare ganglionară [95]. Factorii de prognostic rezervat sunt mărimea tumorii și gradul de invazivitate: invazia capsulară, interesarea ganglionară, extensia retroperitoneală, invazia vasculară. Prognosticul nefavorabil este determinat de gradul avansat de extensie locoregională în momentul diagnosticului, chiar și pentru cancerul pancreatic mic [89]. CANCERUL DUODENAL PERIAMPULAR Aparține grupului comun al „tumorilor periampulare”. Tumorile maligne ale intestinului subțire sunt rare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
de cap de pancreas). Aceasta se face cu ajutorul explorărilor imagistice. STADIALIZAREA Stadializarea carcinomului duodenal periampular se face conform sistemului TNM (tabelele 159 și 160). EVOLUȚIE. PROGNOSTIC Adenocarcinomul duodenal se extinde progresiv de la mucoasă la submucoasă, stratul muscular și seroasă. Metastazele ganglionare regionale apar precoce. Invazia structurilor vasculare determină caracterul nerezecabil al tumorii. Metastazele peritoneale și metastazele la distanță (mai ales hepatice) sunt frecvente. Prognosticul adenocarcinomului intestinal se corelează cu rezecabilitatea, gradul de diferențiere histologică, interesarea tumorală a marginilor de rezecție și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
apar precoce. Invazia structurilor vasculare determină caracterul nerezecabil al tumorii. Metastazele peritoneale și metastazele la distanță (mai ales hepatice) sunt frecvente. Prognosticul adenocarcinomului intestinal se corelează cu rezecabilitatea, gradul de diferențiere histologică, interesarea tumorală a marginilor de rezecție și invazia ganglionară. Rezecabilitatea este de aproximativ 50%, cu o supraviețuire globală la cinci ani de 20-35%. În cazul tumorilor rezecabile, cu margini de rezecție negative, fără metastaze ganglionare forme moderat/bine diferențiate, rata de supraviețuire este de 80%. Durata medie de supraviețuire
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
cu rezecabilitatea, gradul de diferențiere histologică, interesarea tumorală a marginilor de rezecție și invazia ganglionară. Rezecabilitatea este de aproximativ 50%, cu o supraviețuire globală la cinci ani de 20-35%. În cazul tumorilor rezecabile, cu margini de rezecție negative, fără metastaze ganglionare forme moderat/bine diferențiate, rata de supraviețuire este de 80%. Durata medie de supraviețuire pentru tumorile nerezecabile este de 7,7 luni.
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
vivisecției a permis lui Miguel Servetto să descopere circulația pulmonară, iar lui W. Harvey să facă prima descriere corectă a circulației sanguine, în cartea Exercitatio de motu cordis et sanguinis (1628). Pe plan anatomic, Vesalius, Willis și alții descriu lanțul ganglionar simpatic și plexul solar ca principale căi de legătură între viscere și creier. Spre deosebire de aceștia, Du Petit (1727) și Winslow (1732) susțin că ganglionii simpatici sunt centri nervoși independenți. Pe plan fiziologic, Lower și Ens (1745), studiind consecințele secțiunii și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cât și ale ganglionilor simpatici, au determinat pe Bichat (1802) să împartă procesele vitale în animale și organice. În timp ce viața animală, somatică sau de relație, este sub dependența axului cerebrospinal, viața organică, vegetativă sau de întreținere, depinde de sistemul simpatic ganglionar. Pentru a diferenția structurile nervoase reglatoare ale funcțiilor de întreținere de cele care stau la baza vieții de relație, Reil (1807) introduce termenul de sistem nervos vegetativ și consideră ramurile comunicante punți de legătură între acesta și sistemul cerebrospinal. Începutul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din ultimele patru decenii. S-a stabilit, printre altele, că spre deosebire de adrenalină și noradrenalină, care îndeplinesc rol de mediator chimic numai la nivelul terminațiilor simpatice postganglionare, acetilcolina asigură transmiterea influxului nervos atât la capătul filetelor parasimpatice, cât și prin sinapsele ganglionare și neuromusculare. De aici, interesul deosebit acordat acțiunilor muscarinice (periferice) și nicotinice (ganglionare) ale acetilcolinei și clasificarea structurilor vegetative în colinergice și adrenergice (Dale, 1934), după cum folosesc ca substanță mediatoare acetilcolina sau adrenalina și noradrenalina. Descoperirea reflexelor sinocarotidiene de către Hering
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
noradrenalină, care îndeplinesc rol de mediator chimic numai la nivelul terminațiilor simpatice postganglionare, acetilcolina asigură transmiterea influxului nervos atât la capătul filetelor parasimpatice, cât și prin sinapsele ganglionare și neuromusculare. De aici, interesul deosebit acordat acțiunilor muscarinice (periferice) și nicotinice (ganglionare) ale acetilcolinei și clasificarea structurilor vegetative în colinergice și adrenergice (Dale, 1934), după cum folosesc ca substanță mediatoare acetilcolina sau adrenalina și noradrenalina. Descoperirea reflexelor sinocarotidiene de către Hering (1927) a extins, pe de altă parte, noțiunea de reglare neuro-umorală de la nivel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
imunocelulară. Distribuția intranevraxială a centrilor coordonatori ai principalelor funcții vegetative este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se găsesc atât la nivelul axului cerebrospinal, cât și în afara lui la nivel ganglionar. Împreună cu centrii și căile de conducere ale sistemului nervos somatic, sistemul nervos vegetativ recepționează, prelucrează și elaborează reacțiile somato-vegetative ale organismului, acționând ca un tot unitar, deși între cele două principale componente nervoase există importante diferențe morfo-funcționale. Spre deosebire de sistemul nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
De la nivelul centrilor medulari pornesc căile eferente motorii formate dintr-un singur neuron în cazul fibrelor somatice și din doi neuroni în cazul căii vegetative. Aceștia din urmă se articulează extranevraxial fie în ganglionii latero- sau prevertebrali, fie în plexurile ganglionare situate la diferite distanțe de organele efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care, comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat, este inervată de fibrele preganglionare ale splanhnicului. Articulația sinaptică extranevraxială, caracteristică sistemului nervos eferent are loc în apropierea măduvei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpatice și scurte în cazul celui de al doilea neuron. O situație inversă are loc în cazul căii eferente simpatice în care primul neuron este scurt, iar cel de al doilea este lung. Spre deosebire de căile nervoase simpatice ale căror articulații ganglionare se realizează la distanță de organul efector, fibrele preganglionare parasimpatice sunt lungi și se articulează sinaptic cu cel de-al doilea neuron în ganglionii situați în apropierea sau la nivelul structurii efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care comportându-se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale splanhnicului (fig. 4). Fibrele preganglionare simpatice își au originea în coloana intermediolaterală a măduvei spinării toraco-lombare și se articulează sinaptic cu cel de al doilea neuron al căii la nivelul celor 22 ganglioni ai lanțului laterovertebral simpatic și plexurilor ganglionare prevertebrale. La rândul lor, fibrele postganglionare simpatice sunt larg distribuite segmentului cefalic și viscerelor toraco-abdomino-pelvine. Multe din fibrele simpatice postganglionare formează plexuri terminale (cardiac, esofagian, pulmonar, celiac, mezenteric, hipogastric etc.). Fibrele simpatice preganglionare articulându-se cu un număr mai mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fibrele simpatice postganglionare formează plexuri terminale (cardiac, esofagian, pulmonar, celiac, mezenteric, hipogastric etc.). Fibrele simpatice preganglionare articulându-se cu un număr mai mare de neuroni postganglionari, sfera de acțiune a simpaticului este mult mai largă decât cea a parasimpaticului. Formațiunile ganglionare fac oficiul atât de stație de releu între nucleii vegetativi intranevraxiali și organele subordonate acestora, cât și de centri reflecși periferici. Legătura cu centrii vegetativi medulari se realizează prin ramurile comunicante albe, iar cu sistemul somatic periferic prin ramurile comunicante
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazul nervului cranian X (vag), fibrele preganglionare lungi plecate de la nivelul nucleului bulbar dorsal al vagului se articulează cu neuronul scurt postsinaptic în ganglionii mici situați în viscerele toracice și abdominale. În peretele gastrointestinal, fibrele vagale terminale se distribuie celulelor ganglionare ale plexurilor mienteric și submucos contribuind la autoreglarea activității sistemului nervos enteric. Acesta este reprezentat de plexurile viscerale mienteric, submucos și subseros ale tubului digestiv de la esofag la anus, prezintă un larg grad de independență anatomică și fiziologică și constituie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
distinge o componentă centrală, intranevraxială, constituită din centrii coordonatori și tracturile nervoase simpatice și parasimpatice situate la diferite nivele ale axului cerebro-spinal, și o altă componentă periferică, alcătuită din ganglioni și căile nervoase de conducere ale parasimpaticului extra-nevraxial și lanțurilor ganglionare simpatice latero- și prevertebrale, de la care pleacă fibrele postganglionare la organele efectoare (fig. 5). Acestora li se adaugă cea de a treia componentă organo-vegetativă reprezentată de sistemul nervos enteric ale cărui particularități structurale vor fi prezentate separat. I.2.1
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fibre vegetative emise de centrii parasimpatici de la nivelul celor două extremități ale nevraxului. La rândul său, segmentul laterovertebral al simpaticului este alcătuit din ganglioni dispuși metametric de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în timp ce simpaticul prevertebral conține mase ganglionare și fibre nervoase eferente dispuse în cea mai mare parte sub formă de rețea plexiformă pe fața anterioară a aortei toracoabdominale sau a unora din ramurile sale. Căile aferente vegetative extranevraxiale prezintă particularitatea că, contrar căilor somatice, sunt formate din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glandelor din teritoriul somatic și visceral de la cap, gât, torace, abdomen și arterelor membrelor. Pentru sistemul nervos parasimpatic, fibrele se alătură unor nervi cranieni până la ganglionii previscerali ai capului și gâtului, iar fibrele plexului sacrat se distribuie viscerelor pelvine. Formațiunile ganglionare fac oficiul atât de stație de releu între nucleii vegetativi intraaxiali și organele subordonate acestora, cât și de centrii reflecși periferici. Legătura cu centrii vegetativi medulari se realizează prin ramurile comunicante albe, iar cu sistemul somatic periferic prin ramurile comunicante
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de la un ganglion la altul. În ganglionul cervical superior de exemplu, cele trei tipuri de celule se găsesc în proporție de 27%, 50% și 23%, în timp ce în ganglionul stelat raportul este 17%, 67% și respectiv 16%. După Botar (1937), lanțul ganglionar laterovertebral, primind numai fibre preganglionare de natură simpatică, ar îndeplini rol de centru periferic al căilor simpatice cu destinație somatică, în timp ce ganglionii prevertebrali ar fi sediul centrilor de convergență a fibrelor vegetative viscerale de origine atât simpatică, cât și parasimpatică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
altul. În ganglionul cervical superior, de exemplu, cele trei tipuri de celule se găsesc în proporție de 27%, 50% și 23%, în timp ce în ganglionul stelat raportul este de 17%, 67% și, respectiv, 16%. I.2.1.8. Simpaticul laterovertebral Lanțul ganglionar laterovertebral este format dintr-un număr variabil de ganglioni (în medie 22 perechi) și fibre intermediare de legătură, care se întind de o parte și de alta a coloanei, de la prima vertebră cervicală până în regiunea coccigiană. Fibrele preganglionare emanate de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anterior corespunzător ganglionului din care au luat naștere, acestea asigură pe calea plexului somatic respectiv (brahial, lombar etc.) conducerea postganglionară a impulsurilor vegetative spre vasele musculaturii striate, piloerectorilor, glandelor salivare, sudorale etc. După denumirea diferitelor segmente ale coloanei vertebrale, simpaticul ganglionar laterovertebral se împarte în: cervical, toracic, lombar și sacrat. I.2.1.9. Simpaticul cervical Simpaticul cervical reprezintă partea superioară a lanțului ganglionar laterovertebral. Dispus vertical pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, el este format din doi sau trei ganglioni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spre vasele musculaturii striate, piloerectorilor, glandelor salivare, sudorale etc. După denumirea diferitelor segmente ale coloanei vertebrale, simpaticul ganglionar laterovertebral se împarte în: cervical, toracic, lombar și sacrat. I.2.1.9. Simpaticul cervical Simpaticul cervical reprezintă partea superioară a lanțului ganglionar laterovertebral. Dispus vertical pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, el este format din doi sau trei ganglioni reuniți prin fibre nervoase de legătură. Ganglionul cervical superior, voluminos și fusiform, se găsește la baza craniului, în spațiul retrostilian, îndărătul pachetului vasculonervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt însă numai 11, din cauza fuzionării primului ganglion toracic cu ganglionul cervical inferior. Ganglionul stelat care rezultă, participă după cum s-a văzut, la formarea plexului cardiac și inervația simpatică a membrelor superioare și toracelui. Ceilalți ganglioni toracici, respectând dispoziția metamerică ganglionară, formează un lanț vertical, ce corespunde interliniilor articulațiilor costovertebrale dorsale. Ei sunt, în general, mai mici decât ganglionul stelat, care-i leagă de simpaticul cervical, și se continuă în jos cu lanțul ganglionar lombar. La rândul lor, fibrele de legătură
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
toracelui. Ceilalți ganglioni toracici, respectând dispoziția metamerică ganglionară, formează un lanț vertical, ce corespunde interliniilor articulațiilor costovertebrale dorsale. Ei sunt, în general, mai mici decât ganglionul stelat, care-i leagă de simpaticul cervical, și se continuă în jos cu lanțul ganglionar lombar. La rândul lor, fibrele de legătură dintre ganglioni sunt mai groase în partea superioară decât în segmentul inferior al lanțului toracic. Fiecare ganglion este conectat cu centrii și nervii spinali prin ramurile comunicante albe și cenușii. De la nivelul primilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]