688 matches
-
Hușanu S‐a născut la Pungești, județul Vaslui, în 25 aprilie 1929. Studii primare în Cursești‐Răzeși, secundare la Vaslui, Chișinău și Iași. Facultatea de științe juridice Iași. Multiple profesii, dar o mare parte din viață s‐ a ocupat cu gazetăria și literatura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și are publicate până în prezent următoarele cărți: „Pe fluviu la deal” - roman, „Vitrina cu fantasme” - roman,1998, „Pastile contra morții” - povestiri, 2001, „Erotica” - 2 romane: „Clubul Megasexe” și „Prețul vieții ca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
gravitate, ori ironie & sarcasm (uneori, chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite” dramaturgie, face gazetărie și, iată, recidivează-n proza. Merge prin țară, pe la premiere & festivaluri. În plus, e și redactor de revistă literară, și student la Teatrologie, cum spuneam. „Oare nu s-o risipi?” - Întreabă, desigur, unii care nu fac nimic. Mărturisesc că mi-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
totuși prea multă importanță acestor precizări întrucât, pentru el, e de la sine înțeles că, în cultură, construcțiile noi cuprind întotdeauna și elemente mai vechi. Prelegerile universitare - în cea mai mare parte articulate spontan, înregistrate imperfect și publicate de alții -, precum și gazetăria nu sunt locuri care obligă la note de subsol sau la pauze sursologice. În plus, cursurile lui Nae Ionescu nu erau lecții de filozofie, ci de filozofare, în care accentul cădea nu atât pe informații sau pe idei, cât pe
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de schimbat - și sînt multe de schimbat! - am putea compara influența informală/catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simpatic» sau «antipatic»”. (Sernet, ibid.) Supoziția trebuie însă luată sub beneficiu de inventar... „Avertisment“-ul e de fapt un articol programatic de atitudine civică, unde noțiunea de „avangardă” își regăsește originara accepție militară. Pentru prima dată, Vinea își transferă în gazetăria politică spiritul combativ din articolele de critică literară, imprimîndu-i o agresivă notă militant-„războinică” în slujba unei poziții antirăzboinice: „Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă; să avem bombe asfixiante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiști. „O ediție a lui Caragiale“ (nr. 16) elogiază figura clasicului reeditat în condiții excepționale, „Cincuantenarul lui Téophile Gautier“ (nr. 16) și „«Revizuri» de H. Streitmann“ (nr. 17) atacă - pornind de la două cazuri deosebite - problema raporturilor dintre „artă” (poezie) și „gazetărie” (meserie), temă obsedantă pentru poetul-gazetar Ion Vinea, „scriitorul constrîns la îndeletnicirea inferioară a jurnalismului” încercînd să facă - după expresia lui Sainte-Beuve - son art a travers son metier: „Acestei existențe, care uzează pe cei mai tari, rezistă doar adevăratele talente”. Comentînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele critici pe care și le făceau reciproc au sfârșit prin a le compromite pe toate laolaltă. Burghezia însăși era, în cel mai bun caz, pasivă. Crescută la școala revoluției, alimentată de literatura, istoria și gazetăria republicană, antrenată de propaganda antireligioasă, fărâmițată de societățile secrete - burghezia privea cu indiferență sau satisfacție bagatelizarea instituțiilor tradiționale, surparea lentă a prestigiului monarhiei, promovarea victorioasă a dezordinii. Erau două partide de guvernământ, amândouă de origine și formație liberală: regeneratorii și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa de sforar și intrigant politic. La Cameră, era temut pentru că ataca întotdeauna, iar atacurile sale erau îndreptate împotriva persoanelor. Doctrinele nu-l
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o dificultate despre chestiuni juridice și politice. Avea un stil corect, deși cam monoton, care astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice și a clișeelor grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi, colorată, stranie, deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că au fost amestecate câteva rânduri sau, câteodată, că dispăreau calupuri întregi din final, văduvindu-mi cititorii tocmai de poanta cu care îmi încheiam subtilele giumbușlucuri. Mă mâhneau astfel de mizerii. Nu mă supăram însă. Știam că astea sunt inerente gazetăriei. Nu pătimise și Arghezi la vremea sa de neatențiile corectorilor, paginatorilor sau ale secretarilor de redacție? Și? S-a lăsat Arghezi de gazetărie? A renunțat el la pamfletele-i zilnice? Atunci de ce să renunț tocmai eu, acum, când lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încheiam subtilele giumbușlucuri. Mă mâhneau astfel de mizerii. Nu mă supăram însă. Știam că astea sunt inerente gazetăriei. Nu pătimise și Arghezi la vremea sa de neatențiile corectorilor, paginatorilor sau ale secretarilor de redacție? Și? S-a lăsat Arghezi de gazetărie? A renunțat el la pamfletele-i zilnice? Atunci de ce să renunț tocmai eu, acum, când lupta pentru noua dimensiune a trăirii românești de-abia începuse... Răsuceam neliniștit gazeta. Nu-mi venea să cred că nu apăruse articolașul. Poate se strecurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care a scris articolul despre celălalt caz - înțeleg că l-ați citit -, pe care l-am rugat să-l angajeze ca să-l putem avea sub ochi tot timpul și să-i controlăm legăturile, mi-a spus că sigur a făcut gazetărie, se vede experiența. — De ce-ar fi excluse cele trei? Nu știu, mie mi se pare că se exclud, nu în teorie, ci în ce-am văzut eu la om, nasul de care spuneți. Și à propos de nas, am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a lipsit, dintre calitățile ardelenilor, disciplina. Am înlocuit-o cu fervoarea în dezordine. Când mi s-a oferit un post de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. Și nu e singura împrejurare în care au precumpănit vanități de moment, deși am vrut mereu să disting între "vanitate" și "orgoliu". Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
salon, dar și cu autorii și cititorii ei, am încercat sentimente de satisfacție și bucurie deplină, alte și alte sentimente mă fac să folosesc și de data aceasta condeiul. Îmi amintesc o întâmplare. Eram la început de drum în ale gazetăriei. Într o publicație literară centrală a apărut o cronică la cartea „Cordovanii”, scrisă de Ion Lancrăjan; în numărul următor al aceleași publicații, acela și a utor de cronică literară semna o alta, la aceeași carte, dar total de-a-ndoaselea: critică la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de carte românească . Citesc pe prima pagină: „S a căsătorit Adomniței” . Apoi alt titlu: „Suceava de 5 ori mai tare ca Iașu l la investiții.” Despre salonul de carte internațională de la Iași nici o vorbă. Regret!. În vremea când făceam eu gazetărie - din care îmi scriu astăzi cărțile, nu se întâmpla așa ceva. Asemenea manifestări cu cartea dacă s ar fi organizat ar f i fost o mină de aur, o mană cerească pentru noi, ziariștii, m ater iale într-adevăr pentru pagina
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trandafir. A-nceput campania electorală. O altă revistă tot pentru erosul nostru Înghețat pe calorifer este Pisici. Cu lesbiene. Gospodinele noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut Scînteia. Unde se face „gazetărie culturală”. Cităm din gazetăria culturală: „Logaritmăm: lg k+x, lg (1,0r) = 0. Rezultă „x-ul cumplit care dezvăluie mizeria noastră viitoare”, declară un ziarist după cum se vede excepțional de dotat cultural. Iar comitetul de reorganizare a PCR cîntă-n cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
electorală. O altă revistă tot pentru erosul nostru Înghețat pe calorifer este Pisici. Cu lesbiene. Gospodinele noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut Scînteia. Unde se face „gazetărie culturală”. Cităm din gazetăria culturală: „Logaritmăm: lg k+x, lg (1,0r) = 0. Rezultă „x-ul cumplit care dezvăluie mizeria noastră viitoare”, declară un ziarist după cum se vede excepțional de dotat cultural. Iar comitetul de reorganizare a PCR cîntă-n cor: „Noi reprezentăm interesele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe procurorul, pe judecătorul, pe cel care-i condamnă și-i execută pe proletculți. Mă motivează faptul că iarăși se trișează istoria. În loc să corectăm ce s-a prezentat denaturat în "iepocă", relativizăm continuu. O spun și-o tot spun, în gazetăria pe care-o fac. Da, Antofiță, repetitiv, sînt repetitivă. Poate prea temperamental și deloc efectiv. Șichy îi aruncă lui Tano biscuiți și rîde de îndemînarea cu care-i prinde și-i hăpăie. Îmi ascund intensitatea privirii. Să nu-mi citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Petre Roman în discursul contra opoziției. E moștenire de familie, de la tata Valter. M-am înșelat. Nu-i detașată deloc Miss Deemple, mi-a și mărturisit-o: "Nu pot să mă ocup la modul neserios de istorie". Ai să scrii gazetărie bună, surioară. "Cu... vitrion englezesc", îmi sare în ajutor vocea mea de-a doua, citîndu-l pe nenea Iancu: "Nu cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Am fost cu ei și la "pilsuleț", și la lansarea ediției a II-a, apărută la Editura Universității. Prima ediție arăta ca un caiet ieftin de geometrie. "Culoarea clientului". O scosese o editură pizza din București. Îi spun pizza pentru că gazetăriei pizza îi corespunde și tipărirea pizza: la un kil de paranormal și cinci linguri de naturism, sex cît cuprinde, plus o picătură de Dumnezeu. Casa asta editorială, instalată în fostul sediu CC al UTC, l-a lipsit pe Herr Professor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
interzisă pînă atunci, alte teme decît Marxismul-umanist integral ori Partinitate și actualitate. Era mereu în ring: lovea și încasa. Sigur că mai obosea și el: exercițiile de demagogie lasă sechele, compromisurile nu trec ca gripa, dar măcar încerca să facă gazetărie, nu cu pumnu-n gură, ci cu pumnu-n masa cenzurii. Colectivismul socialist îl înăbușea, era prea strîmt pentru Șoitu. Acuza filantropia cronicarului en titre, Hada, ditirambii pentru oamenii Puterii. Oi fi subiectivă pentru că mi-a încredințat, alternativ, rubrica de cronică literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cititori de librărie or mai fi? Sau au dispărut și ei, cum a dispărut ceasul pe care-l întorceam serile, cu sunetul rotiței zimțate cu tot? "Ați scos cu picioare-n bip sensibilitatea din poezie, ideile din proză, gramatica din gazetărie și vreți să vă urmeze publicul larg? E visul unei nopți de iarnă, Iordana, să-i resuscitezi acuma interesul". Îmi torn o cafea să nu-mi mai aud vocea paralelă, dar mirosul de Jacobs se combină grețos cu unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate să te lași de meseria asta, că te văd băiat cinstit și corect, și anevoie răzbești în gazetărie când ești așa, dar oriunde te-ar duce destinul, ai să faci treabă, să știi de la mine! Titu Herdelea se credea la rîndu-i obligat să-i raporteze când a luat masa la Gogu Ionescu sau când a fost poftit la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajung) să mi-l dau, fiindcă - șantajat profesional de Dan Grigorescu - după ce făcusem toate demersurile, luasem referatele, trecusem probele inițiale și urma redactarea, am demisionat în 2003 de la institut și am redevenit ceea ce fusesem, de fapt, dintotdeauna: un slujbaș al gazetăriei culturale". Disponibilitatea confesivă a omului de cultură dobândește nuanțe aprinse în momentul asumării unor structuri definitorii, a unor poziții ideologice și axiologice ferme. În peisajul intelectual contemporan, opțiunile tari, mai ales de felul celor enunțate mai jos, pot atrage critici
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]