3,294 matches
-
cu toată greutatea. Corpul ei mare și osos era aproape rupt în două. Adu doctorul, imediat! Grăbește-te, lua-te-ar naiba! Am ieșit în fugă din cameră și am auzit-o pe doamna Watkins cum a căzut pe podea gemând. Niciodată n-am alergat atât de repede. Doctorul stătea pe Main Street, trei străzi mai încolo. Am alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dar mie nu-mi ardea de glumă. Mă simțeam rău. Unii m-au întrebat dacă eu am făcut treaba aia, dar n-am zis nimic. Când am ajuns în camera goală, tocmai o puneau pe doamna Watkins pe o targă. Gemea tot timpul și a țipat puternic când au săltat-o de jos. Stăteam și mă uitam la ea și-mi părea rău să văd pe cineva atât de puternic ajuns atât de slăbit și de speriat. M-a văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un zgomot, dar metalul ruginit și vechi trosnea și gemea destul de tare ca să-mi dea emoții. Nu credeam că Față-de-Ou nu aude din mașină, dar nu mică mi-a fost bucuria când am ajuns jos și am văzut dubița care mă aștepta, credincioasă ca întotdeauna. Pentru o secundă am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făcea valuri între noi. M-a tras peste el, ascunzându-mi capul în dreptul gâtului. Mâinile lui m-au cuprins de talie, lejer la început, după care s-au strâns, ținându-mă atât de apăsat încât abia puteam să respir. Am gemut de durere. —Nat? mi-am rotit privirile către el. M-a durut cumplit. —Nat, mă doare. Fața lui era o mască de ură, cu ochii verzi arzând de furie ca niște picături de acid care ar fi putut arde pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
JARUL EI ESTE CA JARUL FOCULUI! Când Charlie a venit în vizită, s-a îngrozit: nu-l mai recunoștea pe vechiul său prieten. Slăbise cincisprezece kilograme! - Ești cumva bolnav? l-a întrebat el pe Noah. - Judit are un amant, a gemut Noah înfrânt. Vor să-mi facă de petrecanie cât mai repede cu putință. Apoi Noah i-a arătat prietenului său ceainicul în care „dușmanii“ puseseră otravă. - Nu ești în toate mințile, i-a spus Charlie. Hai să bem amândoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chiar frumusețea e oarbă la urât. Gura domnului Fischer se uscase de tot. Între timp portarul venise lângă ei ca „să-l apere pe domnul regizor“ de asaltul „diletanților“. - Ce vrea? întrebase el scurt. - O vrea pe Nina de nevastă, gemuse domnul Fischer, cu vocea schimbată de lipsa apei. Portarul zâmbea îngăduitor. Dudu jubila în inima lui: insulta domnului Fischer fusese aproape un semn de familiaritate, un semn de slăbiciune care putea însemna „da“. - Am ținut-o în brațele mele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era trecut de ora două și afară era întuneric beznă. Ne-am culcat fără să ne mai spunem noapte bună. Soțul meu a gemut toată noaptea. A fost o noapte nefericită care a clocit o dimineață și mai nefericită. Ziua următoare a fost într-adevăr un coșmar - soțul meu nu mai vorbea cu mine nici măcar un cuvânt. Luni a fost și mai rău. Răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
scria copilul, „și considerând că era exact lucrul de care avea nevoie cu ardoare tânăra din fața mea, mi-am introdus-o într-însa. Ea n-a avut nimic de obiectat. Ci, dimpotrivă, a gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților și a gemut de plăcere, spunând în același timp o poezie de Bacovia.” Genial, recunoscu în sinea lui Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea și a spus și-o poezie de Bacovia.” Genial. Simplu, adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate, din pricina unui aflux prea mare de adrenalină. Soarele stinse brusc lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
demnă de-un asemenea moment întunecat, dar văd că nu se poate... Nu-i nimic. Am să-ncerc să dispar și-așa... Sufletele celorlalți bolnavi din încăperea veșnic întunecată, în care nu i-am putut vedea niciodată, respiră greoi și gem, creând un soi de cor al durerii mute. Ce știu ei ce faptă măreață și dobitoacă în același timp voi isprăvi eu în curând, ce știu ei despre faptul că asta a fost vocația mea, să mă sinucid, săvârșind astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar putea-o înlătura. În ultima secundă, când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile, am găsit ieșirea și, ca la teatru, am început să gâfâi tare și să gem, încercând să-mi desfac gulerul de stofă. - Sonia, mi-e rău. Apă! 9 Moscova, septembrie, 1916 Dragul și scumpul mei Vadim! Mi-e greu, mă doare gândul că aceasta este ultima mea scrisoare către tine. Doar știi că din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
intestine, artere, sânge și organe sexuale, că își iubește, nu poate să nu-și iubească, corpul ei fizic mai mult decât mă iubește pe mine. Mă cuprinde atâta tristețe, mă invadează un asemenea sentiment de singurătate, încât simt nevoia să gem. După ce a devorat totul din farfurie, mama începe să se foiască neliniștită pe scaun. Deși nu s-a pronunțat nici un cuvânt, toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai puternic, ceea ce nu putea decât să-l bucure pentru că însemna că se apropie de cealaltă cavernă. Poate că acolo se afla filonul pe care îl căuta el. Se apucă din nou de lucru, lovind cu sete, în stâncă. Muntele gemu din nou. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială, sunetul venea de acolo, din golul îngust de sub tavan. Era copleșitor, nu semăna cu nimic cunoscut. Iuliu Crișan auzise la viața lui tot felul de zgomote din subteran. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și se repezi spre el, mimând un atac la figură. Acesta se feri pe spate, dezechilibrându-se un moment. Atât aștepta polițistul, îi aplică o lovitură puternică cu piciorul chiar sub genunchi, la marginea rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat care mai rămăsese în picioare ezita să se apropie. Se legăna de pe un picior pe altul încercând să-i distragă atenția. În mână avea un cuțit pe care îl ținea de mâner ca pe un satâr. Cristian zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar Cristian înțelese că lama se rupsese în rană. Încercă să se ridice dar nu reuși, i se părea că trupul său cântărește câteva tone și nu mai era în stare să-l susțină. Se lăsă pe spate fără vlagă, gemând ușor. Dă-mi șișul tău! auzi el vocea bărbatului care îl înjun ghiase. De ce? întrebă celălalt. Al meu s-a rupt. Vreau să-i tai gâștireața gaborului ăsta! Ești nebun? Lasă-l în pace și hai să plecăm de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
succes să se ridice de jos. Auzi pași ce alergau în jurul său, după care, se scufundă în beznă. Se trezise la spital, în salonul de terapie intensivă. Durerea surdă în piept nu-i dădea voie să se miște. Probabil că gemuse fără să-și dea seama, pentru că o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt în vena de la mâna dreaptă. Îi pusese dosul palmei pe frunte, spunându-i să stea liniștit. Se strădui să-i răspundă dar buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roțile mari în pietrișul de pe drum. Domnule inspector, auzi el vocea lui Vasilică, îmi veni o idee! Ia zi-i! Ce idee ți-a venit? întoarse Cristi capul spre agentul care se afla lângă el, fără să se ridice. Ah, gemu el ducând repede mâna la ochi, mi-ai făcut un fund de ochi. Fii atent, măi băiete, ce faci cu lampa aceea! Exact în momentul în care Cristi întorsese capul, Vasilică apăsase pe declanșatorul aparatului de fotografiat, orbindu-l. Luminițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o parte pe cealaltă. Nici Strugurel nu era odihnit, peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
profesională, își spuse Cristian, trebuie să o audă copiii când vorbește. Se mișca repede prin laborator scoțând un microscop mare din dulap și așezându-l pe catedră. Un vas Petri și un bisturiu deocamdată. Apoi am nevoie de niște sare gemă și puțin acid acetic glacial, spuse Toma. Văd că lamele de sticlă aveți aici, sub cutia microscopului. Imediat, se auzi vocea puternică a doamnei profesoare. Dispăru apoi repede în anexa de lângă laborator. Inspectorul se miră din nou cum de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile inimii acestuia. Încercă să-l ajute să respire, trăgându-i mâinile în lateral și apăsându-i-le apoi pe piept. După câteva minute, în care repetă aceste mișcări, bătrânul gemu și trase adânc aer în plămâni. Ochii îi avea încă închiși dar, în sfârșit, respira. Bucuros că reușise să-l readucă în simțiri, inspectorul se opri și așteptă câteva clipe. Văzând că acesta nu face nici o mișcare, își băgă brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tuse. No, cred că ar trebui să schimbi țigările! spusese Calistrat, râzând de bucurie. Bine că ești întreg, dragule, îl bătu el ușor pe umăr, ne-ai tras o sperietură zdravănă. Credeam că te-am prăpădit sub pietrele astea. Cristian gemea de fiecare dată când bătrânul îl atingea, îi făcea impresia că fiecare centimetru pătrat de piele este o rană deschisă. Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd se rostogoli spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări înapoi peste vagonetul abandonat și o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pereții de calcar răzbătu puternic până la el, amplificat de ecou. Sub tălpi, simți un tremur ușor, pe care la început nici nu-l băgă în seamă. Pământul pe care călca prinsese să vibreze slab. Se pregătea să plece când muntele gemu sinistru. Înțelese pe loc ce se întâmplă, bestia nu plecase nicăieri, era tot acolo. Părul de pe ceafă i se zbârli pe loc, în timp ce un tremur nervos îl cuprinse. Se răsuci pe călcâie și o zbughi spre mașină. Se aruncă în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc îi străpungea ceafa în fiecare scundă. În urechi auzea un vâjâit continuu, întrerupt de pulsații ritmice care îl făceau să creadă că îi plesnește capul. Cristian gemu slab și se întoarse pe o parte. Era întins pe jos, într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele acoperite de perdele groase. În sfârșit, ai înviat! i se păru că aude vocea lui Simion Pop, de undeva de departe. No, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]