1,288 matches
-
două, să ocupe poziția aceea privilegiată datorită fizicului lor plăcut. Brațul Getei cu care se sprijinea de pardoseală își amintea Paul era ușor îndoit din cot spre interior, adică invers decât firesc, spre șold, atât era de elastică. Îi spuse Getei: Maică-mea te-a remarcat în poză. Geta își miji ochii. În care poză? Cea de la absolvire. Cu toată clasa și cu profesorii... Mă rog, o parte din ei. A! poza în care stau întinsă pe jos. Ei, nu chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor plăcut. Brațul Getei cu care se sprijinea de pardoseală își amintea Paul era ușor îndoit din cot spre interior, adică invers decât firesc, spre șold, atât era de elastică. Îi spuse Getei: Maică-mea te-a remarcat în poză. Geta își miji ochii. În care poză? Cea de la absolvire. Cu toată clasa și cu profesorii... Mă rog, o parte din ei. A! poza în care stau întinsă pe jos. Ei, nu chiar pe jos. Stai așa, pe-un șold... De
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rog, o parte din ei. A! poza în care stau întinsă pe jos. Ei, nu chiar pe jos. Stai așa, pe-un șold... De fapt, mai mult așezată, cu picioarele într-o parte. Așa să fie, cum zici tu, spuse Geta. Într-adevăr, n-au binevoit să vină toți profesorii. Dar nici noi n-am fost toți. Câțiva nu erau deloc sociabili, ca să nu spun mai mult... Și adăugă cu un interes plin de însuflețire: și vasăzică așa, mama ta m-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
m-a remarcat? Păi zicea că ai un... corp frumos. Paul o spusese poticnit și se grăbi să dreagă impresia de stângăcie: și cu asta cred că ți-am răspuns la întrebare. Ba nu cred că mi-ai răspuns, spuse Geta. Mi-ai spus părerea mamei tale, dar nu și pe-a ta. Se-nțelege că-i și părerea mea. Mie nu mi se pare că-i chiar de la sine înțeles. În definitiv, ripostă Paul, de ce ți se pare atât de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Să aflu părerea ta? Și asta... dar și să ai neapărat un corp frumos. De ce-i așa de important? Știu că voi femeile vreți să arătați întotdeauna bine, dar... Ai fost vreodată într-o sală de judecată? îl întrebă abrupt Geta. Nu, nu cred... spuse Paul. Dar poate că am văzut prin filme. Da, sunt sigur că am văzut în câteva filme cum arată o sală de judecată într-un tribunal. De pildă în "Procesul maimuțelor". Am văzut și eu "Procesul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cred... spuse Paul. Dar poate că am văzut prin filme. Da, sunt sigur că am văzut în câteva filme cum arată o sală de judecată într-un tribunal. De pildă în "Procesul maimuțelor". Am văzut și eu "Procesul maimuțelor", spuse Geta. Dar acolo judecătorul și cei doi avocați erau cu toții bărbați. Dacă ai fi fost într-o sală de judecată pe viu, cum s-ar zice, ai fi remarcat că femeile avocat arată bine, fără excepție. Chiar foarte bine. Sunt drăguțe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
corp frumos? Păi ziceai că-l ai. Eu n-am spus asta, te-am întrebat pe tine. Știi bine că ai corp frumos. Știu oare? Cu toții ne cunoaștem calitățile și defectele, spuse Paul. Bine-ar fi să fie așa, spuse Geta fără să arate vreo umbră de regret că lucrurile stau altfel... Deci mama ta a remarcat că am corp frumos! Asta fiindcă în poză sunt în prim-plan. Dacă n-aș fi stat acolo, cu siguranță nu m-ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea. Singura imagine pe care o păstra despre ea era aceea a unei fete placide, c-un zâmbet abia schițat fluturându-i neîncetat pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
schițat fluturându-i neîncetat pe buze, ușor languroasă, care trata notele proaste și în general eșecurile de la școală ca și cum ar fi privit-o nu pe ea, ci pe o altă persoană, eventual vag cunoscută. Dar acum avea în fața ochilor altă Getă, plină de viață, exuberantă chiar. Își aminti că auzise spunându-se despre fete că se schimbă mult mai timpuriu și mai profund decât băieții. Iată acum dovada. Încercă să minimalizeze cele spune mai înainte. Ei, poate că n-am folosit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar. Își aminti că auzise spunându-se despre fete că se schimbă mult mai timpuriu și mai profund decât băieții. Iată acum dovada. Încercă să minimalizeze cele spune mai înainte. Ei, poate că n-am folosit cuvântul cel mai potrivit. Geta se uită lung la Paul c-un zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri, noi mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri, noi mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de nerecunoscut. Cu interes, dar și ca un exercițiu de voință, își permise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri, noi mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de nerecunoscut. Cu interes, dar și ca un exercițiu de voință, își permise s-o fixeze drept în față, în tăcere și fără a fi câtuși de puțin surprins că îi înfrunta provocator privirea cu acel zâmbet al ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câtuși de puțin surprins că îi înfrunta provocator privirea cu acel zâmbet al ei inconfundabil, pe care în zilele de școală îl remarcase de departe, iar acum îi era adresat lui în exclusivitate. Ce-ți trece prin cap? îl întrebă Geta fără a avea aerul că o interesează cu adevărat un răspuns de-al său, oricare ar fi fost. Fără un motiv anume, ochii i se luminară și zâmbetul ei se lărgi în timp ce îl fixa drept în ochi, lăsând să iasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cineva, Paul? îl întrebă ea. Întrebarea iscă în sufletul lui Paul o neliniște vagă. Ba nu, nu vagă acută chiar. Răspunse, emoționat: Nu, n-am pe nimeni. Așa mă gândeam și eu. Neliniștea persista și Paul se întrebă de unde venea. Geta era pe cale să devină confesorul său, da, asta îi provoca acea neliniște; care, paradoxal, îi asigura un anumit confort interior, pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Da? o întrebă. Era de așteptat? În ce lună ești născut, Paul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să devină confesorul său, da, asta îi provoca acea neliniște; care, paradoxal, îi asigura un anumit confort interior, pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Da? o întrebă. Era de așteptat? În ce lună ești născut, Paul? îl întrebă Geta. Pe Paul întrebarea ei nici nu-l mai miră. Răspunse, dezinvolt: În octombrie. Tu? Eu sunt născută în mai. Asta înseamnă că sunt mai în vârstă ca tine. Și? Și nimic. A fost o simplă observație. Paul se întoarse să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privire îndărătul său. Nu mai era nimeni care să le pândească locurile. Cofetăria nici nu mai era atât de plină. Spuse: Îți place Buongiorno tristezza? Ce-i asta, Buongiorno tristezza? Un cântec italian. Îl cântă Claudio Villa. A, da, spuse Geta fără un interes deosebit, știu că melodiile italiene sunt la mare modă. Cred că am auzit și de Claudio Villa. A fost ceva pe la Sanremo parcă. Nu? Acum doi ani a câștigat marele premiu la Sanremo, cu Buongiorno tristezza. Ești
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Buongiorno tristezza. Ești așa de pasionat de Claudio Villa? Sau în mod special de Buongiorno tristezza? Da, îmi place Buongiorno tristezza. Și mai ales cuvintele. Ba nu, și melodia. Ambele îmi plac. Vrei să mai luăm o prăjitură? Doamne ferește! strigă Geta atât de tare încât câțiva de prin jur întoarseră capul curioși spre masa lor. Vrei să mă fac atât de grasă încât să cad pe scenă. Lui Paul i se păru că n-a auzit bine. Care scenă? Îți spun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pentru asta n-ai nevoie de licență. M-am înscris la un concurs, am dat o probă și am intrat. Asta-i tot. Paul nu reușea să-și revină din uluire. Și când te gândești că până acum câteva minute Geta i se păruse apatică. Și nu numai că i se păruse, dar i-o și spusese, când ea, de fapt, se dovedea a fi cea mai întreprinzătoare dintre toți. E drept, îi păruse apatică atunci, demult, la școală. Demult? Dumnezeule
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe calea succesului. La ce-i mai trebuia să studieze dreptul? Judecătoarele și femeile avocat observase ea că aveau, cele mai multe dintre ele sau poate chiar toate, corp frumos. Dar atunci ce să mai spunem de balerine! De fapt, asta era Geta încă de pe-acuma, o balerină. Deodată dori să afle cât mai multe despre ea, despre cariera care i se deschidea în față. Dori să afle când au loc repetițiile și câte ore pe zi, la ce oră aveau loc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dori să afle când au loc repetițiile și câte ore pe zi, la ce oră aveau loc spectacolele și cât durau. Câte piese de teatru aveau scene cu dansuri sau, mă rog, de balet și cât durau acele scene? Dacă Geta avea cabina ei, la fel ca și ceilalți actori. Cu cât timp înainte de spectacol trebuia să fie prezentă la teatru și ce se întâmpla după încheierea scenei de dans? Aștepta să se termine piesa sau ele, balerinele, plecau din teatru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și ce se întâmpla după încheierea scenei de dans? Aștepta să se termine piesa sau ele, balerinele, plecau din teatru înainte să se termine piesa? Plecau fiecare de capul ei, sau se așteptau una pe cealaltă și ieșeau toate odată? Geta era la rândul ei uimită de interesul pe care i-l trezise lui Paul cu prezența ei în trupa de balet a Teatrului de Comedie. Și mai ales nu se așteptase ca el să fie interesat de atâtea amănunte. Toate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]