687 matches
-
elocventă a faptului că Eminescu a realizat, prin articolele sale, o amplă sinteză, a direcției istoriei naționale a României din vremea sa. Cele trei mari secțiuni de abordare analitică se structurează astfel pe trei orizonturi de cuprindere a ideilor din gazetăria lui Eminescu, raportate strict la concretețea pașilor istorici în epocă ai societății românești, aflată pe făgașul determinării ei într-o contextualizare internațională. În capitolul prim sunt abordate Aspecte de insecuritate internă în perioada construirii și afirmării statului național român, relevate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care ni le oferă Gh. I. Tohăneanu, reunite într-o carte, dau măsura acelei întreprinderi, de anvergura vastelor panorame, ce se alcătuiesc din segmente mozaicate, viu colorate, menite a descripționa un întreg unitar desăvârșit. ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) Scrierile publicistice, gazetăria lui Eminescu au stârnit de-a lungul vremii numeroase controverse, de la angajamente encomiastice la atitudini de respingere totală, mai ales în funcție de conjuncturile politice în care ea a fost solicitată ca argumentație ideologică pentru orientările cele mai diferite cu putință, toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
publicistica sa, Daniel Ciurel propunându-și o sarcină deloc lesnicioasă, anume aceea de a realiza "analiza retorică integrală", ceea ce este, cu adevărat, o noutate în eminescologie. Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria lui Eminescu exprimă frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat și alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce proba deja o anume tradiție. Așadar, Eminescu "nu vine pe un teren gol, ci construiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
discutată în timp concepția doctrinară a gazetarului, exegetul punctând câteva repere în această direcție: Eugen Lovinescu, cel care considera "opera politică" eminesciană ca aparținând unui "reacționarism radical"; Șerban Cioculescu lansând ideea "vocației paralele" a lui Eminescu și evaluându-i modernitatea gazetăriei prin "prisma permanenței naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență demonstrația marii actualități a ideilor vehiculate în gazetăria acestuia, pe care nu puțini o tratează, încă, drept minoră. Așa se face că Theodor Codreanu urmărește spiritul abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-o Românie posteminesciană. Un punct important în demararea discuției o constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi ale gazetăriei, de-a valma cu reporterii de fapte diverse și cu corectorii de noapte. Încredințat, prin urmare, de inexistența lui Adrian Maniu, am dat totuși drum În revistă prezumatelor sale poeme, găsindu-le, chiar și În glumă, excepțional de reușite. CURÂND
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atunci) pe care le-am făcut imediat după lectura primului volum, coroborate cu puține detalii din cel de-al doilea (care insistă tocmai pe detalii, întrucât datele esențiale ale primei cărți exprimate ca niște veritabile lead-uri sau chapeau-ri, procedee ale gazetăriei moderne, rămân constante). Realitatea este uneori atât de crudă încât poate să pară ficțiune, când destinul, în socotelile sale cu oamenii, își asumă rolul de prozator sau regizor. Aici trebuie căutată cheia acestor două tulburătoare cărți, de fapt, o lucrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar el a reușit să-mi rafineze mult gusturile. Avea fibră de artist în el. În studenție publicase trei plachete de versuri minulesciene, dar cu oarecare parfum de Verlaine, și sculpta foarte frumos. Însă marea lui pasiune a fost întotdeauna gazetăria. Știa să iubească... așa... cu o finețe și cu o gingășie de secol al optsprezecelea. Eu, cu ironiile mele de la care uneori nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în vremurile construcției socialismului, noul regim Iliescu. În anul tulbure 1990, în ziarul Adevărul, acesta a încurajat măsurile dure și nedemocratice ale lui Ion Iliescu împotriva opoziției. O parte însemnată a foștilor lingăi de partid nu s-a mulțumit cu gazetăria în sprijinul noului regim, ci și-au descoperit chiar vocații politice. Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor (cei ce formează, împreună, perechea de aur a poeților de palat), Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Petre Sălcudeanu, Nicolae Dan Fruntelată sunt doar câțiva dintre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care, în deceniile comunismului, în piese submediocre, înfiera emigrația românească și glorifica realizările socialismului. Cât despre Ion Cristoiu, Mihai Tatulici, Dan Pavel sau (eternul) Adrian Păunescu (ca să-i enumerăm doar pe cei amintiți de Virgil Ierunca din epoca neagră a gazetăriei românești), aceștia au continuat cu nonșalanță, și mizând pe memoria scurtă a românului, cariere de succes în presa românească, unii ajungând chiar importanți factori de opinie în noua democrație. Nu putem vorbi, așadar, de o ruptură reală între era comunistă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu atât mai puțin să provoace surâsul" (Imagini de altădată. Aspecte de totdeauna). Un Eugen Herovanu al retrospecției vorbește în ultima treime a cărții de "vocația barei" și "vocația presei". S-a implicat hotărât în avocatură și, pe apucate, în gazetărie. Elocvente sunt Însemnările unui ziarist din alte timpuri democrat cu vederi socialiste fără să fi fost înscris în mișcarea respectivă. Semnătura sa e de găsit în ziarele Evenimentul, Seara, Noutatea, Adevărul, Opinia, Dimineața întâi la Iași, ulterior la București. Colaborator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atunci ar recunoaște adevărul: că sunt "ridicoli" și "grandomani"!! Sunt două mii și câteva sute de ani, de când teatrul a pășit de la aducerea personagiilor reale pe scenă (după Aritophan) și dacă azi, în genul vulgar și pe granița dintre artă și gazetărie numit "revistă", se permite retrogradarea, aceasta poate merge până acolo că, în loc de tipul general, chintesență, poți pune tipuri mari determinate în timp și spațiu, cum de pildă: "junimistul", "socialistul", "conservatorul", etc. dar nici de cum domnii Petrache Crap și Scuza, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sensul unei totale renunțări la mediul politic al regimului. S-a stins din viață la 26 iunie 1936, la Bucov. Calitățile neobișnuite pe care le dovedise C. Stere de-a lungul tumultoasei sale existențe în atâtea domenii (politică, învățământ, știință, gazetărie etc.ă, nu păreau să fie și acelea ale unui viguros prozator. Puținele și rarele lui pagini cu caracter beletristic nu se remarcaseră prin reale calități literare. Când a debutat ca romancier, C. Stere era la capătul vieții sale. Cele
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o dificultate despre chestiuni juridice și politice. Avea un stil corect, deși cam monoton, care astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice și a clișeelor grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi, colorată, stranie, deseori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
1845-1883) a murit prea tânăr ca să fi lăsat lucrări temeinice de filologie. Vasile Burlă (1840-1905) se orientase în limba sanscrită și devenise notoriu prin polemica cu Cihac asupra cuvântului "rață". Gh. Panu (1848-1910) s-a pregătit pentru istorie, a făcut gazetărie și a lăsat niște vioaie Portrete și tipuri parlamentare. Opera istorică a lui A. D. Xenopol (1847-1920) e serioasă, ridicată pe o solidă documentație, dar nu depășește cercul didactic, din cauza absenței darurilor literare (portretistică, interpretare fină a faptelor). E universal cunoscută
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reputația unui om de spirit și a unui epigramist temut, T., poreclit Țața, a fost o figură memorabilă a boemei bucureștene, ilustrând perfect tipul publicistului literat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, funcționar de nevoie, oscilând veșnic între literatură și gazetărie. A murit ca unul dintre protagoniștii boemi ai povestirilor sale melodramatice, sărac și uitat de toți. Primele nuvele și schițe ale lui T. nu depășesc nivelul unei proze foiletonistice. Subiectele sunt ori exotice, cu aventuri galante, ori simple anecdote amplificate
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
11.IV.1946, București), prozator, autor dramatic, traducător și gazetar. Este fiu de arendaș și urmaș al unei familii de oieri. Urmează școala primară și liceul la Caracal, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Intră în gazetărie încă de pe băncile școlii, când începe să scrie la oficiosul conservator „Ordinea” (1907), versuri și articole fiindu-i tipărite tot acum în revista „Ramuri”. În aprilie 1914 scoate, ca redactor-șef, revista de teatru , muzică și sport „Comedia”, ulterior e
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
cu bărbile lungi și cărunte și mi se par toți că sunt aceiași. Și cu toate acestea, din câți camarazi am cunoscut în cele dintâi clase liceale, din foștii mei colegi de la universitate, din cei câțiva cu care am început gazetăria, cât de puțini au rămas! Spuneam deunăzi unui prieten că încep să mă simt străin și singur. Aproape toți oamenii generației mele și a generațiilor mai apropiate de a mea, fie mai dinainte, fie mai din urmă, au căzut în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
asta a fost...”. „Insensibil la provocarea Flaminiei...” Altul e „deturnat(ă)”: „dacă tatăl tău - zice Ilarie - ar fi judecat ca un om, ca un bătrîn, ca un părinte viața acestui om n-ar fi deturnată”. Ilarie, personajul pozitiv, „renunță la gazetărie” și se întoarce la meseria lui: „hidroameliorațiile”. Evident, nu înainte de a face, ajutat de autor, un mic exercițiu de retorică: „Voi fertiliza dealurile sterpe, învățînd cum să trăiesc cu adevărat. Voi deprinde înțelesurile despre viață din glasul ascuns al pămîntului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și pe pușcă!” în fine, ca să nu plecăm cu gîndul că doar alții sînt vinovați, ne trîntește în față „adevărul”: „Ni s-a tocit spiritul critic, și cu spiritul critic tocit nu se poate face nimic, cu atît mai puțin gazetărie!” *Șova a trecut prin birourile redacției lăsînd în urma lui, ca de fiecare dată, o dîră de abjecție. Într al nostru, l-a comentat în termeni vulgari pe fostul său director, Vasile Florea, „dat”, acum, ca muzeograf la Vivariu: „De cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că am dreptul să mă informez. Nu cumva crezi și tu că e doar un moft?” *Am stat de vorbă mai mult de o oră cu un tînăr, ștefan Berbece (curînd după asta va semna: ștefan Radu - n. 2012), despre gazetăria studențească și cea generală. A lucrat la „Opinia...”, unde au strălucit sau încă mai strălucesc un Florin Zamfirescu (excelent ca titlier), un Eugen Stan, un Lucian Livescu. De la acesta din urmă (fratele criticului Cristian Livescu) a învățat să facă anchete
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin care a reușit să rupă, din galeria de monștrii ai „reeducării” pe unul din cei mai înrăiți, Nuti Pătrășcanu, care fusese pus în celulă cu el, pentru a-l tortura și el și-l face un învățăcel docil, al gazetăriei dintre cele două războaie. Acest fapt l-a costat pe Nuti viața, dar crima pe care trebuia s-o facă împotriva lui Nicolae Petrașcu nu a făcut-o și poate că în intimitatea lui îi păruse rău și de ce făcuse
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-și verva de cozeur. Ochiul lui de fin observator rămânea însă la pândă, surprinzând chipuri și „măști”, întâmplări cu semnificație morală, pe care va căuta să le speculeze în lucrările dramatice. Fără să persevereze, și-a încercat pana și în gazetărie, colaborând cu reportaje parlamentare și cu articole politice, incisive și spirituale, la „Constituționalul”, „Epoca”, unde în 1902-1903 figurează ca director, „Liberté roumaine”, „La Roumanie”, „L’Indépendance roumaine”, la care în 1903 a lucrat ca redactor. În 1898, împreună cu frații Alexandru
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
cu virtuți mai degrabă rebele și novatoare). Semnează, în paginile revistei, mai cu seamă Adrian Păunescu, Nicolae Cristache, Horia Pătrașcu, Iulian Neacșu, Ovidiu Ioanițoaia, Cornel Bozbici, Nelu Ionescu, Eugen Seceleanu ș.a. Între membrii corpului redacțional și colaboratorii permanenți care practică gazetăria pe teme sociale, politice, cetățenești, reportajul etc. se află nu puțini scriitori. Unii au spații sau rubrici fixe: Dinu Săraru deține rubrica „Opinia unui alegător” (întreruptă o vreme, înlocuită de publicarea în foileton a romanului Niște țărani, ulterior reluată), Dorin
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
rar poate fi semnalat romanul. În fapt, autorul s-a simțit solicitat indistinct de ideea unei opere ample, capabilă să transporte în „sertarele” ei tot ce acumulase între timp. În această scriere-laborator se stratifică beneficii venite din preocupări extraartistice, precum gazetăria și arhivistica, dar și cele generate de o experiență artistică propriu-zisă, legată de scenă, de teatru. Cea din urmă a fost hotărâtoare pentru viziunea autorului în Ciocoii vechi și noi. Astfel, el a putut desluși cu mai mare înlesnire că
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]