31,702 matches
-
unui rol, unei stări, în registre diferite chiar în același spectacol. Am descoperit cum Emilia Dobrin, cu energii speciale și neinvestigate ani și ani, nedrept, se duce cu adevărat mai departe pe drumul “avangardist” din Șefele de la Act. Fiecare cuvînt, gest, detaliu este sub control, direcționat cu un scop precis trasat, nu abandonează nici o secundă starea personajului, chiar și atunci cînd nu este în prim plan. Și face totul cu credință și cu voluptate. Cei trei pretendenți, zmei, feți - Ion Grosu
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
de „contrafaceri“ - e termenul pe care îl folosește autorul, poate nu cel mai bun, pentru că el implică o anumită perspectivă moralizatoare, ideea că o poveste „inocentă“ la început a fost coruptă de creștini pentru a sluji drept pretext al unor gesturi cumplite. Ceea ce, sigur, nu e lipsit de adevăr, așa cum va descoperi cititorul, pe parcursul cărții. Însă am senzația că singura modalitate de a exorciza puterea malefică a unei legende vechi ar fi fost tocmai tratarea ei, pînă la capăt, pe un
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
cheltuită cînd prințesa Clotilde nu numai că a pus în funcțiune jocurile de apă ale fîntînilor de la Versailles, dar a folosit și reflectoarele timp de două nopți la rînd. În ce-o privește, prințesa refuzase să onoreze polița cu un gest regesc. Oricît ar fi de complexă restaurarea monarhiei, încoronarea propriu-zisă a regelui la Reims s-a dovedit și mai anevoioasă. Charles apreciase corect creșterea numărului de aristocrați din timpul Republicii. Nobilii nu numai că se înmulțiseră neverosimil, dar iată că
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
sută, numai să ne punem mintea. Pentru că veni vorba de alegeri: mă întreb ce-o fi în mintea pesedeilor cu plimbarea împleticită a datei votului între kalendele greceșeti și ziua de apoi. Ceva-ceva coc ei, că demult nu mai fac gesturi gratuite. Se zvonește că un grup ferm și compact de lideri ai universităților de stat pregătesc o micro-lovitură de stat: se spune că ei ar cere modificarea Legii învățământului în așa fel încât actualele funcții de rector să fie înlocuite
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
străină. Dody e de părere că vorbesc, precis, grecește... Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
care poartă (mă rog, purtau astă vară) pantofi fără șosete, cămăși roz cu floricele, deschise la piept să se vadă pectoralii epilați și bronzați cu cremă (căci, mai nou, e foarte masculin să fii, de pildă, fotomodel), tipi fițoși cu gesturi studiate și afectate, care vorbesc la celulare cât bricheta, plini de texte de amor de tip sms care ascultă când manele, când O-Zone, pentru care Holograf e stilul absolut. Doi tineri discută în autobuz: „«- Bă, ai văzut ce gagică
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
volumul 13. Noua angajare editorială răspunde, peste ani, dorinței scriitorului de a-și fi văzut publicată opera, în întregime. În 1962, când a înțeles că dorința îi rămâne numai la stadiul dezideratului, Ion Agârbiceanu solicită Editurii pentru Literatură restituirea manuscriselor, gest mărturisit poetului Ion Brad, în scrisoarea datată Cluj, 28. III. 1962. Limbajul solicitării respiră printre rânduri, intransigență și scepticism. La vedere însă, rămâne doar îngăduința, pusă pe seama vârstei și a consecințelor acesteia: „...vrând să-mi pun rânduială în lăsământul meu
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
mai arătat, de la volumul 13, vasta lucrare a cuprinderii în ansamblul de Opere, a scrisului „foarte fecundului preot ardelean”, cum îl caracterizează G. Călinescu pe Ion Agârbiceanu în Instoria literaturii române, de la origini până în prezent. Editarea debutează în 1962, ca gest de reverență față de autor, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. Moment, cu atât mai bine ales, cu cât Ion Agârbiceanu, mereu confruntat cu piedici de tot felul, se arătase din ce în ce mai neliniștit, pentru viitorul operei sale. Acțiunea este pusă
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
pe femei. Totuși, am fost decepționată să văd că, în ciuda profesiei sale nobile, salariul nu-i permitea să închirieze decât un amărât de apartament cu două camere, la marginea orașului. Mi-am spus imediat că va trebui, ca un simplu gest de onestitate din partea mea, să bag la ghiozdan de două ori mai mult, ca să-l pot ajuta. (Fragment din romanul în curs de apariție la Editura Pandora)
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
a privi din alt unghi viața literară postbelică, cu demisiile morale, compromisurile și excesele ei. Criticul pornește întotdeauna de la premisa de bună credință, are capacitatea de a se pune în pielea celuilalt și de a ghici motivațiile ascunse ale unor gesturi și comportamente reprobabile la prima vedere. Spre deosebire de mulți dintre justițiarii de astăzi, el gîndește asemenea unui magistrat onest, incapabil să dea un verdict în absența tuturor probelor pro și contra. Un grăunte de umanitate poate răsturna o perspectivă în ochii
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
o putere de cuprindere și un talent pe care unii l-au comparat cu Soljenițîn (chiar în defavoarea acestuia). Fidelitatea cu care scriitoarea redă fiecare episod (ele nu au o succesiune cronologică strictă), trădează frica de a falsifica cel mai simplu gest, dragostea cu care evocă imaginea soțului ucis și oamenii excepționali care l-au înconjurat. Anna Ahmatova, Boris Pasternak, Marina Țvetaeva, Nicolai Gumiliov, Vladimir și Vasilissa Șklovski, cele mai de seamă minți ale vremii, alcătuiesc un nucleu cu greutate și sens
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
de fîn cosit și abandonat pe scenă, în clipocitul lacului ce se intuiește dincolo de construcția pontonului, scenă totodată a Ninelor și a lui Treplev, în necuprinsul tristeților Mașei sfîșiată între acordurile desuete ale unei dramolete de operă prăfuită și automatismele gesturilor chapliniene, cabotine și tulburătoare din finalul spectacolului - corpul lui Treplev este băgat parcă în al ei, mort, inert, iubit la fel ca și cînd ar fi viu, ba mai mult, pentru că doar acum este al ei - în zbieretul neauzit al
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
emisiunii „100%”, realizată de Robert Turcescu, unde, râsul său vânjos-marinăresc se transformase într-o bolboroseală uman-simpatică învârstată cu nuanțe vodevilo-dramatice. În context, legendar-amenințătorul obiect damoclesian sabie Ninja să fi fost, Primarul general al Capitalei harakiri și-ar fi făcut. Un gest care ar fi îndoliat conștiința moderatorului cu regretul că îl pusese în situație penibilă pe un președinte de partid, co-președinte de alianță, Primar general, fost ministru, fost parlamentar etc., întrbându-l ghilotinat: - Știți cumva cine a scris Imnul național? - Anton Pann
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
cerul arzător, adăugă, rar, Când norii se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ... - și iar se mai închină repede de câteva ori. Sisi se închină și ea după Mitică și îi întinse mâna pe neașteptate. Omul nu înțelese gestul și se dădu îndărăt, ca speriat. Cărăuțeanu o privi și el surprins. Era ca și cum, o domniță, o prințesă ar fi dat mâna unui biet șerb. Coana Lenuța apăru și ea în prag în mână cu o tingire mare de alamă
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
taci ca o lampă de abajur în care se sinucid noaptea fluturii", "mergeam ca spre viață sau ca spre o dulce pierdere"... Cinematografice prin mobilitatea percepției și prin acuratețea detaliului, prozele nu dezvoltă un epic propriu-zis, poate cu excepția Duminicii muților. Gesturile și mișcările converg mai degrabă spre semnificativ, sunt oarecum supravegheate și ușor construite. Poate de aceea, de pildă, Eugen Negrici vorbea despre "alunecarea simbolică a faptelor mărunte", iar Nicolae Manolescu spunea despre proze că sunt "ușor artificiale". Critica a remarcat
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
atmosferă de echipă, de trupă. Nu ratați această Noapte furtunoasă! Tango în infern Cu ușile închise a lui Jean Paul Sartre într-o perspectivă regizorală extraordinară a lui Gelu Colceag. Un spectacol de o modernitate subtilă, conținută, redus substanțial la gesturi, priviri. Replicile din infern sînt înghițe, iar în locul lor, ca o consecință a lor, un tango tulburător, în care pașii plini de păcate ai celor trei protagoniști se împletesc, se substituie, se dublează, se triplează, se multiplică. Ca și vinovățiile
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
rafinată. Haz, spirit ludic, relații frumos construite și susținute de Radu Micu, Pavel Bîrsan, Sorin Sandu, Andreea Samson. Și, revelația mea la această Gală: Bogdan Cotleț (Percinet). O apariție extrem de interesantă și, într-un fel, atipică. Delicatețe și, totodată, forță, gesturi elaborate, aristocratice, expresivitate, un soi de noblețe pe care o întîlnesc tot mai rar pe scene, de puritate în joc. Rîsul la Vassa O temă pe care n-am sesizat-o atît de acut niciodată, dincolo, desigur, de rîsul-plînsul și
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
pricep eu de ce în celălalt reportaj constănțean profesorul zâmbea angelic în timp ce elevii își modificau notele în catalog - știa, sărmanul dascăl, ce karatiști crește la sânu-i școala din urbea lui Ovidiu! Da' și ce băieți precoci avem, domnule! N-ai văzut gesturile obscene pe care le făcea un elev din Slobozia în spatele profesoarei ? -Nu... -N-ai văzut - ești repetent! De-aceea, bade, eu cred că, încet-încet, cu generația care vine, se va rezolva și problema demografică la noi... Ehe, ce știi, tu, pretenarule
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
nuanțări, pentru a satisface curiozități de detaliu. Constantin Călin scrie cu o bogată bibliografie de istorie literară, dar nu cu o aparatură în vogă. E un risc metodologic asumat, acela de a ignora toată critica mai recentă. E chiar un gest polemic destul de categoric. Dar criticul își rezervă plăcerea unui bilanț al receptării într-o secvență finală, din volumul anunțat, Triumful unui marginal, axat, din câte putem bănui, tocmai pe o confruntare cu istoria receptării. Exegetului nostru îi displac filosofările exagerate
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
textul lui Neil Labute cel în vogă. Toți afluenții și-au strîns apele și au tocit protuberanțele și excesele începuturilor. M-am bucurat să observ asta din nou în acest spectacol. În felul cum își construiesc și își conduc relația, gesturile, suspiciunile, tatonările, intuițile. Soția care acceptă fuga de la oraș a familiei ca să salveze reputația maculată a soțului său, medic, precum și cuplul lor, pulverizat în minciună și viciu. Există, oare, vreun fel de salvare? Propunerea regizorului Peter Kerek, limpede și matură
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
soților la revenirea în promiscuitatea. Nuanțele disperării cu care Mihaela Sîrbu își reține strigătul, nu și indignarea, pașii pe care îi face, cu suferință, ca să-l determine pe cel ce o înșeală să-și recunoască fapta. Distanța igienică, calculată în gesturi mici, domestice cu care Mihai Călin îl ține pe soț suspendat prudent pe ața minciunii. Iritare teribilă de ambele părți. Sufocare. Totul bine mimat, ținut în frîu într-un război al nervilor în care se cedează doar pe greșeala celuilalt
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
-o la rîndul lui a pus deseori stăpînire pe mine. Sigur, e greu să verifici o atare impresie. Dar ea se sprijină de fiecare dată pe ceva, pe mărunte nepotriviri ori contradicții, pe informații anterioare, care revin în minte, pe gesturi care trădează nesiguranța ori dimpotrivă un aplomb exagerat. Am oarecare experiență în raporturile cu oamenii ca să intuiesc cînd o informație nu este cu totul în regulă. îi suspectez aproape automat de nesinceritate pe cei care, dorind cu orice preț să
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
se regăsi în legitimitatea estetică a demoniei sale, în vocația inadaptării și a "cîrtirii" transpuse la scara unui peisaj liric omogen. Posedatul nu-și mai recunoaște condiția, atît de integră sub aspectul poetic. Un impuls exclusiv moral, purificator, îi imprimă gestul evadării din materie, precum dintr-un mediu al "păcatului": "am încuiat focul și apa/ lipăitura lor pe podeaua pămîntului/ timpul s-a viermuit/ mi-am ascuns sufletul prescurtat/ și am ieșit la răscruce/ n-am steag decît lance/ sînt singur
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Mai departe se poate discuta oricît și perspectivele de abordare continuă să rămînă deschise. Monitorul ca suport artistic e-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
ierte-mi-se comparația!) doamnei Macovei, în 2004, la Justiție! Nu, dl Timofte fusese pregătit din vreme să preia serviciul înființat de mintea plină de comploturi a lui Măgureanu. Drept dovadă, fostul ofițer de armată s-a ilustrat printr-un gest fără precedent în analele instituțiile democratice: în primăvara-vara lui 2000 i-a amenințat pe angajații SRI că dacă vor mai asculta ordinele superiorilor, o vor păți rău în momentul când va prelua puterea partidul său! Cum se numește, în limbajul
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]