7,151 matches
-
Printr-o convenție încheiată la 12 august 1888, între Direcția Generală a Căilor Ferate și Direcția Generală a Telegrafelor și Poștelor, serviciul poștal numit „posterestante”, introdus în anii 1872-1875, la unele gări din țară și limitat numai la scrisori și gazete francate, a fost extins la un număr mare de stații CFR, precum și la alte trimiteri poștale. Personalul CFR era obligat să îndeplinească, primirea și expedierea de scrisori simple și recomandate, probe de mărfuri, hârtii de afaceri, imprimate, mandate poștale interne
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
realizat decât mult mai târziu. De pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, presa cunoaște o dezvoltare accentuată, ajungând până în anul 1936, în întreaga țară, la aproximativ 2.300 titluri de publicații. Numai în Fălticeni au fost redactate și tipărite vreo 16 gazete și reviste, apărute în diferite perioade, între anii 1876 și 1914, numărul acestora depășind 30 până în 1944. Odată cu apariția a tot mai multe publicații, a sporit treptat și numărul cititorilor, poșta asigurând transportul și distribuirea la domiciliul abonaților, prin factori
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de aproape 107 milioane de exemplare. O largă răspândire au avut cotidianele centrale: “Scînteia”, “România liberă”, “Scînteia tineretului”, “Elöre”, “Neuer Weg”, precum și organele de presă raionale și regionale, iar dintre reviste se amintesc: “Lupta de clasă”, “Viața economică”, “Lumea”, “Flacăra”, “Gazeta literară” etc. Tot atâtea titluri au apărut în 1976. Treptat numărul lor a scăzut și în anul 1985, s-au editat numai 389 de publicații, din care: 7 ziare centrale, 50 reviste politice, sociale și culturale, 20 publicații pentru tineret
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
expuse, și nu refacerea lor așa cum le-ar fi scris profesorul dacă ar mai fi trăit. În afara autorilor citați în text, ei s-au ferit să improvizeze referințe susceptibile de controversă, deși - judecând după textul studiului publicat de profesor în Gazeta Matematică - acesta, când scria, nu disprețuia referințele. Indicații, altele decât cele care figurează în text, n-au fost păstrate decât în măsura în care au figurat în textul primului editor și poartă, toate, arătarea că nu aparțin profesorului. Părerea editorilor este că numai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fapt, din școala primară. În liceu publicase versuri, în Scrisul bănățean, sub numele de Maria Trifu. Ca studentă la Facultatea de filologie a Universității București, debutează la Contemporanul sub numele de Maria Octavian și colaborează la revistele: Luceafărul, Steaua, Tribuna, Gazeta literară, România literară. În 1960, debutează editorial, cu Poezii, semnat Maria Octavian, căruia aveau să-i urmeze, în 1969, Paradis arhaic, în 1977, Anotimpuri. Între aceste date, a dat curs vocației lirice doar cu intermitențe, pentru că,timp de trei decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
puținele ceasuri care-i rămâneau libere între două ospețe. Dominique a citit prima oară despre el într-un ziar. Într-o dimineață. Alioșa fugărea cu lingurița o bucățică de brânză scăpată în borcanul cu iaurt. Pe paginea a șaptea a gazetei Domi nique găsise o fotografie cu un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape doi ani, să-și lingă degetele. La început, zvâcnise de pe scaun, fericită că trăiește, că trănită că, în loc de poza
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ca și cum la 1880, la 1900 sau la 1930 țara nu avea datorii... Și, mă rog, ni le-au plătit ei? Decât să se războiască mereu cu conducătorii noștri, mai bine să citească la istorii! Las’ că nici scriitorii noștri de gazete nu-s mai breji! În loc să suspine cu lacrimi în poezii romanțioase și kilometrice, bune pentru a mângâia hormonii turmelor de adolescenți adunați pe stadioane, lansând din când în când și câte o ghiulea antiimperialistă, mai bine s-ar duce chiar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
că sunt destul de mulțumit de mine. În semn de recunoștință, dacă pot spune așa, vă voi păstra la dosar... Acum însă era în cu totul altă dispoziție sufletească. Amintindu-și de școala medie, a refăcut filmul începutului de gazetar. La Gazeta de perete a scris primul reportaj. Era ceva cu un țapinar din munții Bucovinei. Navetist fiind, este surprins în tren cu un sac plin. Milițianul vigilent, paznic la integritatea „avuției poporului”, ridică amenințător din sprâncene: Nu cumva erau niscai capete
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
urăști ceva sau pe cineva?! Lasă-ți pașii să te poarte într-o poiană plină cu verdeață, flori de păpădie și alte flori, priveștile, privești-le lung... Sentimentul „urii” va dispare pe dată! Atenție la cele ce se publică prin gazete, ai multe de învățat și multe de... dezvățat! Citindu-i pe jurnaliștii mincinoși, poți lesne ajunge din om neom! Emoția nu-i totuna cu frica. A nu se confunda! Emoția poate însemna și putere, pe când frica nu-i decât renunțare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
rândunelelor pentru a arăta oamenilor cum trebuie clădit un cuib perfect și cum trebuie ca părinții să aibă grijă de „puii” lor! Inventatorul fusului n-a bănuit la câte trăsnite „învârteli” îi vor supune oamenii obiectul descoperirii sale... Unii consideră gazeta (ziarul, jurnalul) drept un mijloc de a satisface o mare curiozitate a oamenilor și anume: de a afla alături de cine și încotro călătorim prin univers! În fond de ce n-ar fi așa?! Pentru a reuși în viață trebuie să te
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
febril de către acesta. "Ziarele" pot fi programe de sală în chip de ziar sau simplă maculatură. Pot brusca spectatorii, trece în forță pe rîndul de scaune etc. GRUPUL: Vocea Patriotului Naționale! Răcnetul Carpaților! Aurora economică română! Aurora enciclopedică! Aurora Română! Gazeta lui Cațavencu! Națiunea română! Românul verde! Revolta Națională! Avântul tinerimii! Santinela ordinii! Drapelul Libertății! Răsboiul! ...și tot ce se mai poate găsi prin opera lui Caragiale Ca și: Groaznica sinucidere din strada Fidelității! Prefectul asasin! Reacțiunea a prins iar limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și tot ce se mai poate găsi prin opera lui Caragiale. 4. Pe neobservate în mijlocul acestui scandal, la masa din cameră au apărut Efimița și Leonida în straiele indicate în piesa lui Caragiale, poate cu ceva accesorii moderne. Fiecare are gazete în mînă, pe care le vor citi la moment. Să se înțeleagă faptul că personajele au vîrste diferite de la un moment la altul și chiar de la o replică la alta, trecînd de pildă de la relativa tinerețe la decrepitudinea totală. LEONIDA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
familie! Nu toate mamele sînt devotate ceea ce ar trebui să le fie tot ce e mai sacru. Poate de aia nu merge. Poate ar trebui o tirania ca-n Rusia. LEONIDA: Ba pardon! M-am stenahorisit. (bate cu mina în gazeta și se cufundă în ea) Se afundă fiecare în lectura cîte unei gazete. 5. Intră Grupul în tăcere și se așaza cu fața la spectatori. Intră Rică ține discursul lui amestecat cu glas rugător, șoptit, sentimental, efeminat ca o declarație de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ce e mai sacru. Poate de aia nu merge. Poate ar trebui o tirania ca-n Rusia. LEONIDA: Ba pardon! M-am stenahorisit. (bate cu mina în gazeta și se cufundă în ea) Se afundă fiecare în lectura cîte unei gazete. 5. Intră Grupul în tăcere și se așaza cu fața la spectatori. Intră Rică ține discursul lui amestecat cu glas rugător, șoptit, sentimental, efeminat ca o declarație de dragoste. În timpul acesta, poate săruta mîna unei doamne din public, oferi o floare alteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
superi... un pahar cu apă. EFIMIȚA (îi întinde paharul, el coboară și reia poziția): Ehei... cum le spui dumneata bobocule... mai rar cineva... LEONIDA (bea): Mersi, neică, mi-a trecut. Dar leșină în scaun. Efimița nu sesizează imediat. Apoi lasă gazeta, se uită la el și îl strigă, întîi binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-auzi!? Trezește-te! Leonido, să nu mă lași. Trezește-te că-ți trag palme mă-nțelegi! (îl zgîlțîie, el nimic) Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mult în piept va urma un moment decisiv. Ridică paharul ca o tragediană. EFIMIȚA (patetic): Hai, mamițo, să te culci și dumneata. (ordonă sieși) Scurt mișcarea! (dă paharul pe gît și cade moartă). Leonida se trezește. Se întinde alene, ia gazeta, se uita superficial pe ea. O vede pe Efimița lată. Se uită la ea, îi ia pulsul. Se adresează publicului calm, didactic: LEONIDA: Stăm foarte rău domnule. Statul nu vrea să se gîndească. Nu este nici o încurajare. Și asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
efect. Se ridică și o indică) Asta nu noi... eu și dumneata... Asta, Statul trebuie... (o întoarce cu piciorul) E ceva deplorabil și ridicul în același timp... Uite, de-aia îmi plac mie liberalii! (oftează și se duce iar la gazetă, o întoarce pe toate fețele, căutînd ceva, mai bea din pahar, se foiește) LEONIDA (citește mormăit): Spiritismul, această știință a viitorului este încă în fașe... Nu-i mai puțin adevărat că viitorul este al lui... Mofturi! (nemulțumit se întrerupe) Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
M-a păcălit spițerul. Mai bine! LEONIDA: Cîte un pahar de șampanie la botul calului. (vine un chelner, poate fi Rică deghizat, oferă șampania, iese) . LEONIDA (toastînd): Să-mi scrii, nene! EFIMIȚA: Adio, soro! (ciocnesc și beau, apoi își reiau gazetele). 7. Intră grupul de cetățeni agitați comentează între ei, mai interpelează publicul, mai mult îl acuză, îl ceartă ca și cum el ar fi "societatea", fiecare în alt sector al publicului. Replicile se pot repeta cît e nevoie, crescendo, pînă la insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
noi o manifestație. Dar nu! Noi stăm ca blegii în cafenele și-n berării și-n teatre! Mai fluieră o dată și grupul aliniat merge în pas de marș în fundal, lăsînd vederii publicului centrul scenei unde Leonida și Efimița citesc gazetele. 9. Rică scoate din mondir un telefon mobil și formează un număr. Telefonul din casă începe să sune. LEONIDA: Ce-o fi? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA: Ce-o fi? EFIMIȚA: Așa. Ce-o fi? LEONIDA: Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ICĂ: Jupîne, eu sînt. EFIMIȚA: Aoleu! Ai puțintică răbdare. (face semn lui Leonida) LEONIDA: Ce e frate? EFIMIȚA (astupînd microfonul cu plama, șoptit): De la ogeac. Blagoslovenia hahamului. LEONIDA: Care haham? EFIMIȚA: Te faci chinez? (îi întinde telefonul, se duce, ia gazeta, dar de fapt trage cu urechea) LEONIDA: (cam îngrijorat): Salutare, onorabile. În cele ce urmează Leonida va spune la telefon replicile lui Jupîn Dumitrache umil, speriat, iar Rică pe ale lui Chiriac foarte autoritar, strașnic, deși el cere indicații. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai întrebuința violența. Pentru "Aurora", a ta adorantă Mița. 12. Leonida este pus pe o brancardă cu roți, acoperit cu cearceaf și scos din scenă. Efimița iese și ea ca reporteră și reintră singură. Stă pe scaunul ei, ia o gazetă și citește cu voce joasă, mormăită, uneori disprețuitor, alteori chicotind, ca și cum ar citi pe sărite, un ziar, mai ales paginile de publicitate mică și mare și mai ales rubricile vînzări-cupărări o parte din lista din schița "Moșii tablă de materii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua de Drăgășani vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși... Pălării, testemele. Lume... lume... lume... Apoi închide gazeta și trage concluzia: EFIMIȚA: Vreme frumoasă, dever slab! LEONIDA (intră ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic și o aprobă): Criză teribilă, monșer! (stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Cine a tras semnalul? E ipohondrie, soro? E primejdie mare, domnule! Ce să fie? Să nu se dea la mine, eu sînt nevricos! Revuluție, bătălie mare! Cîtă vreme sînt ai noștri la putere, cine să facă revuluție? Unde-mi este gazeta? Soro, mor! Zavragiii vin încoace! Adică chiar în casa mea nu pot eu pune mîna pe bagabontul? Dacă n-ar fi micile ei economii! Un franc numărul, mai sunt numai trei numere. Mai sint trei numere! Fugi că mor! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
telefon îmi arde mie? BUNICA (numără apăsat, demonstrativ): 83... 82...81... (pauză, apoi rar, privind lung la el) 80...79...(repetă rar) șaptej'noooouăăă! BUNICUL (indignat): Ce 79, dragă?! Eu n-am 79! Am numai 71. (bagă iar nasul în gazetă, mormăind). Sună telefonul. Sonia privește demonstrativ, proptește mîinile în șolduri. Bătrînii își văd de treabă. Nu aud. După un timp Sonia întreabă. SONIA: Nu auziți? BUNICA: Ba da! Iar au dat ăștia de deasupra drumu' la muzică. SONIA: E telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
termine liceul. BUNICA (îngrijindu-și nepotul, mamei): Bine că l-ai forțat să se însoare cu tine. Că dacă mai apuca să facă și facultate, vedeam pe naiba. EDUARD: Lasă că și așa... Măcar dacă scria și el la o gazetă literară. Că pe alea nu le citește nici dracu'. Da' așa, a citit toată lumea. Să mănînc eu bătaie din cauza lui? BUNICUL: Ia să văd... (caută în ziar, apoi citește tare) "Edi al meu era foarte isteț. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]