933 matches
-
Istoria Georgiei" Ținutul actual al Georgiei a fost populat încă din paleoliticul mediu. În secolul al VI-lea î.Hr. a luat ființă statul georgian de vest, Colchis, în secolul al IV-lea î.Hr. cel de est, Iberia. Cele doua regate georgiene din antichitatea târzie, Iberia în estul țării și Egrisi în vest, au fost printre primele state din lume care au adoptat creștinismul (în 337 AD și respectiv 523 AD). Iberia a devenit curând după aceea o parte a Imperiului Persan
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
invazia mongolă din secolul XIV. După o îndelungată perioadă de cuceriri otomane și lupte împotriva turcilor, regatul est-georgian al Kartliei-Kaheției va accepta, în anul 1783, protecția Rusiei. Rusia va ocupa treptat, de-a lungul secolului al XIX-lea, toate provinciile georgiene. După o scurtă perioadă de independență după Revoluția din Octombrie, Georgia va fi anexată în 1921 de Uniunea Sovietică și-și va recâștiga independența în anul 1991. Georgienii își spun "Kartvelebi" ("ქართველები"), își numesc țara "Sakartvelo" ("საქართველო", "Țara kartvelilor"), iar
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
Acest vot este considerat unul dintre cele mai libere dintre toate cele ținute vreodată în Georgia, deși o creștere a tensiunii dintre guvernul central și conducătorul regiunii separatiste Adjaria, Aslan Abashidze a adus prejudicii alegerilor de aici. Tensiunile dintre guvernul georgian și Adjaria au crescut continuu după alegeri până în aprilie anul următor., atingând punctul critic pe 1 mai când Abashidze a reacționat la manevrele militare ținute de Georgia în apropierea regiunii cu aruncarea în aer a trei poduri peste râul Choloki
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
mai, Abashidze a fost forțat să părăsească Georgia ca urmare a masivelor demonstrații din Batumi care cereau demisia sa cât și a presiunilor exercitate de Rusia odata cu trimiterea secretarului Consiliului de Securitate Igor Ivanov. Pe 3 februarie 2005, primul-ministru georgian Zurab Zhvania a murit în ceea ce pare o pierdere de gaze acasă la adjunctul guvernatorului, Raul Usupov. La ședința de urgență din aceeași zi, Giorgi Baramidze a fost numit în funcția de prim-ministru interimar. Pe 17 februarie a fost
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
Pentru export se produc cu mijloace moderne vinuri de amestec precum "Mukuzani" sau "Tsinandali", georgienii înșiși preferă însă vinurile obținute prin metode tradiționale. Cultura Georgiei se poate urmări până în timpuri străvechi, datorită omogenității culturale și lingvistice care a caracterizat poporul georgian de-a lungul întregii sale istorii. Deoarece creștinismul s-a răspândit în ținuturile caucaziene încă din secolul al IV-lea, patrimoniul cultural al Georgiei însumează unele din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai tărziu, între secolele XI
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai tărziu, între secolele XI și XIII, au fost ridicate lăcașe de cult remarcabile atât prin arhitectură cât și prin ansamblurile de picturi murale pe care le adăpostesc. Literatura în limba georgiană s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Sota Rustaveli, și pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din lume în care mai există polifonia, fiind de
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
prin ansamblurile de picturi murale pe care le adăpostesc. Literatura în limba georgiană s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Sota Rustaveli, și pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din lume în care mai există polifonia, fiind de aceea protejat ca bun cultural de către UNESCO. Până în 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
in limba gotică în secolul al 4 lea de către Ulfila. În veacul al 5 lea Sfântul Mesrob a tradus Biblia în limba armeană. De asemenea din aceeași perioadă provin traduceri în limbile siriacacopta, limba ge'ez din Etiopia și limba georgiană. Prima traducere completă în limba română a fost realizată între anii 1661-1668 de spătarul Nicolae Milescu, având ca sursă "Septuaginta" apărută la Frankfurt în 1597. Sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, în 1688, apare "Biblia de la București", atribuită fraților Radu și
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
ruse. Aceste principii nu au avut sprijinul majorității populației, dar, în schimb, a dus la represiune în general și, în particular, la represiuni la adresa naționalităților neruse și în special a minorităților religioase neortodoxe. De exemplu, guvernul a silit Biserica Ortodoxă Georgiană să accepte regulile sinodice ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Accentul pus la nivel oficial pe naționalismul rusesc a contribuit la deschiderea unei dezbateri asupra locului Rusiei în lume, sensului istoriei și a viitorului țării. Un grup, cel al "occidentaliștilor", credeau că
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
strâmtorile Bosfor și Dardanele, și astfel să obțină controlul asupra comerțului dintre Europa și Orient. Victoriile lui au atras și atenția Europei și lumii creștine. Prima alianță euro-asiatică a avut șansa de a se realiza înainte de cucerirea Trapezuntului, între cnezatele georgiene, Trapezunt, Akkoyunlu, Karaman și Papalitate. În 1460, ambasadorii Akkoyunlu au ajuns la Roma, dar observând caracterul slab al lui Pius XII, au părăsit orașul. În 1464 patru ambasadori orientali au venit la Veneția și au semnat un tratat de alianță
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
rară bogăție ornamentală, ele adună în jurul ferestrelor, asemenea unor dantele în relief, aceleași modele prin care (ca, de altfel și în restul decorației acestui monument) se străvad, armonizate specific de meșterii băștinași, o seamă de elemente de artă arabă și georgiană. Acoperișul turlelor, bogat împodobit, pare ieșit din mâna unor aurari, iar lanțurile care susțin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind în soare. În interior, pe lângă zugrăveală executată în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard și de românul
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
vedere numeric. Au existat și alte categorii mai "puțin numeroase" în raport cu întreaga populație a Uniunii Sovietice, dar extrem de importante în raport cu categoriile de populație afectate. De exemplu, în 1950, toți iranienii, cu excepția persoanelor de etnie armenească, au fost strămutate din RSS Georgiană. Coloniile de muncă (трудопоселение) erau metode ale exilului intern. Cea mai mare categorie a "coloniștilor pentru muncă" (трудопоселенцы) a fost cea a culacilor și membrilor familiilor lor deportați mai înaintea marilor epurări staliniste din deceniul al patrulea. Coloniile de muncă
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
Vissarion (Beso) Ivanovici Djugașvili ("Виссарион (Бесо) Иванович Джугашвили" în limba rusă; ბესარიონ ჯუღაშვილი "Besarion Jughașvili" în limba georgiană) (circa 1850 - 1890?) a fost tatăl lui Iosif Vissarionovici Stalin. În limba osetină, (una dintre limbile vorbite în Georgia), "djuga" înseamnă "turmă, cireadă" . Sunt puține informații sigure despre Vissarion Djugașvili, unele dintre acestea fiind contradictorii. Se știe că s-a
Vissarion Ivanovici Djugașvili () [Corola-website/Science/299464_a_300793]
-
care murit la o vârstă frageda, Mihail și Constantin. Doar al treilea copil, Iosif, a trăit. Beso a lucrat ca cizmar, împreună cu familia locuind probabil în Didi Lilo. În mod sigur însă, Iosif s-a născut în Gori, deoarece obiceiul georgian cerea ca tânăra mamă să stea cu rudele ei în momentul nașterii și cât timp era lăuză. Vissarion a fost obligat să se întoarcă în Gori pentru a se îngriji de soție și de proaspătul născut fiu. Este de asemenea
Vissarion Ivanovici Djugașvili () [Corola-website/Science/299464_a_300793]
-
care pretind că Vissarion a murit de moarte naturală în 1906. Într-un raport al poliției (Nr. 136), cu privire la arestarea lui Stalin pentru activitatea lui revoluționară și transferul la Vologda în 1909, era scris: "Iosif Vissarionovich Djugașvili. Fiu de țărani georgieni. Are un tată de 55 de ani, Vissarion Ivanovici, și mama Ekaterina. Mama locuiește în Gori, tatăl duce o viață nomadă..." În 1912, Stalin a dat o declarație diferită la poliție: "Tatăl este mort, mama locuiește în Gori". Mormântul lui
Vissarion Ivanovici Djugașvili () [Corola-website/Science/299464_a_300793]
-
(în limba georgiană: სვეტლანა ალილუევა, în limba rusă Светлана Иосифовна Аллилуева), (n. 28 februarie 1926 - d. 22 noiembrie 2011), cunoscută și ca Svetlana Iosifovna Stalina (limba rusă: Светлана Иосифовна Сталина), a fost o scriitoare, al treilea copil și singura fiică a lui Stalin
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
14 aprilie 1930) a fost un poet și dramaturg rus. Adevărat „copil al secolului” este poetul care „a săvârșit una dintre cele mai mari revoluții literare cunoscute de istoria literaturii universale.” S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obișnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeași naționalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
timp în care a făcut parte din Uniunea Sovietică. Constituită ca "Republică Sovietică Socialistă" pe 28 aprilie 1920, a fost parte, între 12 martie 1922 și 5 decembrie 1936, din Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană împreună cu RSS Armenească și RSS Georgiană. Constituția RSS Azerbaidjene a fost aprobată la Congresul Sovietelor Azere din 14 martie 1937. Pe 19 noiembrie 1990, RSS Azerbaidjană a fost redenumită "Republica Azerbaidjan", rămânând în cadrul URSS-ului încă un an, inainte de a-și proclama independența. În cadrul structurilor
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
Teritoriul cedat Turciei includea orașul antic Ani și Muntele Ararat, leagănul spiritual al Armeniei. Până în zilele noastre, Armenia nu recunoaște Tratatul de la Kars. Din 12 martie 1922 până pe 5 decembrie 1936, Armenia a fost parte a RSFS Transcaucaziene, împreună cu RSS Georgiană și RSS Azerbaidjană. Armenii s-au bucurat de o stabilitate relativă în perioada sovietică. Armenia a primit de la guvernul unional un sprijin substanțial - medicamente, alimente, cărbuni și combustibili lichizi - guvernarea comunistă dovedindu-se incomparabil mai ușor de suportat decât cea
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
controlul asupra populației țării și pentru a înăbuși pornirile naționaliste. Numeroși scriitori, artiști și oameni de știință au fost executați sau exilați. În plus, în 1944, aproximativ 200.000 de armeni musulmani suniți, trăitori în regiunile de coastă rusești și georgiene ale Mării Negre au fost deportați din Georgia în Kazahstan și Uzbekistan. Alte deportări ale armenilor din zona de coastă au avut loc în 1948, când 58.000 de naționaliști armeni dașnaki și greci au fost forțați să se stabilească în
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
Ordinul Kutuzov. Divizia a luptat de-a lungul a 3.700 km, 7.333 dintre militarii săii fiind decorați sau citați prin ordin de zi, iar 9 dintrei ei au primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Dintre armenii și georgienii căzuți prizonieri la germani s-a format batalionul armenesc al 812-lea. Neîncrederea lui Hitler în unitățile militare formate din foștii prizonieri a dus la staționarea batalionului armenesc în Olanda, unde a servit în unitățile antiaeriene. La sfârșitul războiului, după
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
ul (în limbile rusă și ucraineană: "райо́н", belarusă: "раён", azeră: rayon, letonă: "rajons", moldovenească/română: "raion", georgiană: "რაიონი", ) este o diviziune administrativă în unele țări postsovietice. Termenul poate fi tradus aproximativ prin "district". ul este o entitate subnațională în Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Letonia, Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina. A fost o subdiviziune administrativă în fosta Uniune Sovietică
Raion () [Corola-website/Science/303838_a_305167]
-
miniștri azeri: F.H.Xoyski (justiție), X.Malik-Aslanov (transport), N.Yusifbayli (învățământ), M.H.Hacînski (comerț și industrie), I.Heydarov (control de stat). Însă declarația independenței nu a schimbat nici situația internă, nici externă a statului. Fiecare dintre cele trei națiuni titulare (georgieni, azeri, armeni) apărau interesele naționale mai mult decât cele comune caucaziene,iar țara neavând o unică putere autoritară, suferea de anarhie. Dușmănia interetnică a ajuns la apogeu în gubernia Erivan (actualul Erevan) unde se realiza o purificare etnică a azerilor
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
a colaborat cu emigrația politică prometeiană care se afla în contact oficial cu ministerul de externe polonez, cu oficiile diplomatice poloneze din Istambul, București, Praga, Teheran și Paris și cu Marele Stat Major Polonez. În 1922, primul grup de ofițeri georgieni, recomandați de guvernul georgian, a fost primit în rândurile ofițerimii armatei poloneze. În a treia perioadă (1923-1926), după ce Piłsudski a fost îndepărtat de la putere, guvernele poloneze care au urmat au eliminat chestiunea prometeristă de pe agenda lor. În URSS era realizat
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
politică prometeiană care se afla în contact oficial cu ministerul de externe polonez, cu oficiile diplomatice poloneze din Istambul, București, Praga, Teheran și Paris și cu Marele Stat Major Polonez. În 1922, primul grup de ofițeri georgieni, recomandați de guvernul georgian, a fost primit în rândurile ofițerimii armatei poloneze. În a treia perioadă (1923-1926), după ce Piłsudski a fost îndepărtat de la putere, guvernele poloneze care au urmat au eliminat chestiunea prometeristă de pe agenda lor. În URSS era realizat programul naționalitățior conceput de
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]