856 matches
-
specificațiunile deoparte... un om mort nu poate fi viu... Una și cu una sunt două... unul viu nu poate fi mort... Două și cu două sunt patru... în metaforă vorbind... Se deschise ușa principală a paraclisului și intrară doi oameni, gesticulând și certîndu-se... - Dar omul nu numai că-i mort, dar nici a vrut să trăiască. - - Conced, conced... dar... ce-mi pasă, fapta e că nu e... - De vrea or nu vrea... nu vrea ori vrea... nu-ntreb eu de astea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să stabilească relații cu Republica Coreea", fără însă să precizeze caracterul relațiilor. Pentru interlocutorul nord-coreean, această "dorință" a fost nu numai o surpriză, dar și un puternic șoc. După ce a ascultat traducerea, care a fost în sarcina mea, demnitarul coreean, gesticulând din mâini și deosebit de agitat a spus că nu se poate așa ceva, că nu înțelege ce i se traduce, că nu i se traduce corect, că "tovarășul președinte nu spune așa ceva !" etc. După ce am tradus reacția oaspetelui, președintele Ceaușescu, nedumerit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
departe, dacă voiai să privești, n-aveai decât, mesele erau așezate în semicerc, ca în teatrele vechilor greci. Și tot așa, oamenii purtau măști, veniseră cu gândul să se veselească și se străduiau să facă asta cu orice preț. Bărbații gesticulau, femeile râdeau, încurajându-i. Câțiva ospătari strângeau paharele goale și scrumierele pline, pe tunicile lor albe se învârteau culorile curcubeului. Vocile se adunau deasupra, în punctul de fugă, apoi se reîntorceau, ca un năvod. Pescarul de oameni se legăna, atârnat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păreai întreagă la minte... Porumbeii lărgiră cercul, așteptând. Rotatul zbură pe o creangă, ca să privească de acolo. Lumea arăta ca într-o scenă filmată în care, la un semn, figuranții trec dintr-o parte în alta, clătinând din cap și gesticulând, ca și cum ar avea ceva important să-și spună. Cosmina schimbă vorba : — Am citit undeva că destinul ți se arată prin coincidențe și că singurele lucruri care contează sunt cele surprinzătoare. — Și ție ce ți s-a întâmplat ? — Cum ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să moară mama, săraca, dac-ar vedea, da’ io zic să-i lăsăm să vorbească și să stăm cu fereală, c-asta-i o boală care se ia, ca râia...“. — Ce faci ? se întoarse Pârnaie, uitându-se la el cum se aprinde, gesticulând. — Iaca, am găsit un telefon și vorbesc la el. Ce treabă ai tu ? — Cu cine vorbești ? — Nu știu, că n-am format niciun număr. — Păi, formează, ce stai ? — Ce, că nu știu niciunul... — Formează și tu unul la întâmplare. — Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una, și alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis“, un bărbat în picioare vorbea mai tare decât ceilalți, gesticulând și arătând, din când în când, spre un interlocutor imaginar. — ăsta trebuie să fie șeful de sindicat, râse Maca. Acolo tac mâlc, în fața șefilor, aici, la cârciumă, îi apucă curajul. Să-i văd și eu o dată umplând străzile. Să te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el și a pantalonilor în burlan, nu era paralel cu nici o dimensiune. În schimb, marele spațiu îi permitea să gesticuleze în timpul conversației în toată voia. Venea întotdeauna cu Aurora. Smărăndache și Smărăndăchioaia erau nelipsiți. Chiar și Hergot și Erminia participau, cea din urmă în rochie cuviincioasă de dantelă G. Călinescu închisă, care o arăta cam balonată, deoarece începuse să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
coada ochiului; brațe încrucișate; se lasă pe spate când stă pe scaun; mesaje nonverbale transmise prin mimică; ridică din umeri, își dă ochii peste cap; zâmbet ironic, mâna pe ceafă; se leagănă pe scaun; • alimentează zvonurile; e urâcios, uneori brutal, gesticulează, caută nod în papură; caută să intre în contact cu alte persoane prezente (joc-alianță); face altceva. F. Lacombe (2005) susține faptul că "diferențele de atitudine nu sunt genetice. Nu suntem predestinați să avem o anumită atitudine. Aceste comportamente le construim
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
zeu, unul bun, nu destrămător ca zeul Cronos; pentru că spațiul e bildend, e formativ." Vineri, 23 ianuarie 1981 Turul Păltinișului, făcut după micul dejun, începe în frig și ceață deasă. Noica vorbește cu fularul la gură, către sfârșitul plimbării va gesticula inspirat, cu fularul în mână și paltonul fluturând; a fost cea mai splendidă perorație peripatetică a zilelor acestora. S-a încălzit treptat, asemeni unui angrenaj care-și atinge prin urniri succesive punctul de forță maximă, dar care o dată ajuns aici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
seif la o bancă a eternității. Ceea ce-i distinge pe acești oameni este că ei ies din viață însoțiți de comentariul ei. Spre deosebire de ceilalți, ei se retrag din viață zgomotos. Un autor de jurnal se duce la moarte făcând tapaj, gesticulând, explicând, justificîndu-și trecerea pe aici, crezând oarecum că el va scăpa de deznodământul bine știut dacă va expune mai convingător felul în care și-a întrebuințat timpul: cum a respirat în cutare zi, cum se învolbura apa pe care a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și apasă pe acest buton la îndemînă, pe această clapă ipocrită a memoriei care este arhiva. Pentru o clipă sânt scoase la lumină poze, interviuri filmate, prietenii deapănă amintiri despre noi. Apărem pentru o clipă din nou la rampă, vorbim, gesticulăm, râdem, le explicăm celorlalți proiectul care am fost și, apoi, ne retragem din nou, spășiți, în prezumtiva noastră eternitate, așteptând, înainte de a dispărea definitiv, ca o altă generație să se îndure de noi. joi, 6 decembrie Viteza cu care sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culturii care adesea au și reversul negativ de forma "nu trebuie să...". Remarcăm că unele modele de comportament sunt însușite inconștient de individ prin executarea și repetarea lor de nenumărate ori ca acte zilnice. Modul în care oamenii merg, mănâncă, gesticulează în conversație, toate sunt exemple de norme sociale neconștientizate. Stereotipurile acestor comportamente scutesc individul de tensiunea constantă de a lua decizii. Astfel se formează deprinderile care sunt moduri neconștientizate de acțiune. Ele sunt urmate fără efort și fără frică de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mâncăm numai după ce ne invită gazda; Folosim tacâmurile: lingura, cuțitul, lingurița Este bine ca, acasă să exersăm cât mai mult în acest sens, adică în folosirea tacâmurilor; Nu batem în masă, în pahare sau în farfurii cu tacâmurile, nici nu gesticulăm cu tacâmurile în mână; Dacă mâncarea este fierbinte, nu suflăm în ea pentru a o răci; pur și simplu, așteptăm să se răcească; Nu ne așezăm coatele pe masă. Când mâncăm ne putem sprijini antebrațele pe marginea mesei. Tacâmurile, paharele
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
și un fior de frig ți trecu pe șira spinării, dar de undeva din adânc o apă călduță îl învălui și îl inundă treptat, ridică încet cu luare aminte capul, îi văzu atunci pe ceilalți mici, îl văzu pe Lăscărică gesticulând, caraghios ca o paiață, cu glasul său când răgușit, când curat ca și cum în gâtlejul înăsprit de tutun s-ar fi înțepenit ceva. „Miliția a căutat peste tot și la gară, la autogară, pe când veneam încoace tocmai soseau oamenii de la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o operă celebră, pe care o interpreta cu minunata ei voce de soprană trecută pe linia moartă. La petrecerile de seară, și nu numai atunci, patronul o acompania cu o mandolină originală, adusă din răsărit, iar ea dansa și cânta, gesticulând cu mâinile ridicate cu pahar cu tot, cât mai sus posibil, până când izbucnea în hohote de plâns. Atunci, ca din craterul unui vulcan stins și reactivat pe neașteptate, se revărsau în spațiu acumulările interne ținute sub presiune, devenea brusc ceea ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
presupună că era vorba de doi îndrăgostiți ceva mai întârziați, care și-au dus dorul unul altuia pentru că nu s-au văzut cam demult și acum, în sfârșit, au prins această fericită ocazie. Discutau ceva în șoaptă degajat, fără a gesticula, ca toți cei care merg des cu trenul și sunt familiarizați cu acest mijloc de transport în comun. Într-un cuvânt, se simțeau ca în propria lor casă. Chiar din primul moment, Bidaru a avut impresia că simpatica pereche îi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să vorbească mult, să aibă intervenții relativ lungi, să-și întrerupă interlocutorii, să inițieze conversații și teme, să aibă mimică bogată, mișcări ample, să fie asertivi, să folosească un limbaj expresiv, să recurgă la variații de înălțime și intonație, să gesticuleze etc. Indivizii cu un stil conflictual, ostil tind să fie hiperargumentativi și hiperasertivi, să proiecteze în discurs emoții negative, să recurgă la tehnici de disociere de interlocutor și la agresivitate verbală, să blocheze comunicarea prin diverse strategii de evitare a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se deplasează; deplasează-te; deranja; descurcăreț; detectat; discotecă; dispărea; drumeț; dulap; dulapul; dur; du-te; efort; emoționa; erecție; este; evoluează; a exista; face; a face ceva; fereastră; flexibilitate; foi; foiește; frămîntă; frecare; frică; frunză; funcționa; furnica; furnici; găleată; geme; gest; gesticulează; gimnastică; gîndac; gîndaci; gîndi; haine; iarba; imediat; imobilitate; imobilizare; indiferență; insecte; a întoarce; împinge; a începe; încetini; îndoaie; îndreptare; jenat; leagănă; lejer; lemn; lene; lent; locomoție; locul; lucru; lucrurile; lumea; manevra; masa; masivitate; melc; merg; mergea; mic; mintea; nu mișcă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cine; cîntă; cîntec; comentează; comunica; a comunica; comunicativ; conversație; cooperare; copil; cui; cuminte; a cunoaște; curaj; cuvînta; cuvîntă; da; declară; degeaba; a se destăinui; destăinuire; de dragoste; dulce; dur; explică; exprimă; da nu face; falsitate; fata; făcut; a fi; gata; gesticulează; gîndi; gînduri; glăsuiește; greu; guraliv; Hai; informare; informație; inspirație; inteligență; interes; istoricește; înalt; încearcă; încet; întîmplări; lei; lumea; mereu; mesaj; minciună; mult; nevalid; nevrute; noutate; nume; numi; oameni; om înțelept; omul; oră; orator; orz; pace; părere; pește; plăcere; plictiseală; plictisește
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
motiv care bântuie pământul, maica este cea care, cu multă migală, măsoară toate semințele. Poetul se adresează în permanență cititorului sau unui anume personaj "Cutăriță", care de fapt semnifică o particularizare în uniformitate și pe care îl mișcă scenic: eroul gesticulează, își trăiește rolul cu sinceritate, este când înțelept, când insensibil, otrăvind tot ce se apropie de el, tot ce atinge. Poetul, așa cum am mai spus, cuprinde în poeme datini și obiceiuri. Bunăoară, parafrazează "Descântecul de reumă", descrie jocul călușarilor, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează pornirile oamenilor, degradarea lor, alienarea, toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în chip laic ("Adam", "Pace", "Licar", "Vine"). Dumnezeu a observat "această creație deșănțată a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mult efort, cu atît văd că nu reușești. Trebuie să fii relaxat cînd înveți. Sînteți geloși că nu mă mai joc cu voi. Dar îți promit că după ce se termină, o să ne jucăm o zi întreagă. Nu-i asta, a gesticulat spidermanul cu singurul braț rămas. Chestia-i că ești prea amabil cu Radu. Mult prea amabil. De fapt cu toată lumea, cînd n-ar trebui, că lumea e rea. Și ce-i rău în asta? Credeam că-i bine cînd te
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o parodie a unui prolog "cult": "Iubite cetitoriu. Multe prostii ăi fi citit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
morții: Și iată cum într-o zi când venii acolo pe înserat cu jurnalul sub subsuoară, mulțumit că voi putea petrece câteva ore liniștite după o zi extrem de obositoare, găsii în locul pustietății obișnuite o mare adunare de oameni și copii, gesticulând, vorbind tare, râzând, tipând, toți gălăgioși, toți agitați, comentând un eveniment extraordinar care nu era altul decât spânzurarea câinilor. Când mă apropiai, îi văzui pe toți treizeci cu ochii ieșiți din orbite, cu limbile spânzurând lamentabil ca în zilele călduroase
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o excesivă indulgență față de sine, părerea lor despre ei înșiși este, în definitiv, dintre cele mai proaste și tocmai asta le justifică toate abdicările, valoarea lor supremă e bășcălia, uneori îmi fac impresia că există numai pentru a flecări și gesticula, gata la orice compromis, pregătiți pentru orice lașitate, trăiesc ca în vis, se comportă ca niște amnezici, auzul lor nu mai este demult sincer și de aceea le vorbești în zadar, deși altminteri apreciază estetica discursurilor morale (...)." Pe fondul vieții
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]