876 matches
-
a apucat să facă la repezeală ordine pe birou. — Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să spun asta. Nu-mi dau seama de ce sunt atât de morocănoasă În ultimul timp. Totul mă nemulțumește! — Ce te nemulțumește? Margaret ridică brațele gesticulând spre stradă, apoi dădu din umeri, oftând. — Totul, Înțelegi?! Din afirmă din cap. Cred că da. Margaret s-a Întors cu spatele și a privit pe fereastră Întin derea de clădiri cenușii. Totul i se părea acum Întunecat În Jakarta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Își imaginase. A trecut un câine, iar el a observat că avea ceva Încarnat În pulpă, o schijă din care nu se mai vedea decât vârful, restul fusese acoperit de piele. Peste toate astea, Din dăduse din gură fără ncetare, gesticulând ca să-și Întărească spusele, din ce În ce mai nervos, cu vocea tot mai răgușită din cauza competiției cu hărmălaia străzii. Fusese Întruna În starea asta de agitație, Încă de când venise În zori acasă la Margaret care, după spusele lui, Îl sunase să-l roage
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator spre Adam, de parcă el ar fi fost cauza suferințelor Indoneziei. L-ai auzit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Trebuie că pentru străini era teribil. — Da, a zis ea, uneori e complicat. Își imagina scena căreia trebuia să-i facă față când avea să-și anunțe nereușita. O să ajungă acasă și o să-l găsească pe Mick Într-un fotoliu, gesticulând, iar pe Bill plimbându-se de colo colo prin salon, cu ochii În podea. Aveau să o observe cum traversează curtea și cum intră pe ușă. Avea să se simtă ca un copil În clipa mărtu risirii unei pozne sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poziție de luptă. Ordine, strigăte acoperindu-se unul pe altul, căci acum tancurile împingeau peste marginea liniei de surpare căruțele cu cai în groapa de exploatare: le aruncau acolo ca pe niște vechituri. Acum văd un locotenent frumos foc cum gesticulează din turela deschisă ca și când ar vrea, cu mâinile goale, să facă loc pe direcția de tragere, văd țărani silezieni care nu vor să-și abandoneze bagajele, văd copii mici ca niște păpuși pe căruțele care alunecau într-o parte, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de speranță? De îndată ce filmul începe să curgă înapoi, iar acum se oprește, mă văd pe înserat - sau era noapte? - în fața porții încuiate a grădinii, atârnând ruginită și strâmbă în balamale. Fier forjat cu brizbrizuri, de care trag și tot trag. Gesticulând, cer să fiu lăsat să intru, înjur în gura mare mamă și soră, fluier cu două degete. Nu vine nimeni să deschidă poarta, măcar de două degete. Alte înjurături. Apoi din nou rugăminți, implorări, poate chiar lacrimi. Acum vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mini căuta să se strecoare printr-o încurcături a tramvaiului cu trăsuri și automobile, pătrunsă puțin de răceala care se desprindea din ceața de toamnă a zilei de noiembrie, zări pe Nory și pe pictorul Greg, opriți la colț și gesticulând. Păreau a se certa de-a binelea. Mini ar fi vroit să-i evite, dar nu se mai putea; deși o zăriseră, își urmau discuția cu aprindere. Nu i-ar fi plăcut să se oprească cu Greg. Un timp îl
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și parcă prea ascuțit. Când râdea, i se vedeau doi dinți îmbrăcați în aur. A, și avea și mustață, pe care și-o mângâia aproape tot timpul răsucind-o neîntrerupt Așa l-a prins și tipul care a început să gesticuleze violent în fața lui într-o limbă locală. Mîngîindu-și mustața, Patrik s-a ridicat brusc, era mare, adică înalt și bine făcut. L-a luat pe recalcitrant de gât și m-a rugat pe mine să rămân la casă în locul lui
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca să-i păzesc sacul cu bani și să încasez mai departe. Când am spus de gât, am vrut să zic după umeri, prietenește, și a început să-l plimbe explicîndu-i ceva într-o limbă amestecată, și franceză, și dialect local, gesticulând larg și calm și râzând din când în când. Era cu un cap și ceva mai mare decât negrul nervos și ca să-i șoptească mai bine cocleala se apleca din când în când la urechea lui. Era atât de caraghios
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
E mai bine-așa. Poate că, odată și odată, dacă va fi neapărată nevoie, vom discuta și despre acest lucru. Pînă atunci însă... Și cine crezi tu c-ar merge la așa ceva? întrebă Virgil din ce în ce mai interesat. Ei, cine, răspunse Bărzăunul gesticulînd de parcă ar fi trebuit să demonstreze că pămîntul e pătrat. Crezi tu că nu se găsesc amatori cît lumea la așa ceva? Numai să spun despre ce-i vorba și... Dar noi luăm numai cîțiva dintre cei mai buni. Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca primitiv: un dușman al liniștii și-un îndrăgostit de orgii. Cum poate sălbatecul din tine să lase gîndul limpede să-l subjuge? E chiar un atac direct asupra propriei potențe și fertilități. Ești masochist?” V. tînăr sare din fotoliu gesticulînd. Și gesturile lui sperie și mai tare pescărușii ce plutesc deasupra mării. „-Ce gînd, cît de adînc, venit din miracol ar putea umple suferința organică? Tu cînd tratezi un canceros îi ceri să facă apel la logică și rațiune? Crezi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
totul. Ai urlat? Ai sfidat? Fîs! Te-ai chinuit, doar, aievea.” Doctorul mă privește o clipă mirat, apoi mă întrebă: „-De unde în tine, demolatorul, gîndurile astea? Asupra inutilității răului și a propriei vanități ai perfectă dreptate.” Și eu rîd gesticulînd fericit de jocul gîndurilor: „-Scăparea e să poți iubi. Exact ce eu nu mai pot. Aici sînt iremediabil pierdut.” Celălalt mă privește încruntat pe sub ochelari și-mi replică: „-Ar fi o nenorocire ca delirul pe care impotența asta ți l-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nici un sânge. Pe ecran apare un bărbat cu chelia studiată. Craniul bărbatului lucește puternic în lu mina reflectoarelor, dar șuvițe lungi și albe îi atârnă artis tic pe ceafă și pe tâmple. Cavanosa expiră cu efort și vocile horcăie. Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate. Bărbatul ține în mână o baghetă de metal argintiu. Cavanosa își presează degetul mare de cau ciu cul butonului. Pe chelia bărbatului o picătură de transpirație lucește orbitor
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-le una cîte una. Mi-am simțit burtica moale și mi-am dat seama că aveam pielea de găină, dar nu de la frig. Pantalonii mei scurți curați se închiseseră la culoare de la apă. M-am răsucit. Pe mal mama mea gesticula larg, dar nu foarte larg, pentru că nu voia să facă o scenă. Era doar îngrijorată pentru mine. M-am prefăcut pentru o clipă că nu o văd. Mi-am aruncat hainele pe uscat și am alergat de-a lungul malului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare. Șam se apucă să gesticuleze indignat. — Sfinte Sisoe! De ce nu ne-ai spus de atunci? — Am socotit că-i mai bine așa. M-am gandit c-o să rămâneți amândoi alături de mine, că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl, o să salvăm trioul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de ziua în care l-am cunoscut! Mai vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre mâini gesticulând, printre obraze nădușite și congestionate, printre șiruri de covrigi și roșcove, printre broboade de lână atârnate spre vânzare, printre greabăne de cai, descoperi doi ochi care-l priveau. Crezu că se înșală, dar nu era așa. Cineva îl privea insistent
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile gesticulau arătând spre anumite persoane, negând anumite fapte și afirmații, apoi implorând iertare. Nu îl vedea nimeni și cu siguranță nu îl auzea nimeni, toți fuseseră antrenați să nu se lase impresionați. În zadar cerea o explicație, degeaba se zbătea în timp ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
odată se oprește, ca și când ar vrea să accentueze o idee. Dacă vrei poți să-i privești chipul ca să vezi ce expresie îi stăpânește fața și să înțelegi ce gânduri îi trec prin minte. Îi zărești țigara în mâna cu care gesticulează, tăind aerul și umplând camera de norișori albaștri. Încă nu-ți dai seama despre ce ar putea vorbi, nimeni nu a scris nici un cuvânt, așa că nu ai cum să i auzi vocea. Până ai să te hotărăști asupra subiectului care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu a atras atenția nimănui până acum. Îi vom spune Vera. În timp ce X se plimbă prin cameră, fumându-și tacticos țigara, Vera stă picior peste picior pe canapea, rezemându-și un cot de brațul din dreapta al acesteia. Este încruntată și gesticulează din când în când. În curând va începe să plângă, sau măcar așa pare din cauza nervozității ce i s-a întipărit în ridurile fine de pe frunte. X este și mai nervos, căci nu suportă o femeie plângând, și mai ales
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
râzând cu poftă): ― Ei, și-acuma, Băjenarule, "pour la bonne bouche", fă și "galeria profesorilor"! Am încremenit. Mi s-a părut că n-aud bine! ― Cum adică, domnule director, dacă nu vă supărați, că n-am înțeles? ― Ei, zâmbi Barbă, gesticulând, ca de obicei, cu degetul mare și cel arătător de la mâna dreaptă, ai înțeles tu foarte bine chiar...: adică să-i imiți pe domnii profesori! M-am uitat la Avram Todor; zâmbea mefistofelic lângă ușa cancelariei. Privirea mea i-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spună: „Tu singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și că în Tintin se deșteptase acel resort secret pe care îl cunoașteau atât de bine. Agitat și precipitat, Tintin se aruncase deja pe scara ce ducea către bibliotecă : agățat de ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase și hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Femeia începutului de mileniu Tu mâine ai grevă, nu știi dacă și soțul. Vei face gesturi necugetate te vei răscula, vei gesticula, te vei amărî, vei striga până vei răguși ; știi că ai dreptate, nervii ți se vor întinde la maxim, vei trăi cu intensitate febrilă dar gustul revoltei se va cocli. Ești dezamăgită... totul pleacă de la centru obosită, târându-ți pașii
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]