KorAP: Find »[drukola/base=ghemui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...67 >

1,669 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

alea blestemate de zebră! Le-ar pune chiar el În fața magazinului, În semn de pace. Dar acum Milton auzi ceva. Clanța de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
centrul a dispărut și n-am mai știut unde mă aflu. Aplecându-mă Într-o poziție aerodinamică deasupra ghidonului, am pedalat cu furie În gazele grele, uleioase, din urma coloanei care Înainta... ...ân timp ce pe strada Pingree, Milton se ghemuiește În spatele conservelor crenelate de ulei de măsline. Din toate geamurile Întunecate de pe stradă zboară gloanțe, de la salonul de biliard al lui Frank, de la barul Crow și din clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
toaletă o flotilă de Tampaxuri nefolosite. Mimam o gamă Întreagă de simptome, de la dureri de cap la oboseală. Jucam crampele cu măiestria cu care Meryl Streep Își schimba accentul. Erau durerile ascuțite, durerile surde, junghiurile care mă făceau să mă ghemuiesc În pat. Ciclul meu, deși imaginar, era marcat riguros pe calendarul de birou. Foloseam simbolul peștelui din catacombe ATENȚIE FONT SPECIAL ♣ pentru a marca zilele. Îmi programasem ciclurile până În decembrie, când eram sigură că menstruația mea adevărată, prima, va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
părea șocat sau Îngrozit. De fapt, mă examina cu mare curiozitate, aproape cu pasiune. Vedeam pe chipul său un element de venerație sau prețuire. Lua notițe În timp ce continua, dar nu vorbea despre fleacuri. Concentrarea lui era intensă. După un timp, ghemuit În continuare Între picioarele mele, Luce se Întoarse ca să caute alt instrument. Îmi apărea delimitat de genunchii mei ridicați, ca un organ uluitor, răsucit și proeminent, translucid În lumina puternică. Urechea lui era foarte aproape de mine. Pentru o clipă am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
avut senzația că Luce asculta la sursa mea. De parcă dintre picioarele mele i-ar fi fost Împărtășită o ghicitoare. Dar apoi găsi ceea ce căuta și se Întoarse. Începu să palpeze pe dinăuntru. ― Relaxează-te, spuse. Puse un lubrifiant și se ghemui mai aproape. ― Relaxează-te! Avea o nuanță de supărare, de poruncă În voce. Am tras adânc aer În piept și am făcut ce-am putut. Luke a Început să cotrobăie Înăuntru. Câteva clipe a fost doar ciudat, așa cum sugerase. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cineva. Vasta sală de lectură vuia de energie tăcută: oameni care gândeau, oameni care scriau. Tavanul pictat se umfla deasupra noastră ca o velă, iar jos, dedesubt, lămpile verzi de pe birouri străluceau, luminând chipurile aplecate deasupra cărților. Și eu stăteam ghemuită peste a mea, cu părul căzut pe pagini, acoperind propria mea definiție. Haina mea verde deschis era descheiată. Mai târziu În acea zi aveam programată o Întâlnire cu Luce și părul mi-era spălat, chiloții curați. Aveam vezica plină, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
problema? Dintr-o dată părea foarte beat, de parcă În cele din urmă toată băutura din timpul zilei și din timpul serii Îl doborâse. ― Eu mă culc, am spus. ― Haide, Îmi șopti Scheer. Lasă-mă să am grijă de tine. M-am ghemuit ca să mă apăr, ținând ochii Închiși. Scheer m-a mai pipăit puțin, dar când a văzut că nu reacționez, s-a oprit. L-am auzit cum deschide ușa și apoi o Închide la loc În urma lui. Când m-am trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

Dependență de droguri, dependență de mâncare, de alcool, de țigări. Ciudat e că nimeni nu vorbește despre dependența de internet. Iar dependența de internet este năpasta anilor nouăzeci. Peste tot în lume, bărbați și femei se duc la culcare singuri, ghemuindu-se-se nefericiți în așternut, în timp ce partenerii lor se închid în birourile lor și tot tastează până la primele ore ale dimineții. Internetul e o altă lume, unde oamenii pot fi oricine își doresc; chiar în momentul în care citiți rândurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

prima dată pe fețele până atunci întunecate ale japonezilor câte un surâs firav ca un soare de iarnă. Însă, când Saint Tropez a dispărut în zare și Marea Mediterană a început să se întindă iarăși în fața ochilor noștri, pe chipurile japonezilor ghemuiți pe punte s-a așternut din nou întristarea. Mai cu seamă Hasekura stătea singur deoparte și privea marea. Uitându-mă la chipul lui, mi-am dat seama că își urma călătoria fără pic de speranță. Pe chip i se citea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-și viața. Din două surcele am făcut o cruce și am înfipt-o în movila de pământ. Lumina dimineții poleia crângul. Chiar alături, câțiva copii indieni goi pușcă și cu degetele în gură se uitau la noi uimiți. Nishi se ghemuise la pământ, iar Hasekura stătea drept și neclintit cu ochii închiși. Într-un târziu sosi călare comandantul fortăreței San Juan de Ulúa însoțit de ajutorul său. — Și ei sunt la fel ca indienii, zise el descălecând și ștergându-și sudoareade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nishi începuse să-l supere și pe deasupra voia să iasă în grădină și să respire aerul mirosind a pământ al nopții. În grădină era așa de frig încât arșița din timpul zilei părea de neînchipuit. Trei bărbați stăteau de vorbă ghemuiți pe vine. Erau Yozō și ceilalți doi supuși ai săi. Yozō îi mustra cu asprime pe cei doi. Nu vă e somn? Cei trei supuși se ridicară în picioare stingheriți. Se uitară spășiți la stăpânul lor temându-se ca nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci n-avea ce să mai îndrepte. Se lăsă noaptea. După cină, Nishi rămase ghemuit pe podea ținându-se cu mâinile de genunchi. Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului. Cu fiecare semn pe care-l scria îl năpădeau tot felul amintiri, tot felul de priveliști, cu miresmele și culorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

și despicând aerul. Apoi tunetul se auzi din nou și-l lovi jos, Între coaste, sfâșiindu-i carnea și un șuvoi de sânge fierbinte și-nspumat Îi umplu gura, așa că o luă la fugă Înspre iarba Înaltă, unde se putea ghemui ca să nu fie văzut. Așa ar fi adus obiectul cu tunetul destul de aproape cât să se poată repezi la omul care-l ținea În mână. Macomber nu se gândise la ce se-ntâmplă cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
preoți, Îi mai spuse Paco, ținându-și șervetul strâns peste abdomen. Nu-i venea să creadă ce pățise. Dar Enrique alerga deja pe Calle San Jerónimo către spitalul de urgență deschis toată noaptea și Paco rămăsese singur, șezând Întâi, apoi ghemuindu-se și pe urmă prăbușindu-se pe podea, până se sfârși, simțind cum se scurge viața din el, ca apa murdară din vană după ce scoți dopul. Îi era frică și se simțea tare slăbit; Încerca să zică o rugăciune, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
dar când văzu că el nu mai poate vorbi se mută puțin mai aproape, și el Încercă s-o gonească fără cuvinte, dar ea se mișcă pe el În continuare; acum Îi simțea greutatea pe piept și, pe când ea se ghemuia deasupra lui, Împiedicându-l să se miște sau să vorbească, o putu auzi pe femeie, care zise: — Bwana a adormit. Ridicați Încet patul și duceți-l În cort. Nu putea vorbi, ca să-i spună s-o gonească, și acum ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lui, Împiedicându-l să se miște sau să vorbească, o putu auzi pe femeie, care zise: — Bwana a adormit. Ridicați Încet patul și duceți-l În cort. Nu putea vorbi, ca să-i spună s-o gonească, și acum ea se ghemuise, tot mai grea, pe pieptul lui. iar el nu mai putea să respire. Și apoi, când ridicară patul, se simți deodată bine din nou, și greutatea i se duse de pe piept. Acum era dimineață, era dimineață de ceva vreme, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-se-n ploaie. Nu se mai vedea nici o mașină În piața de lângă monument. De cealaltă parte, În ușa unei cafenele, un chelner stătea și privea piața pustie. Soția americanului privea pe fereastră. Afară, chiar sub fereastra lor, o pisică se ghemuise sub una din mesele verzi udate de ploaie. Pisica Încerca să se strângă cât putea ca să nu se ude. Mă duc jos să iau pisica aia, spuse soția americanului. — Mă duc eu, se oferi soțul, care stătea Întins pe pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
făcuse crusta de zăpadă tare ca scândura. După ce și-a ceruit schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
zbor și cădere care-i invadase trupul. Se ridică ușor pe o moviliță și apoi zăpada păru să-i fugă de sub picioare În timp ce cobora tot mai jos, mai repede și mai repede, pe ultima porțiune lungă și abruptă a pantei. Ghemuindu-se până aproape să dea cu fundul de schiuri, Încercând să-și mențină centrul de greutate cât mai jos, cu zăpada Împrăștiindu-se-n jurul lui ca o furtună de nisip, știa că viteza e prea mare. Dar o ținu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
străzii și apoi, când muzica a Început din nou, a continuat să danseze alături de ei. Era turtă de beat. — Du-de tu după el, mi-a zis Maera, pe mine nu mă suportă. Așa că l-am ajuns din urmă când se ghemuiseră din nou, l-am apucat de braț și i-am zis: — Hai, Luis. Ce dracu’, te așteaptă taurii ăia după-amiază. Nu mă asculta, era prea concentrat așteptând să-nceapă din nou muzica. — Nu fi tâmpit, Luis, i-am zis, hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
iute bățul Într-acolo. Sfârâitul țânțarului la contactul cu flacăra fu un zgomot satisfăcător. Apoi chibritul se stinse. Se Întinse din nou sub pături. Se-ntoarse pe o parte și-și Închise ochii. Era adormit. Simțea cum vine somnul. Se ghemui sub pături și adormi. Capitolul 15 Pe Sam Cardinella l-au spânzurat la șase dimineața, pe coridorul Închisorii. Coridorul era strâmt și Înalt, cu șiruri de celule pe fiecare parte. Toate celulele erau ocupate. Deținuții fuseseră aduși acolo ca să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
André. — Sigur, Îi spuse Fontan. André se-ntoarse către mine. — Câți ani Îmi dai? Îmi dai paișpe ani? Era un băiețel slăbuț, dar la față arăta cam de șaisprezece. Da, pari de paișpe ani. Când mă duc la spectacol, mă ghemuiesc așa, ca să par mai mic, Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează, da’ dacă le dau doar cinșpe cenți, mă lasă să intru așa, fără probleme. — Păi, atunci Îți dau doar cinșpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ori. Și nu au găsit decât un glonț. Munceau amândoi la sfeclă, un mexican și-un rus, și beau cafea Într-un restaurant deschis toată noaptea, când cineva apăru-n pragul ușii și Începu să tragă În mexican. Rusul se ghemui sub masă și În cele din urmă fu atins de un glonț rătăcit, tras spre mexicanul care zăcea pe podea, cu două gloanțe-n abdomen. Cel puțin așa scria În ziar. Mexicanul declarase poliției că habar n-are cine l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

cu mâncare și tot felul de fleacuri se grăbeau către bărcile cu turiști precum jucătorii de hochei spre puc. Canoele, lungi de trei metri sau trei metri jumătate, erau puțin adânci, scobite de mână Într-un lemn ușor. Vânzătorii stăteau ghemuiți la un capăt, supraveghindu-și stocul de genți Împletite, coliere din jad de proastă calitate, suluri de material și mici Buddha de lemn ciopliți stângaci. Fiecare vânzător căuta să le atragă privirile prietenilor mei. Pe mal se aflau vânzătorii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]