4,992 matches
-
aici. Cum aveam mare nevoie de cheia aceea, iar ei urmau să plece amândoi, ea mi-a împrumutat cheia apartamentului. De-asta sunt aici. Iar acesta este coșul. Îmi arătă un coș aflat sub masa din hol. Pe masă era geanta lui Georgie și două cărți de economie. Am luat coșul și i l-am întins. — Mulțumesc, a spus. Îmi pare rău că v-am deranjat. Privirea ei stărui asupra genții lui Georgie. Nu m-ați deranjat deloc, am spus. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un coș aflat sub masa din hol. Pe masă era geanta lui Georgie și două cărți de economie. Am luat coșul și i l-am întins. — Mulțumesc, a spus. Îmi pare rău că v-am deranjat. Privirea ei stărui asupra genții lui Georgie. Nu m-ați deranjat deloc, am spus. Deodată m-a cuprins o aprigă dorință de a o mai reține. Voiam să aflu ce gândește. Dar n-am știut ce să spun. În fața ei mă simțeam prost și neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mult și care o făcuse pe ea posibilă pentru scopurile mele josnice. Contrar părerii pe care o susținea ea, eu nu o subjugasem niciodată pe Georgie. Acum, însă, după părerea mea, era o ființă subjugată. Căuta de zor în geantă și, ca răspuns la o întrebare amuzată a lui Palmer, scoase în sfârșit pașaportul și un bilet prelung, multicolor, pe care-l puse pe masă. Abia atunci mi-am dat seama că pleacă și ea. Imaginea lor, cum stăteau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
SE PREZINTE PENTRU ÎMBARCARE”, rosti o voce supraomeneasă. „VĂ RUGĂM SĂ PREGĂTIȚI PAȘAPOARTELE ȘI BILETELE”. Toți trei s-au ridicat imediat și, sub imperiul șocului, m-am ridicat și eu. Totul era prea crud. În agitația momentului Georgie își scăpă geanta și Honor i-o ridică. Apoi toți trei o porniră deodată. Îmbrăcat într-un sacou de lână fină, Palmer arăta curat și detașat ca o pasăre mare. Mi-am spus atunci că arată ca un bărbat care a reputat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pe masă de parcă i-ar fi aparținut. Când l-am Întrebat a treia sau a patra oară dacă a găsit ce căuta, a scos dopul cu dinții și și-a scuipat În palme. Mândru de el, arătă cu sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot apartamentul. Într-un final, În hol a dat peste clamele cu care Îmi strângeam pantalonii când mergeam cu bicicleta, sub ziarul de pe masa din fața oglinzii. Nu-mi aminteam să le fi lăsat acolo, dar când le-a pescuit din geantă, mi-am dat seama că nu memoria slabă era cea mai urgentă problemă a mea. Cu toate acestea, cheile despre care susțineam că erau pe masă au fost confiscate de către poliție. Agenda de lângă telefon, la fel. Poate că Dora avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atent la ce spunea. Undeva unde e clar că nu... Că nu-l observi. Exact. Sub nasul tău. Asta ziceam și eu. Așa că am răscolit Încă o dată toată casa. Și de data asta, răsplata a fost pe măsură. Trăgându-și geanta mai aproape, Anton scotoci prin ea. Îmi poți explica eventual asta? Ridică o bluză galbenă, pe care o purtasem vinerea trecută. — E... — Nu, stai așa. Am observat cu greu că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Fritz avea favoriți deși, care Îi lăsau doar gura liberă; nasul Îi era de obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și pentru alte scopuri decât respiratul; iar nasturii de la haina lui străluceau ca niște monezi. Transporta corespondența Într-o geantă uzată de piele, trăgea troșcoleta pe burta sa și se foia de jur Împrejur. Uneori Dora era lăsată să-și bage nasul În ea. Dar de cele mai multe ori Își dregea glasul, Întinzându-și mâinile amenințător, și se Întreba oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea sa dramatică. Ajungând la vârsta de unsprezece-doisprezece ani, Dora voia să răsplătească favoarea. Sentimentul acesta creștea În ea din ce În ce mai mult. — Și, Într-un final, am făcut-o. În timp ce unchiul Fritz cotrobăia prin geantă, mi-am ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să se bâlbâie. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care mă aruncase tendința asta de a construi scenarii imaginare, așa că am alungat gândul acesta. Nu de un impas nou aveam nevoie, ci de o ieșire din el. Timorat, mi-am strâns geanta la piept și am făcut câțiva pași timizi spre recepție. N-ar fi trebuit să-mi fac griji. Portarul Își acoperise fața cu un ziar, prima pagină tremura Încet. Nu exista nici un risc să fiu văzut, cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îndes trusa de machiaj În buzunare - când mi-am dat seama că n-aveam nici unul. Și mai tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Huuuu. Nu-mi descoperise pantofii. Eram salvat. Dar pentru cât timp? Mi-era clar că nu mai pot să rămân la toaletă nici o secundă. Următorul vizitator nu se va mulțumi cu chiuveta și cu un cântecel stupid. Mi-am Închis geanta rapid, am descuiat ușa și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a mă Întoarce iar În vidul plăcut În care-mi petrecusem ultima parte a nopții. — Domnule Knisch? Wickert mă Împunse cu creionul. Strâmbându-mă, m-am străduit să deschid ochii. Pentru a se asigura că-mi captase atenția, Își aranjă geanta cu mai multă zarvă decât era necesar. Simțeam marginea a ceva tare - probabil, Cutia Pandorei. Apoi inspectorul Își consultă caietul din nou. Brigada de la Năravuri, mă informă, umezind solemn vârful creionului, ținuse Fundația de Cercetări Sexuale sub observație. Evident, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
știu mai mult de douăzeci și cinci de cuvinte mari și late - jumătate din ele porcoase, iar restul stâlcite! Nu te mai căca atâta pe tine, ține-ți clanța și urcă în mașină! — Mulțumesc, mulțumesc, bâigui eu în timp ce-mi salt geanta și pornim spre microbuzul familiei. Kay și cu mine urcăm pe bancheta din spate, împreună cu câinele. Câinele lui Kay! Căruia-i vorbește de parc-ar fi un om! Oho, chiar că-i o goiete fata asta! Ce tâmpenie să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
da, spuse el, deși În vocea lui exista o nehotărâre care-i arătă că trebuia doar să fie decisă, să se ridice, să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner. Reprezint publicația Clarion. Vrem un interviu. — Sunt puțin surprins, spuse domnul Savory, ridicându-și bărbia și trăgându-și În jos pelerina. — Nu trebuie să fiți nervos, spuse domnișoara Warren În mod mecanic, apoi Își scoase carnetul de notițe din geantă și-l deschise dintr-o mișcare. Doar câteva cuvinte pentru publicul englez. Călătoriți incognito? — Oh, nu, nu! protestă domnul Savory. Nu fac parte din familia regală. Domnișoara Warren Începu să-și noteze. Unde vă duceți? — Păi, Înainte de toate, la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu, Anton, suntem numai noi. Creierul Începu să-i lucreze iarăși cu precizie. Relația personală era singura care-l Încurca. Când apărea un pericol sau trebuia să acționez, se putea baza pe mintea lui ca pe un mecanism verificat. — Ai geanta pe care ți-am dat-o? — Da, Anton, aici, sub pat. Trase de sub pat o valijoară neagră, de doctor, iar el o ciupi sub bărbie și-i spuse că avea ochi frumoși. — Dezbracă-te, spuse el, și suie-te-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iubim. O jumătate de oră. Și dacă s-ar fi Întors mai devreme, am fi putut să stăm pitiți. Mintea lui Josef lucra cu repeziciune. Nu pierdu timp blestemând-o pe femeie, ci stinse flama și puse tubul Înapoi În geantă, laolaltă cu dălțile, levierul, șperaclul și cutiuța cu piper. Renunță fără să se mai gândească nici măcar o secundă la una din cele mai ușoare spargeri din cariera lui, dar asta era mândria lui, nu-și asuma riscuri inutile. Nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Recunoșteau natura extraordinară a palmaresului lui Josef și mergeau la pușcărie cu mândria că el scăpase, iar după aceea Îl arătau prietenilor lor, spunând: „Acesta-i Josef. Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu de-afară, semănând cu zbârnâitul unui arc. — Ce-i asta? Anna șopti prin ușă: — Liftul. Cineva l-a chemat jos. Așeză În raft un volum din Administrația căilor ferate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești, spuse Herr Kolber, și ridică mâinile sus. Josef Grünlich se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
păru să-și dea seama de ceva. Ridică privirile și Josef Grünlich văzu În ochii ei cum afecțiunea se transformă În dezgust, iar dezgustul În furie. — M-a ademenit, spuse ea Încet. În tot acest interval, Josef rămase conștient de geanta lui, care era pe biroul din spatele lui Herr Kolber, de stiva de cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau mai târziu, Herr Kolber va descoperi ce-l adusese În apartament și deja observase aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta Întotdeauna mănuși și pe geantă vor fi doar amprentele Annei. Era păcat că pierdea niște scule atât de bune, dar era pregătit să sacrifice orice l-ar fi pus În pericol, chiar și - se gândi el, consultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta Întotdeauna mănuși și pe geantă vor fi doar amprentele Annei. Era păcat că pierdea niște scule atât de bune, dar era pregătit să sacrifice orice l-ar fi pus În pericol, chiar și - se gândi el, consultându-și ceasul - biletul de tren până la Passau. Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Afară tot mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]