656 matches
-
istorice și criterii de definire. 2. Analize semiotice: gestualitate-gen; gestualitate-vârstă; gestualitate-statut social; gestualitate-cultură; gestualitate-spațiu și timp. 3. Particularități ale accepțiunilor gestului. Teme de reflecție 1. Specificați de ce kinezica nu este o știință exactă precum matematica, fizica, chimia. 2. Explicați contribuția gesticulației la înțelegerea amplorii emoționale și logice a discursului și a oratorului. 3. Argumentați de ce femeile au o abilitate mai bună în descifrarea gesturilor decât bărbații. 4. Descrieți cum influențează parametrii gesturilor unei persoane starea de sănătate fizică și mentală. 5
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Mai cheamă ș-un câne”. Alteori, fiecare capitol al unei cărți poate fi precedat de un motto diferit. De pildă, toate capitolele cărții mele Stilistică și mass-media au câte un motto: capitolul despre punctuație, afirmația lui Caragiale: „Punctuația, fraților, e gesticulația gândirii!”; cel despre ortografie, paradoxala afirmație a lingvistului D. Macrea: „Și eu sînt pentru sunt!”. Mottoul se poate culege fie cu același caracter de literă ca textul principal, fie cu italice. De reținut Însă că litera folosită va fi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Petrescu, Ioana Em., „Citatul - element al limbajului poetic”, În Petrescu, 1981, pp. 227-241. Petrescu, Ioana Em., „Funcția epică a citatului”, În Petrescu, 1981, pp. 242-246. Vulpe, Magdalena, „Trimiterile bibliografice”, În Vulpe, 2002, pp. 144-157. VI. Exigențele punctuației „Punctuația, fraților, e gesticulația gândirii.” (I.L. Caragiale) 1. Preliminarii Ortografia și punctuația unei limbi au constituit de multe ori pretexte de dispută Între lingviști și filologi, mai ales atunci când a intervenit În discuție și factorul politic. În lucrarea sa cu caracter memorialistic, Călare pe
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o mare labilitate psiho-motorie, polipragmazie dezordonată, putând atinge formele agitației psiho-motorii cu manifestări coleroase, violente, antisociale; c) limbajul se caracterizează prin logoree, strigăte, vociferări, calambururi sau expresii obscene, limbaj moriatic; d) dispoziție afectivă euforică, bună dispoziție însoțită de strigăte, cântece, gesticulație largă, adesea dezordonată; e) tulburări de ordin intelectual manifestate prin atenție distributivă, de o mare labilitate, dar incapabilă de a se fixa pe ceva anume, o exaltare a memoriei, fugă de idei, gândire prin asonanță, asociații rapide, dar superficiale, imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
omagii lirice, madrigale, versuri de album, elegii erotice, romanțe. Patetismul forțat, sensibilitatea superficială, comună nu erau departe de gustul unui anumit public și, susținute de muzică, romanțele sale au avut succes. Dor de răzbunare, considerată „capodopera” genului, provoacă însă, prin gesticulație grandilocventă, un comic involuntar. Cursivitatea dobândită la școala lui Macedonski și, deopotrivă, facilitatea liricii lui S. au făcut ca mai mult de cincizeci de compoziții muzicale să îi ilustreze versurile. Valurile Dunării, pe muzica lui Iosif Ivanovici, se mai cântă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
folosim comunicarea pentru a învăța cum să comunicăm. Acest lucru se întâmplă în școli și universități în orice moment. Același lucru se petrece și în timp ce citim o carte, așa cum este cea de față. Experiențele timpurii ca copii includ vorbirea și gesticulația făcută de alții către noi. La rândul nostru, am învățat aceste acțiuni prin exercițiu, încercare și eroare. Dar există oameni care cred că suntem născuți cu aceste capacități de bază care ne ajută să învățăm cum să vorbim și să
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
ades contestată, mai ales de cei cu vocație, de novatori. Adeseori afluența crescută a cursanților nu ține de cuprinderea științifică a profesorului cît de aspecte cu totul exterioare, de la temperament la maniera de a se îmbrăca, de inflexiunile vocii sau gesticulație etc. " În urma bogatei mele experiențe și a unei reflecții lucide, am căpătat o neîncredere profundă față de cursurile la care participă un număr mare de studenți, oricît de inevitabile ar fi. Democrația trebuie pusă acolo unde-i este locul. Educația științifică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Încredințează jurnalului istoria ispitei de a părăsi În mod brutal lumea. Temele macabre Orice sinucidere e dublată de un story, de o pregătire teoretică, de un antrenament al imaginației care Îngăduie ca ea să fie citită ca un text literar. Gesticulația amplă, acutele mărturisirii, Întrețeserea de avânturi și căderi, isteria deciziei și apatia răzgândirii alcătuiesc un scenariu pe cât de contradictoriu, pe atât de apropiat de regulile textului literar. Dramatismul jurnalului intim nu decurge numai din expunerea nudă a Întâmplărilor trăite sau
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Începe nimic serios. Nu vreau să semene cu Șeicaru, să pară un roman pamflet, deși sumedenie din trăsăturile șeicarului se potrivesc grozav eroului meu25. Mai mult decât intenționalitatea autorului, din astfel de mărturii se compune o hartă foarte sugestivă a gesticulațiilor sale creatoare. În suficiente cazuri lipsește conștientizarea propriu-zisă a mobilurilor scrierii jurnalului. Teren de luptă cu propriile insuficiențe, neputințe și Îndoieli, jurnalul e, adeseori, pus sub semnul Întrebării de Însuși autorul său. Autorul-standard, Amiel, n-a fost ocolit de dubiile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
europene. Se observă la el, și pe acest plan, o foarte specifică oscilare și ambiguitate. Am notat câte ceva în acest sens și în micul nostru necrolog 20. Chiar și cei mai apropiați discipoli n-au asimilat (și spre meritul lor !) gesticulația verbală a acestui anti occidentalism strident și, în soluțiile sale practice, de-a dreptul utopic, himeric. Gabriel Liiceanu comenta în același sens, în dialogul amintit din Euphorion. Cititorii vor fi sensibili, desigur, la delicatețea formulărilor sale: Aici e partea tristă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Noica avea un pragmatism care era departe de etică. Atunci când mai spunea: în fond, calitatea de membru de partid a devenit astăzi identică cu una de sindicalist. Deci, n-are sens să-ți pui în cumpănă o carieră pentru o gesticulație etică elementară. în concluzie, Noica avea o natură mai relaxată în privința asta 32. Poate constitui, totuși, o astfel de... relaxare etică un model de conduită ? Modelul generației intelectuale tinere? Dosarul sau cazul Noica este de altfel plin de asemenea ambiguități
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ea este, în ordinea spiritului, însăși normalitatea prin definiție. Adică libertatea integrală, trăită și practicată, în mod firesc, neostentativ și creator, în regim cotidian și neeroic. Este foarte caracteristic la acești trei scriitori și frumoasele lor caractere și lipsa de gesticulație eroică, de emfază și poză publicitară a rezistenței. Refuzul anticomunist era, în toate aceste cazuri, în primul rând o formă de normalitate și demnitate personală. Matei Călinescu, de pildă, foarte uman și autentic, o recunoaște pe față: Reacția mea a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comod, cu oroare de suferință și e mai ales un om manierat. Impresia că eroii lui Caragiale sunt vulgari e falsă și vine mai ales de acolo că, voind să pară distinși, ei nu și-au educat încă limbajul și gesticulația. Lărgind sfera balcanismului, Caragiale încearcă o nuvelă de limbaj și atmosferă. Pastramă trufanda e o prelucrare a unei bucăți nastratinești (o cita și Poggio Bracciolini în Liber facetiarum), Kir Ianulea, o versiune largă după Belfagor al lui Machiavel, Abu-Hasan, un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de coordonare a unor emoții universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa caligrafică, hieratismele, peisagiile de proiecție și gesticulațiile sale. Tocmai această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile în chip de frăținătate. Morții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e stare de grație, ci una de chinuitoare autoanaliză” (Dan Grigorescu). Primele lui cărți indică o structură barocă, tensionată în căutări și trăiri și exuberantă stilistic. Confesiunea malaxează imagini, matafore și simboluri luxuriante, ample comparații și compuneri oximoronice, într-o gesticulație de mari ceremonialuri, cu o dicție solemn-sacerdotală ce-i va caracteriza aproape tot scrisul. E o poezie care „reușește să reunească «contorsiunile» din versul lui Ion Gheorghe cu «iluminările» din lirica lui Virgil Mazilescu” (O. Soviany). Antumele (1985-1987) sunt gândite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
prenumele personajului vădesc un procedeu simplist și vulgar), care ajunsese ministru și pretindea că ar vrea să-l ajute în carieră. Tipul arivistului simpatic, gen Stănică Rațiu, Lică lasă inițial impresia unui personaj de comedie, șiret și volubil, cu o gesticulație mecanică și un set de ticuri verbale ce trădează intenția caricaturizantă a prozatorului. Ca atare, de fiecare dată când se întâlnește cu Bizu, comportamentul său urmează același tipar: îi controlează nasturii hainei, îi suflă de pe guler un imaginar fir de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
semnalează limitele orizontului estetic al cronicarului ce se simte dator să constate eșecul proiectului lovinescian. Or, dacă "imobilitatea psihologică a lui Bizu" (personaj construit ca o "figurină", cu sufletul "facsimilat" în celelalte patru romane ale ciclului) ilustrează același tip de gesticulație "mecanică" a eului din Memorii asta înseamnă că romancierul Lovinescu nu numai că nu e "învechit", dar își depășește cu mult epoca, deoarece propune ipoteza unei psihologii experimentale și a unui tip de discurs foarte modern, în acord cu ideea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poză comică, țipătoare, de scamatorie de bâlci, pe măsura universalei deriziuni ce domnește asupra „grămezii”. B. este un cinic, el susține negativul cu o stăruință în care se ghicește, nostalgic, reversul lui. Despuiată de măștile cvasifantastice care o ascund, de gesticulația absurdă ori simbolică, drama povestită e una a singurătății și a dragostei. Ramses Ferdinand Sinidis (alter ego al scriitorului) este străpuns, din spate, în inimă, cu o frigare și omorât pe o rampă de gunoi de către Omul cu ciocul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții total dezinhibate, iar cu unul din tinerii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Europă a explodat. Aducîndu-și brusc aminte că a mai explodat o dată, cînd Hitler începuse să-și însușească, în trepte, continentul. Ce reflexe mai are și Europa asta! Zecile de mii care ies acum pe străzile marilor capitale au ceva din gesticulația generală a anilor '30, cînd stînga s-a simțit chemată să-și asume responsabilitatea în fața fascismului incipient. Că toată această gesticulație avea în spate, într-o clandestinitate funciară, comunismul iradiant al Moscovei, se știe prea bine acum. Se știa, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reflexe mai are și Europa asta! Zecile de mii care ies acum pe străzile marilor capitale au ceva din gesticulația generală a anilor '30, cînd stînga s-a simțit chemată să-și asume responsabilitatea în fața fascismului incipient. Că toată această gesticulație avea în spate, într-o clandestinitate funciară, comunismul iradiant al Moscovei, se știe prea bine acum. Se știa, de altfel, și atunci, dar inocența continentului democratic nu avea de unde să-și dea seama ce va însemna comunismul, atît pentru o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
defel un retardat ignorant, nedîndu-mi adică seama ce se-ntîmplă acum în artele momentului global (inclusiv vacuumul pavilionului românesc din Bienala de la Veneția), rămîn totuși la plăcerea (fiziologică) de-a admira ce-i de admirat. Și de-a fi circumspect cu gesticulațiile provocatoare doar în sine. Chestiune de gust personal, nu? Și nimic mai mult. De unde, vă și rog să mai rețineți că nu mi-am dorit niciodată să mă erijez în critic de artă. Apropo: ca să nu credeți că sînt unic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a generat o formă de „cercetători” Însetați de o gesticulație publică prin care ar putea ei să se afirme cât mai repede ca „singură generație de sociologi autentici”! Voluptatea acestora de a căuta numai punctele nevralgice ale românismului, reprezintă o mostră de cum nu trebuie să se facă sociologie. Societatea românească
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de poziție au și un caracter restitutiv, mărturisitor, pentru a fixa mai bine În memorie ceea ce a fost. Tinerii cititori, formați În ultimii cincisprezece ani, vor afla, cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În trecutul imediat, gesticulații și practici inimaginabile din perspectiva prezentului. Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]