1,313 matches
-
la ponton, nici pe plajă, nici printre magazii. Și acum repede, în fuga automobilului, spre oraș, pe un drum pe care vibrasem la fiecare casă în călătoriile noastre nocturne. Măgărușii, prietenii, acum ne indispun dacă împiedică drumul. Și împrejurul nostru geamantane prost făcute, patefonul cu plăcile și o mulțime de cutioare fără rost. Câteva minute la familia Axente și mai departe, spre Bazargic. În sfârșit, putem fi siguri că nu vom pierde trenul, căci mai avem la dispoziție tot timpul necesar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e otrăvit; ceva ce i se spusese că ar fi chiar tablele de smarald ale lui Hermes Trismegistos; pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
orice caz: dacă nu-i sunt indiferent, purtarea mea este enervantă; dacă îi sunt indiferent, e o manevră ridicolă. După amiază a plecat Haim Duvid. L-am întîlnit pe drum, într-o căruță modestă, cu doamna Sabina și cu un geamantan de pânză decolorată și roasă, la picioare. Mi-am permis să fac semn țăranului de pe crucea căruței să oprească. Haim Duvid - corect ca întotdeauna și politicos. Doamna Sabina a început să plângă. Plângea, fără îndoială, după casă, după gazdă, după
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
consecințele. Dar, nu-i nimic. Dacă reușim să abordăm un taximetru, vom ajunge repede acasă...!” Fata zâmbi acru, arătând cu mâna spre stația de taximetre Înțesată de lume. „Dacă avem șansă? Puțin probabil...! Totuși, uite ce m’am gândit. Lăsăm geamantanele la casa de bagaje iar noi să mergem pe jos. Locuiești departe...?” „Apreciez propunerea dar, dacă o vom pune În aplicare, vom ajunge acasă gatacongelați!”. Se gândi puțin, apoi reluă.” La Universitate, șansele sunt Îndoite. Te las puțin timp singură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dar, numai atât. Tony Pavone, era sceptic, nu Își putea imagina viitorul după care jinduise din anii copilăriei...! Poate dacă rămânea În Grecia, să agonisească ceva capital ar fi avut mai multă șansă. Dar așa...? Venise În America cu două geamantane și cu buzunarele goale...! Ce pretenție putea avea...? Mai era un alt aspect al vieții cotidiene, care Într-o oarecare măsură Îl Îngrijora. Armele de foc...! În linii generale, aceste teribile unelte de a ucide se vindeau numai cu autorizație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații în gândurile celuilalt. câte trenuri ai pierdut? refuzai să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din miezul problemei? Acesta este orașul...(coloana a șaptea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de la înviorare, apoi te speli, îți faci patul și la urmă iei masa la cantină. Am tăcut și am făcut cum mi-a zis. Am ieșit pe hol împreună cu ceilalți și ne-am numărat câte unul de la spălător către sala geamantanelor pentru ca șeful de nivel să știe că nu lipsește nimeni de la activitatea pe care o coordona, apoi a urmat un gen de țopăială, o melodie fără ritm cântată la papucii de casă și întreruptă din când în când de ropote
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a treia clădire de la stradă, cu fața la drum; 12 - apartamentul de la etajul al doilea, dinspre stînga. Pe spațiul verde dintre blocuri stătea scris: INTRAREA OPRITĂ PARCAREA INTERZISĂ Cu toate acestea, mașinile erau parcate chiar În fața clădirilor. Bagajul meu consta dintr-un geamantan mic, negru, În care se afla un set de ustensile. N-avea decît cincizeci și cinci de centimetri lungime, patruzeci de centimetri lățime și o grosime de douăzeci de centimetri, dar era plat și tare, astfel Încît Îl transformam ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era plat și tare, astfel Încît Îl transformam ușor În măsuță de scris cînd Împrejurările mi-o cereau. În capătul mînerului am ascuns un microfon și un buton cu care porneam magnetofonul din afară, dar el părea, de altfel, un geamantan obișnuit. Era dintr-o piele artificială și-ți lăsa impresia de ușor uzat. În cele patru colțuri era Întărit cu corniere din metal. Oricum, dacă te uitai bine la el, ziceai că aparține unui om de afaceri. Îmi convenea aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu corniere din metal. Oricum, dacă te uitai bine la el, ziceai că aparține unui om de afaceri. Îmi convenea aspectul, deși mai avea el și inconveniente. Deodată mă izbi În față un vînt rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai apărată de vînt și, trecînd pe trotuar, mi-am Îndreptat pașii spre zona dreptunghiulară Întunecată, mărginită de streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul unei cutii goale de conserve. CÎte opt cutiuțe poștale aranjate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă sînteți martor la dispariția mea definitivă?... SÎnt sigur că dumneavoastră credeți că iar vă păcălesc... Bine... Ascultați numai pînă vă beți ceaiul. — Beau cafea. — Cu atît mai bine. Vi se potrivește. Ascultați! Se aude ? SÎnt sus pe eșafod... un geamantan... Îmi pun funia de gît... Ba nu, Îmi bag capul În nod... — Ai lăsat vreun bilet? — Nu. M-am gîndit... dar dacă mă apuc să scriu, nu mai termin... Pe un bilet mic n-aș scrie decît „La revedere”. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
disparițiile se cam aseamănă, nu? Iar cadavrul e și murdar pe deasupra... dar un dispărut este transparent ca aerul, mai curat decît sticla. — Fir-ar să fie! Vine cineva. Asta e, ce să-i faci! Mă duc... Dau cu piciorul la geamantanul de sub mine... acum. Spune-i soției șefului meu că... Își permite prea mult... să angajeze ea detectiv pentru un biet dispărut... — Pentru cine? Ce-i prea mult? Dar n-am mai primit nici un răspuns. Am avut impresia că aud un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
loc în biroul șefului de gară, potrivit înțelegerii dintre președintele judecătoriei și acesta(așa cum mi se spusese la telefon), ca modalitate sigură de a-l recunoaște pe omul care avea să-mi dea ajutor la bagaje (luarăm fiecare câte un geamantan) și să mă ducă cu șareta în comună. Cum locul întâlnirii și întâmplarea că-și ținea în mână biciușca nu-i putea pune la îndoială - în ce mă privea - identitatea, văzându-l, îl bătui, netam-nesam, pe umeri ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făcut foarte bine... am răspuns. Și zâmbii. Lung își reluă sarcinile; la scurt timp struni din hățuri, opri și coborârăm în fața treptelor din spatele gării. Atârnă un sac cu iarbă după gâtul calului, apoi se repezi să dea jos cele două geamantane aflate în spatele șaretei, dar îl împiedicai: - Fiecare câte unul; sunt grele, spusei. După ce le coborârăm ne privirăm veseli și triști totodată - un amestec pe care rareori îl încercăm. Intrarăm pe peron, și când trenul sosi, îi mulțumii și ne despărțirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spusei, trebuie ținut minte toată viața.” - Alo, domnu’! „apostrofă unul îmbrăcat orășenește, pe altul care părea localnic al câmpiei, stai ca la dumneata acasă, ai blocat trecerea! Cel care vorbise căuta zadarnic să-și facă loc, târând după el un geamantan întărit la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători nădușiți, cu cămăși de toate culorile, apoi geamantane, pachete, damigene, coșuri de nuiele, cerând parcă, ele însele - toate acestea - dreptul la aer în canicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai blocat trecerea! Cel care vorbise căuta zadarnic să-și facă loc, târând după el un geamantan întărit la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători nădușiți, cu cămăși de toate culorile, apoi geamantane, pachete, damigene, coșuri de nuiele, cerând parcă, ele însele - toate acestea - dreptul la aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf, la numai câțiva metri, se succedau într-o viteză nebună la distanțe egale, deși stăteau pe loc: „O viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
politice, se ridicară să-și ia bagajele din plasele de deasupra, grabă ce deveni molipsitoare pentru toți din compartiment, iar eu avui eleganța (de care mă felicitai ca după o spălare de păcate), de a coborî din plasa de sus geamantanul femeii, apoi îmi luai propriile geamantane, dar mânuirile se produseră astfel că mișcarea trupului și a brațelor împiedicară curiozitatea femeii de a citi cărțile mele de vizită (scrise cu tuș negru), fixate în încadraturi de piele prinse de mânerele geamantanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bagajele din plasele de deasupra, grabă ce deveni molipsitoare pentru toți din compartiment, iar eu avui eleganța (de care mă felicitai ca după o spălare de păcate), de a coborî din plasa de sus geamantanul femeii, apoi îmi luai propriile geamantane, dar mânuirile se produseră astfel că mișcarea trupului și a brațelor împiedicară curiozitatea femeii de a citi cărțile mele de vizită (scrise cu tuș negru), fixate în încadraturi de piele prinse de mânerele geamantanelor și care i-ar fi dezvăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
geamantanul femeii, apoi îmi luai propriile geamantane, dar mânuirile se produseră astfel că mișcarea trupului și a brațelor împiedicară curiozitatea femeii de a citi cărțile mele de vizită (scrise cu tuș negru), fixate în încadraturi de piele prinse de mânerele geamantanelor și care i-ar fi dezvăluit numele meu, dar nu și profesiunea, căci nu era menționată pe cele două cărți de vizită, din care una stătea acum întoarsă, cu apărătoarea de piele pe partea cealaltă. Mai rămase puțin, cât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că nu știa că unii oameni nu se schimbă niciodată. Apropiindu-mă, îi sărutai mâna, aș fi vrut să-i sărut obrajii, s-o îmbrățișez, doar ne cunoșteam de douăzeci de ani. Numai „ne cunoșteam?” Ea lăsă jos micul ei geamantan, și ghicind parcă încurcătura în care mă aflam, rezolvă încâlceala de ani luându-mă după gât și sărutându-mă de câteva ori, uitând de fiica ce stătea alături zâmbind, purtând, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, încât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu răbdare, strângerea bagajului s-a transformat într-o acțiune brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îi spusesem că nu mai suport nici eu să lucrez așa aiurea și abia aștept să fac anii de pensionare anticipată. Credeam că mai sunt doi, dar sunt patru. Colegul ei se vaită că o duce prost cu banii. „Am geamantane cu timbre de mare valoare și nimeni nu vrea să mi le cumpere.“ Nela precizează că omul este unul dintre marii colecționari de timbre din țară. Îi spun să se ducă să le vândă la Muzeul timbrelor, recent înființat. Holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o vei înțelege.“ Am ridicat din umeri, amintindu-mi de astea tocmai atunci, la ușa doamnei Petricius. Ca și cum dintre toate amintirile cu Ester doar seara aceea când mi-a cântat cântecelul de Hanuca mai rămăsese în mine. Mi-am luat geamantanele și am plecat... 19tc "19" Biblioteca, acum, când scriu aceste rânduri, mi-a dat și această putere de a le scrie. Ester m-a făcut să trăiesc, aproape trei ani, alături de ea minunea dragostei libere, nefirească aproape în libertatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la acea limită la care ori te oprești, și amintirile rămân inofensive, ori te îndârjești și continui, și atunci clipele ți se transformă în calvar. Am ales să mă opresc acolo, la momentul în care mi-am luat cele două geamantane cu lucruri de la doamna Petricius, și să nu încerc nici o explicație. Oricare ar fi fost, știam că Ester nu ar mai fi acceptat-o. Nu voiam nici să mă dezvinovățesc, dar nici să îi cer să mă ierte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]