3,100 matches
-
în the field, used a unique animation technique, created by them. The visual construction of “Mercy Street” animation film is based on in-perspective detachment of animation. This technique uses the principle of multiplan shooting and provides the perfect support to get the stereoscopic effect that turn this movie into a 3D stereoscopic movie. “Each item or object în the movie setting was drawn în the 2D classic style, and then imported into a 3D software (Autodesk Maya), where is placed în
PREMIERĂ ISTORICĂ ÎN ANIMAŢIA AUTOHTONĂ / HISTORIC PREMIERE IN ROMANIAN ANIMATION de CORINA CHERECHEŞ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369291_a_370620]
-
perspective of these two focuses and research directions, we will analyze, on one hand, the actual violence in cartoons and, on the other hand, how children/teens perceive those specific acts of violence broadcasted - so that, in the end, to get to see whether it’s a matter of two faces of the same reality or two different realities altogether, the violence and the perception of it. Trimis la redacție: iunie 2006 Televiziunea în viața copiilor cu vârste între 7 și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Țîțo l...udînd calit...țile armatei... bulgare, pe care o consideră superioar... celei iugoslave: „Ai fi zis c... Stalin și Țîțo aveau ceva s...-si reproșeze reciproc. F...r... s...-l atace vreodat... direct pe Țîțo, Stalin lansa mici s...geți perfide Împotriva condițiilor din Iugoslavia. Țîțo Îl trata pe Stalin că pe fratele s...u mai mare, dar f...r... a se umili, si chiar i-a parat criticile referitoare la Iugoslavia”. Problemă Trieste a confirmat c... sprijinul lui Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
mint, tipografia și editurile ei. În Ungaria, cardinalul Mindszenty, sprijinindu-se pe nenum...ratele asociații de inspirație catolic..., critic... virulent orientarea politic... dominant.... În timpul campaniilor electorale candideaz... f...r... opreliști persoane influențate de ideile horthyștilor sau ale Crucilor cu S...geți. În 1947, semnarea tratatului de la Paris, care prevede evacuarea În 90 de zile a „tuturor forțelor militare aliate” (adic... a trupelor sovietice) din Ungaria Îi Îngrijoreaz... pe liderii Partidului Comunist și le d... speranț... forțelor moderate. Dezbaterile de idei le
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
imobil din perioada sovietic..., construit În anii ’70 pentru a comemora sprijinul pe care l-au adus soldații letoni Partidului bolșevic În anii 1917-1920; la Budapesta, pe strada Andrássy nr. 60, sediul succesiv al partidului fascist maghiar (Crucile cu s...geți) și al poliției politice din regimul stalinist. Toate aceste muzee sînt administrate de c...tre fundații private: Solidaritatea la Gdansk; Comitetul baltic american din Cleveland, la Vilnius; Fundația participanților la baricadele din 1991, la Riga; Fundația pentru cercetarea istoriei și
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
celulele (reconstruite dup... relat...rile foștilor prizonieri), Împreun... cu șase spînzur...tori reamintesc cele mai sumbre clipe din acest loc. La etaje, s...lile de expoziție zugr...vite În gri și roșu sînt consacrate unor teme precise: Crucile cu S...geți; AVH, poliția politic... și principalul instrument al terorii din perioada comunist...; Gulagul; represiunea; Întemnițarea. O impresionant... „sal... a victimelor” Încheie vizită. Aceste cinci muzee degajeaz... un anumit num...r de idei directoare ale „memoriei rezistenței”. Una dintre cele mai clare
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
de oameni. În acest secol, asistăm la aparența că Imperiul este condus de barbari fără a se ține seama "cât a dezbrăcat din barbaria sa", Ricimer, stăpânul Apusului, în a doua jumătate a secolului V, este suev după tată și get după mamă, iar Aetius este născut la Dunăre, ca fiu al unui scit din Durostorum. Pe de altă parte, fondul provincial iese tot mai mult la suprafață, ajunge să preia conducerea. Viața populară romană iese în evidență peste tot. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste secole, se folosea încă ritualul păgân al incinerării, necropole și morminte de incinerație s-au aflat în mai multe așezări: la Lozna-Străteni (județul Botoșani), necropole cu 24 de morminte în care s-au folosit ritualuri vechi religioase ca ale geților, precum cele de la Seliște (Chișinău), Hansca și Dăncești (Basarabia), Cândești (jud. Vrancea), Ostrovu Mare (jud. Mehedinți). Rezultă că, în pofida generalizării creștinismului la nordul Dunării, în această epocă, în unele comunități sătești, mai puține, se perpetuau practicile păgâne de înmormântare, de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale civilizației din nordul Dunării. Caracterul predominant romanic al civilizației autohtone din regiunile extracarpatice, în secolele V-VII e. n., este o consecință a amplului și complexului proces de romanizare, care a cuprins treptat dar ireversibil întregul teritoriu carpato-dunărean, locuit de geți, deși regiunile extra-carpatice, Muntenia, Moldova, Basarabia nu au făcut efectiv parte din Dacia romană. În general, în secolele IV-VI, s-a amplificat procesul romanizării dacilor liberi din regiunile extra-carpatice, contribuind la aceasta și acceptarea timpurie a creștinismului, apoi generalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
germani, sciți, fără a avea cunoștința locurilor de-aici și nici știri despre vreo biserică organizată. Însă satele românești, pagi, de unde sensul de închinător al vechilor zei, pe care l-a dobândit cuvântul paganus (păgân), au rămas cu tradiția strămoșilor geți și, chiar atunci când s-au raliat la noua credință, acum (secolul IV) sprijinită pe îndemnul, ordinul împărătesc, în vremea lui Constantin și a urmașilor lui, acestea au deversat în noua lege cea mai mare parte din vechile eresuri și datini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și est de Carpați Aspectul distinctiv ce caracterizează teritoriile dintre Nistru, Carpați, linia limesului Transalutanus și Dunăre, în primul secol de după retragerea romană din Dacia și din sudul moesiac al Moldovei, este închegarea treptată a unei societăți multietnice, datorată conviețuirii geților (autohtonilor), cei mai numeroși, cu semințiile germanice (vizigoți, thervingi, taifali, vandali), iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îndepărtata Dacie (la "dacii arctici" spune Sf. Paulin), unde își desfășura misiunea evanghelizatoare. Aflăm că Sf. Niceta predica în limba latină pentru răspândirea credinței și desfășura și o lucrare de "romanizare" printre triburile barbare de aici, bessi, sciți, dar și geți și "amândouă felurile de daci". Aceste afirmații ale lui Paulin de Nola au provocat vii dezbateri și s-au formulat diverse ipoteze în legătură cu aria misionară a Sf. Niceta. D. M. Pippidi a emis ipoteza-în general acceptată-că Sf. Niceta a predicat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din sudul Dunării, aflate în apropierea scaunului său episcopal. Dar oricum, acțiunea sa evanghelizatoare s-a desfășurat într-o zonă populată cu daco-romani, pentru ei predica și scria în latinește. Paulin de Nola scrie în poemele sale: "aleargă la tine geții și amândouă felurile de daci"-referire la locuitorii din cele două Dacii sud-dunărene. În ceea ce privește originea sa, Sf. Niceta poate fi considerat daco-roman, episcopul Paulin numește Remesiana drept "patria" sa. Pe lângă predicile orale, de la el au rămas și lucrări scrise, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al goților; el conducea Biserica ariană din "Gothia" de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și daco-romani. Ulfila predica în greacă, latină și gothică. Prezența unor creștini de origini etnice diverse este o realitate, în secolul al IV-lea, alături de o biserică ortodoxă și una ariană, la nord de Dunăre, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu ne putem aștepta la un proces similar în ceea ce-l privește pe Zalmoxis, deoarece cultul său a fost răspândit printre oamenii cultivați și în mediile urbane. Pe de altă parte, este dificil să ne imaginăm ca zeul principal al geților, singurul care a interesat pe greci și elita lumii elenistice și romane, să fie singurul care să fi dispărut complet și să fi fost uitat definitiv, după transformarea Daciei în provincie romană. Ar putea fi el căutat într-una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
divinități feminine din ape, câmpuri și păduri, dar suportul (real) religios și etnografic este cel autohton, divinizarea elementelor naturale (păduri, câmpuri, ape, lacuri) este prezentă în regiunile carpato-dunăreano-pontice, ocupate de romani, prin adorarea Sylvanelor, Geniilor, Nimfelor, la fel și la geți (daci), înainte și după Zalmoxe. La fel ca și semidivinitățile cu nume slave drăgaicele (drag), milostivele (milostiv), sfintele (sfânt), ele se integrează marii "familii" de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele populare ale românilor, sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
uniuni gentilice, numele lor era cel al ginții, nu al pământului (locului-sat). Pentru ca un străin să intre în obște era necesară (obligatorie) o ceremonie de înfrățire-frăția de sânge și de cruce.11 În ceea ce privește istoricul ei, obștea exista încă de pe vremea geților, o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți, spune Horațiu în Ode, recolta era comună, iar ogoarele erau nedespărțite prin hotare, dar existau loturi familiale, de vreme ce cultura pământului se muta anual pe pământul obștii. Satul era indicat de geți prin termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ginții, nu al pământului (locului-sat). Pentru ca un străin să intre în obște era necesară (obligatorie) o ceremonie de înfrățire-frăția de sânge și de cruce.11 În ceea ce privește istoricul ei, obștea exista încă de pe vremea geților, o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți, spune Horațiu în Ode, recolta era comună, iar ogoarele erau nedespărțite prin hotare, dar existau loturi familiale, de vreme ce cultura pământului se muta anual pe pământul obștii. Satul era indicat de geți prin termenul cătun cuvânt străvechi în limba română, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pe vremea geților, o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți, spune Horațiu în Ode, recolta era comună, iar ogoarele erau nedespărțite prin hotare, dar existau loturi familiale, de vreme ce cultura pământului se muta anual pe pământul obștii. Satul era indicat de geți prin termenul cătun cuvânt străvechi în limba română, care la origine însemna loc întărit. Apoi, după cucerirea romană, termenul cătun a fost înlocuit cu sat, termen latin derivat din fossatum (loc întărit). Geograful grec Ptolemeu spune că Dacia este împărțită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hunilor" (avarilor). Dar Procopius, așa cum am văzut mai sus, pune numai de pe la 527 înainte începutul năvălirilor săvârșite de "huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus, general înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori despre care vorbește Procopius, la 517 și 530, erau de fapt slavi, dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea lor are loc pe la Ulmetum și Aldina, prin Sciția Mică. Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile slave" vorbesc și Ioan din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost pregătită de pătrunderea economică și culturală la nord de Dunăre. Au contribuit, în sensul acesta, și strămutările de populații geto-dace din nord (câmpia munteană) în provinciile sud-dunărene. Astfel, în timpul lui Augustus, au fost strămutați în sud 50.000 de geți, iar în vremea lui Nero, 100.000 de "transdanubieni" au fost strămutați în Moesia, pe pământ deja roman. Dar etapa principală a romanizării o reprezintă perioada stăpânirii romane (106-275). După cucerirea și transformarea ei în provincie, a început procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și străini au întrevăzut clar că limba română este o limbă latină altoită pe fondul etnic și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a produs, în secolele II-III, prima încrucișare, în istoria limbii române, între latina populară și graiurile trace ale dacilor, geților și moesilor. Limba latină, ca limbă a stăpânirii și culturii romane, a fost adoptată de localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de comunitatea populară autohtonă. Învățând (vorbind) treptat latina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul traco-dacic al limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul traco-dacic al limbii române. Acest substrat nu a modificat esența latină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Elementele autohtone din limba română încă nu sunt elucidate (clarificate). Nume de locuri-sunt câteva nume foarte vechi de ape importante: Dunăre (lat. Danubius), rădăcina lui nu este sigură, dar este un nume foare vechi pe care l-au folosit și geții (gr. Istru), Carpați, un nume la fel foarte vechi. Alte nume foarte vechi de râuri sunt: Nistru (rimează cu Istru), Mureș, Olt, Prut, Siret, Someș, Timiș, Criș, Argeș, Buzău, Cerna, Motru. Nume de orașe-în timpul invaziilor migratoare, și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]