1,633 matches
-
munte La bocetul de bronz din turlă. Cu lacrimi reci, de rouă, plânge Sub rumegușuri înecate. Din pantele despovărate, Doar disperarea se mai scurge. S-a răzlețit și vântu'n zare! Nu mai aude triluri, freamăt, Gerul din cioturi stoarce geamăt, Duse-s eternele frunzare. Se-apropie de ceruri, iadul! Nestăvilita lăcomie Și incredibila prostie 'și croiesc, prin omenire, vadul. *** Referință Bibliografică: Se-apropie de ceruri, iadul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie
SE-APROPIE DE CERURI, IADUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378894_a_380223]
-
m-aduni Cu privirea-ți cea topită Ce prin vrăji din alte lumi M-a plutit cu-a ei ispită. Zbuciumați printre căințe Din extaz ne curgă lacrimi, Să gustăm sfinte dorințe Din demultul stins de veacuri. Să murim în geamăt mut, Să-ți cuprind nemărginirea, Rădăcini din sfântul lut Să ne-ascundă împlinirea. Referință Bibliografică: PRIMESTE-MĂ ÎN TINE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai
PRIMESTE-MĂ ÎN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379010_a_380339]
-
dreptate, prime iubiri, nori de furtună, brațe de prieten, îngenuncheri de spovedanie, lepădări de răutate, întoarceri de fii risipitori, săruturi pe frunte, povești cu zâne, firimituri de anafură, pelerinaje la mănăstiri, gânduri de bine, sărituri în ajutor, extazuri de sfinți, gemete de bolnavi, suspine de bătrâni, orăcăieli de broaște, zumzete de albină, nechezaturi de cai, lătrături nocturne de câine, fâlfâituri de aripi în zbor, dangăte de clopot, framăte de codru, ecouri de toacă, flăcări de lumânare, cântece de cocoș, miresme de
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
mă ierți, băiatule..., dacă poți! - Ne... ne... nenorocitule!... M-ai omorât... tu, nenorocitule...! În..., în iad... te omor..., te omor ... și eu... pe tine! Te... te aștept... cri... criminalule! au fost ultimele cuvinte ale lui Gavrilă, spuse cu greu printre gemete și icnete. Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare. Ochii îi rămăseseră deschiși. Părea că încearcă să vadă femeia din mașină prin parbrizul ușor acoperit de firave
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
privirilor prin ceață încete să nu se mai repete dar doar nu venite devenite între timp să mai și pot după și-nainte nu-nțeleg de ce nu ai venit când nu erai departe am rămas cu răutăciunile-astea de urlete de gemete de șoapte odată ajunsă-n mintea mea părăsită-n castelul pustiit de urgii mi-am dat seama că nu știu să călăresc - nici pe cal alb nici pe libelulă ori fluture - să te iau - da să te iau - și ce-
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată./ parfumul salcâmului plecat spre cer,/ ciulin trist de Bărăgan,/ doar de tine îndrăgostită.” (Elegia IV
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
femeia într-un alizeu alb, pentru a-i mângâia sufletul; cuvintele poeziei sunt scântei mistice care țâșnesc din melancolie într-o voluptate debordantă ca-n agatele din templele păgâne, orgi cutremurătoare din catedralele sufletului, care zboară spre cerurile albastre în gemete înăbușite, altădată sunt umbre și cețuri pentru suflete ce așteaptă nenăscutul timp, săruturi mincinoase din panoplia lui iuda iscarioteanul care a pângărit lacrima cu o minciună spusă frumos; poezia nu explică și nu clarifică nimic, ea are darul de a
ÎNTOTDEAUNA POEZIA ALEARGĂ SPRE INFINIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382055_a_383384]
-
de-ajuns dureri de nemurire Să farmece căderea din viață în abis . De-aceea tu, minune, îngăduie-mi să caut Ce n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc. Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut, Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape, Târzie și sătulă de neființă grea , Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoape Căci fericită-a fost nechibzuința mea!... Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: I R
I R E V O C A B I L de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380333_a_381662]
-
putea controla. Nu le iubea, pe ea o iubea, o dorea. De multe ori, când se întorcea de la o femeie, făcea dragoste cu ea. Îl înebunea felul cum făcea ea dragoste, pasiunea cu care se dăruia, tremurul ei de plăcere, gemetele ei și zvârcolirile. Și totuși nu putea să renunțe la viciul lui. I se părea că nu făcea ceva grav, atâta timp cât o satisfăcea și pe ea. Și era bărbat! Treaba ei era casa și copiii. Bine, și serviciul. Nu simțea
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
de aer rece. O senzație de frig de parcă eram în prezența unui mort sau a unei stafii. Forma aceea de spectrală, era oribilă de văzut și întindea mâinile descărnate spre mine, parcă a rugă, sau strigăt de ajutor și scotea gemete teribile și horcăite. Părea atât de reală, că ași fi murit de frică dacă nu ași fi fost ferm convinsă că era o nouă și teribilă farsă a madamei ,,Franchestein”. Da, am zis bine. Bătrânei i se potrivea mai degrabă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
de-ajuns dureri de nemurire Să farmece căderea din viață în abis . De-aceea tu, minune, îngăduie-mi să caut Ce n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc. Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut, Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape, Târzie și sătula de neființă grea , Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoape Căci fericită-a fost nechibzuința mea!... Virgil Ursu Munceleanu ... Citește mai mult Ca să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
nu-s de-ajuns dureri de nemurireSă farmece căderea din viață în abis .De-aceea tu, minune, îngăduie-mi să cautCe n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc.Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut,Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape,Târzie și sătula de neființă grea ,Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoapeCăci fericită-a fost nechibzuința mea!...Virgil Ursu Munceleanu... X. ÎNTRE A SPUNE ȘI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Citește mai mult Destinul tău, preafrumoaso! Destinul tău, preafrumoasa femeie,A fost zugravit la ceasuri de searăDin povești scrijelite și nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
aduni de pe josVersi lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt.Ursitoarele-ajunse la nașterea taFăr' de măsură ți-au dorit frumuseteOchi albaștri că cerul, piele de catifeaPeste chipul senin, veșnică tinerete.Era noapte târziu și pe țărm gemea mareaSi cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facăDesi implorat-au și marea și cerul.... XXXI. P R I E Ț E N E, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015. ÎN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Ți-ai cerut iertare de la mine. De ce, tată? Ce aveam să-ți iert? Ce am să-ți iert? Pentru ce tată mi-ai lăsat povara iertării tale? Am înțeles atunci câtă iubire era în tine. Am înțeles acum de ce nici un geamăt nu ieșea de pe buzele tale, de ce luptai. A venit apoi o propoziție și în urma ei tăcerea. - Să nu mă uiți , tată! Eram doar noi fiecare cu singurătatea lui. Tu ascuns în nemișcarea ta, eu un trup golit de orce simțire
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
un corp bătrân.Nu, nu ere tata. Tata rămăsese să locuiască în mine. Am crezut că nu mai respiri și ți-am închis ușor ochii cu mâna, atunci te-ai ridicat puțin cu o ultimă forțare și ai scos un geamăt. Geamătul ăsta, tată, parcă purta în el cuvintele.... -Să nu mă uiți, tată! De atunci cuvintele se zbat în mintea mea în întrebari. -Cum să nu te uit, tată!? - Cum să te uit, tată!? Atât de puțin te-am cunoscut
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
corp bătrân.Nu, nu ere tata. Tata rămăsese să locuiască în mine. Am crezut că nu mai respiri și ți-am închis ușor ochii cu mâna, atunci te-ai ridicat puțin cu o ultimă forțare și ai scos un geamăt. Geamătul ăsta, tată, parcă purta în el cuvintele.... -Să nu mă uiți, tată! De atunci cuvintele se zbat în mintea mea în întrebari. -Cum să nu te uit, tată!? - Cum să te uit, tată!? Atât de puțin te-am cunoscut, atât
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
coapse Dorind a te iubi mereu Și-acolo-n sanctuarul moale Cheie de-acces să am doar eu! Apoi să-ți fiu discipol unic “Arta tandreții” când predai Tu să să-mi oferi “marele premiu” Alături ție când mă ai Geamătul tău,în împlinire Urmat de-al meu oftat ușor Căci doar cât un minut durează Cu tine-o noapte de amor... Și-nfometați unul de altul În acea clipă de sublim Să înțelegem împreună Că înc-o dată ...nemurim! Dan Mitrache
ÎN DOI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379533_a_380862]
-
de Gabriela Mimi Boroianu 24.03.2017 Nu vreau să mai ascult cum urlă vântul, Orașul ăsta a rămas pustiu! Pe strada veche s-a pierdut cuvântul Și din ce-a fost, nimic nu mai e viu... E doar un geamăt aspru și sinistru Al caselor fără ferești și uși, Și peste tot pustiul, e ministru, Un câine care latră la cei duși... Nici stele nu mai cad de mult, cândva Aveau un rost pentru îndrăgostiți, Azi cerul pare un câmp
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
Critica Prozei vol. I, 1973-1989. Prozatori (A-G), Ed- Carpathia, 2015, p. 22) Amintirea unui trecut eroic nu doare, ci tămăduiește răul veacului prezent, care a mutilat trupul Nației, peste care s-au prăvălit prăpăstii prea adânci din care țâșnesc gemetele înăbușite și plângerile continue, purificând astfel viitorul Nației dacoromâne. În România Temnițelor regalo-proletare, ateo-comuniste, <> (noțiune împrumutată de la Sora cea mare, roșie) devenise însăși Țara, așa cum corect scria despre patria sa Robert Rojdestvenskii în poeziile sale: <<...Pe câmpurile cu zăpada topită
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se opresc. Se-ntind amândoi pe fâșiile răzlețe de gheață. Puiul își ceru dreptul său la hrană, dar ce primi fu puțin... Mamă-sa, vinovată, scoase un geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la picior. Ursoaica se trezește din nehotărâre, urmându-și odrasla cu greu, căci e tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
meu simplu, ca ceru-ndepărtat.Credeam, că frumusețea e în oameni,Si am visat rupând o creangă de măslin,Dintr- o grădină în care ... VI. IUBIM CĂ PIETRELE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamnă plânge iarăși peste ochii limpezi, Cerul ni se urca în cosciugul galben, Noi zburăm în toamnă, rupți de oameni. Firele luminilor, ce- au reunit plecarea, Scânteiază și - s mai adânci că marea, Toamnă ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
de pietre, ca pietrele iubim. Când încărunțesc copacii până mor, Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau, Nici un om nu e, cum poate fi de rău... Lilia Manole ... Citește mai mult Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi,Cerul ni se urca în cosciugul galben,Noi zburăm în toamnă, rupți de oameni. Firele luminilor, ce- au reunit plecarea,Scânteiază și - s mai adânci că marea,Toamna ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten, ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabă Cu același geamăt mintea-mi se trezește: mărind distanța dintre noi, bucuria-ndată putrezește Sonnet 50 How heavy do I journey on the way When what I seek (my weary travel’s end) Doth teach that ease and that repose to say, “Thus
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]