730 matches
-
tern... În consecință, Leii decid să se facă gentlemani”1, iar modelul englez se impune Încă o dată. Eugène Sue este cel care, la 1840, În Arthur, romanul său de succes, oferă cheia explicației, ca Într-un manual: „Cuvântul acesta englezesc, gentleman, nu Înseamnă gentilhomme În accepție aristocratică. Așadar, nu «gentilom», «nobil», ci om extrem de bine crescut, educat Într-o companie selectă, de orice condiție ar fi el”2. Deoarece gentlemanii sunt Înnebuniți după cursele de cai, Franța nu se lasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ș...ț Englezii trebuie că au rămas surprinși că un om de lume știa să fie original fără a Înceta să fie om de lume. Ei adoră excentricitatea care Îi distrează, dar de obicei excentricii rănesc conveniențele, ceea ce pentru un gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat. Prilejul i-l oferă contemplarea marilor doamne atinse de decrepitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
superior trebuia să se impregneze de dandysm, ceea ce s-a și Întâmplat Într-o măsură oarecare. Acesta este și cazul unora ca Marlborough, Chesterfield, Bolingbroke - mai ales al acestuia din urmă. Căci Chesterfield, care Întocmise În Scrisori un tratat al gentlemanului, așa cum Machiavelli dăduse Principele, nu atât inventând o regulă, ci mai mult descriind obiceiul, Chesterfield deci e Încă destul de legat de conveniență. Iar Marlborough, cu frumusețea sa de femeie orgolioasă, e mai degrabă lacom decât vanitos. Singur Bolingbroke le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
următoarei axiome consolatoare: XI Cu toate că eleganța este mai puțin o artă și mai mult un sentiment, ea se naște deopotrivă din instinct și prin deprindere. Da! exclamă William Crad...k, statornicul tovarăș al lui Brummell, calmați temerile populației de country gentleman (mici proprietari), de negustori și bancheri... Nu toți copiii aristocrației se nasc cu sentimentul eleganței, cu acel gust ce dă vieții o amprentă poetică; cu toate acestea, aristocrația din fiecare țară are ceva deosebit atât În maniere, cât și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spate și să fie ușor rulat. 3. Nici o licență a modei nu poate permite unui om cu gusturi delicate să adopte posteriorul luxuriant al unui hotentot. 4. Siguranța constă În cozile de rândunică ale fracului. 5. Bunul simț al unui gentleman nu se afirmă nicăieri mai bine ca În inelele lui. 6. Cu anumite restricții, omenirii i se poate permite să poarte veste albe. 7. Pantalonii trebuie să fie extrem de strânși pe șolduri. Stipulări pe care eu, deocamdată, mă mulțumesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Garden. Mama sa era fiica celebrului doctor Griffiths, redactorul-șef și fondatorul lui Monthly Review, partener În altă speculație literară a lui Thomas Davis, acel negustor de cărți despre care Johnson a spus că nu era numai librar, ci „un gentleman ce se ocupa de cărți”, prietenul lui Goldsmith și Wedgewood și unul dintre cei mai cunoscuți oameni ai timpului său. Doamma Wainewright a murit la nașterea sa, la vârsta fragedă de douăzeci și unu de ani, și un necrolog din Gentlemen’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a Series of Sketches from Life, Londra, 1824. Harriette Wilson, The Memoirs of Harriette Wilson written by herself, Londra, 1825. Benjamin Disraëli, Vivian Grey, Londra, 1826. Thomas Henry Lister, Granby, Londra, 1826. Edward-George Bulwer-Lytton, Pelham or the Adventures of a Gentleman, Londra, 1828. Prosper Mérimée, Le vase étrousque, Paris, 1829. Alfred de Musset, Contes d’Espagne et d’Italie, Paris, 1829. Stendhal, Le Rouge et le Noir, Paris, 1830. Benjamin Disraëli, The Young Duke, Londra, 1830. Théophile Gautier, Les Jeunes-France, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lor precisă în ierarhia Washingtonului. —Bună, Bruce. Tocmai o puneam la curent cu evenimentele pe Maggie Costello, aici de față. Maggie îi întinse mâna, pe care Miller o strânse cu o secundă mai mult decât era nevoie. Înclină ușor capul - gentlemanul din sud - când spuse „plăcerea e de partea mea“. Maggie nu putu să nu observe că mica scenetă îi permisese lui Miller să o studieze temeinic din cap până în picioare. Deci, spuse el într-un final, părând mulțumit de rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spun. Dacă nu, te ajut: am nevoie să rămân câteva minute singură, vreau să mă schimb și să mă aranjez puțin. Te superi? Nu, nu mă supăram, n-aveam de ce. M-am ridicat, pregătindu-mă să-i urez, ca un gentleman ce eram, drum bun și succes. Am făcut-o. Cu jumătate de gură Însă, fără convingere și fără să pășesc imediat către ieșire, cum s-ar fi cuvenit. Ceva indefinit mă reținea - o presimțire nebuloasă, o Îndoială fără obiect, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o ținea În laba lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea (strânge) și iar (strânge)... și În acel punct durerea devenea insuportabilă și n-ajungeam niciodată mai departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu barbă, Încovoiat de spate, demodatul Mr. Cummings, care mi-a predat desenul În 1907 sau 1908, fusese și profesorul de desen al mamei. Venise din Rusia la Începutul anilor nouăzeci În calitate de corespondent străin și ilustrator al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
animal sălbatic din porțelan lucios sau o fotografie recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj: o seară de vară cu un cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei păduri Îndepărtate și un râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe duioșii muzicanți de odinioară care, În romanele lui Turgheniev, cântau vara rapsodii până noaptea târziu; nici pe acei bătrâni și fericiți vânători cu prada prinsă În ace de calota pălăriei, de care făcea atâta haz Epoca Rațiunii: nici pe gentleman-ului La Bruyère vărsând lacrimi deasupra unei omizi năpădite de paraziți, pe filosofii lui Gay, „mai mult gravi decât Înțelepți“, care, cu voia dumneavoastră, „caută știința În fluturi“ și, mai puțin jignitor, „ciudații germani“ ai lui Pope, ce „țin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vreo reacție, dar am decis să nu mă deranjez. —E vreo problemă cu restu’ dumneavoastră? — Oh, am înțeles. Nu, nu, deloc. E bine. Mulțumesc. Bună seara. Dacă aveam pălărie pe cap, cred că o scoteam. Cumva, așa mă simțeam. Bătrânul gentleman binevoitor, purtându-se fermecător cu o tânără plebee neatractivă. Cum de-am ajuns să-mi atribui acest rol? De ce, în urechile mele, am părut ca un bărbat din clasa de mijloc care vorbește de sus? Dar își mutase deja privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu ai ce să le zici, nu? Deci am fost chiar mândră atunci și m-am gândit să-i zic adevăru’, fie ce-o fi, sau cum o zice mama. N-a făcut-o- ca lumea, adică. E un... e un gentleman adevărat, Nishe, doar că-i place să m-atingă, știi tu. — Cum? Cum te atinge? — Păi, știi că-mpart camera cu el și suntem în pat și... Chiar a rămas cu gura căscată când am zis asta. — Deci e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Dacă nu vrei să dai și la vecini, taie porcul în casă. ― Era înțeleapta satului, presupun. Ai la dispoziție tot muzeul, poți alege orice! Vânătorul lui Rembrandt, Degas sau Monet. Clar? ― Sînteți generoasă... ― Practică! Te vor ajuta doi oameni. ― Doi gentlemeni, bănuiesc! Cine sînt? ― O vei afla la timpul cuvenit. Să ne întoarcem la muzeu... ― Aveți cumva cheile? ― Ascultă! Nici bancurile, nici zicătorile dumitale de familie nu mi se par de spirit! Inginerul ridică din umeri. ― Simțul umorului e o floare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bărbatu-său o măsură stupefiat. ― Dar Florence... Știi că nu-mi place să te văd fumând în societate... Doamna Miga îi aruncă o privire iute articulând mut câteva cuvinte. Melania Lupu roși violent și-și coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine merge cu mine? ― Eu. Scarlat stă de caraulă. ― Perfect. ― Ah! Tresăriră toți. Omul își izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi prinse mâna. ― Ce s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele sunt devastatoare. Mamă și fiu își țin discursuri, unul mai dur decât celălalt. Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își făcu toate intențiile cunoscute, cei trei bărbați schimbară, cu glas scăzut, câteva vorbe scurte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
darul de-a ține discursuri. Se sprijini iarăși de fereastră și-i zâmbi: — Ai fost mai bună. Le-ai răspuns foarte bine. De ce sunt așa niște fiare? — Totdeauna sunt la fel. Burghezi, spuse el. Proletariatul are virtuțile lui, iar un gentleman e adesea bun, drept și brav. E plătit să facă ceva folositor - să guverneze, să predea la școală sau să vindece bolnavii -, sau are banii de la tatăl său. Probabil că nu-i merită, dar nu i-a făcut nimănui rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
câștigăm pâinea În mod cinstit, fără să facem rău, ci mai degrabă bine. Suntem un exemplu că se poate și altfel și asta nu le place. Din toată această explicație ea culese singura frază pe care o Înțelesese: — Sunteți un gentleman? — Nu, dar nici burghez nu sunt. Ea nu putu percepe vaga lăudăroșenie din răspunsul lui, pentru că din momentul În care părăsise casa părintească, ambiția ei fusese să treacă drept o doamnă. Studiase În sensul acesta cu tot atâta grijă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șuierul aburului și scrâșnetul roților ce se puseră În mișcare. În timp ce cuplajele dintre vagoane se Întinseră și semnalul, având acum o lumină verde, trecu În smucituri lente prin fața lor, Josef Grünlich spunea „Sunt președintele Republicii“. Se trezi tocmai când un gentleman În frac se pregătea să-i Înmâneze o cheie aurie, ca să deschidă noul seif bancar al orașului. Se trezi complet conștient de locul unde se afla și amintindu-și perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Amintirile rechinului Lui Stanley Hall 19271998 Un gentleman și un cărturar UNU Herbert Ashe, inginer la Căile Ferate din sud, dăinuie încă sub forma unei amintiri vagi și șterse în hotelul din Adrogue, printre caprifoii înmiresmați și-n profunzimile iluzorii ale oglinzilor. Jorge Luis Borges 1 Relicva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care îi ceream lămuriri, asta e povestea pe care mi-a spus-o Scout. * POVESTEA LUI MYCROFT WARD Spre sfârșitul secolului XIX trăia un om pe nume Mycroft Ward. Ward era un fost cadru militar și unul dintre ultimii savanți gentlemeni. Dobândise o reputație puternică pentru voința sa de fier (din câte se pare, un lucru foarte la modă în acele zile) și făcuse multe fapte eroice în timpul Războiului Crimeii, fiind unul dintre eroii minori ai Bătăliei de la Balaklava. Deși Mycroft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am avântat pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și lănțișor de aprindere, o masă cu pahar din sticlă șlefuită sau cristal, plin cu o licoare maronie, probabil o băutură alcoolică. Cu excepția unei uși, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]