5,266 matches
-
Lionel e în fața lui. — Luați loc domnule... se oprește el, privindu-l interogativ. — Frunza, îl ajută potențialul pacient. Lionel Frunza. — Cu ce față vă putem servi? — Mă gândeam la... începe s-o bâlbâie Lionel. — Nu-mi spuneți, lăsați-mă să ghicesc, îl întrerupe profesorul. Ceva în genul Brad Pitt după douăzeci de ani? Sau Robert Downey Junior după dezintoxicare? — Știu și eu... ezită Lionel, care nu prea le are cu filmele. — Gata, știu: o combinație de Danny Boon cu Kad Merad
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
crematoriul La Mort des Autres. M-am închis într-un sicriu. Sicriul a fost coborât în cuptor. În clipa în care am început să mă sufoc, am început să aplic lovituri de karate în capac... — ...ca-n Kill Bill 2, ghicește imediat Liliane despre ce e vorba, fiind fană Tarantino. L-ai văzut? — Nu, dar mi l-a povestit Roman. Am leșinat din cauza fumului. Când m-am trezit, eram din nou în show-room. Capacul spart, proprietarul dispărut. Nu mai am nici o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
va dispărea cu totul, lăsând locul magiei albe. În ultimul timp, Esmé s-a simțit tot mai obosită. A început să i se pară că nu mai vede atât de clar în globul de cristal. Îi e frică să-și ghicească propria moarte. Ar însemna să încalce statutul asociației Sorcières de France. Interviul are loc în rulota ei. Esmé arată strălucitor, cu coama de păr blond proaspăt scoasă de la curățătoria ecologică. Cu o mână mângâie globul de cristal, cu cealaltă, țeasta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ghicitoarea să fie atât de familiară cu Jean-Paul. Își revine și pune o întrebare de retardat: — Pot să vă întreb cu ce vă ocupați? — Nu se vede? — Preziceți viitorul? Nu sunt atât de expertă. De-abia sunt în stare să ghicesc moartea. M-am specializat în acest domeniu plin de viitor. Sunt freelancer, dar sunt și consultantă - part-time - la două societăți de asigu rări pe viață. Vă rog să mă înțelegeți, n-o fac pentru bani. Am nevoie de o pensie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
E din mai mulți. Esmé stinge lumina globului de cristal. Gérard se uită la ceas și își dă seama că mai are câteva minute de emisie. Are o inspirație de zile mari, ca să tragă de timp: Ați putea să-mi ghiciți și mie moartea? — Eu nu ghicesc, eu comunic, răspunde Esmé înțepată. Vă costă o sută de euro și un fir de păr. Gérard ezită: se gândește la ce a pățit Lionel. Dar profesionistul din el învinge. Trage o sută de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lumina globului de cristal. Gérard se uită la ceas și își dă seama că mai are câteva minute de emisie. Are o inspirație de zile mari, ca să tragă de timp: Ați putea să-mi ghiciți și mie moartea? — Eu nu ghicesc, eu comunic, răspunde Esmé înțepată. Vă costă o sută de euro și un fir de păr. Gérard ezită: se gândește la ce a pățit Lionel. Dar profesionistul din el învinge. Trage o sută de euro din portofel și un fir
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
personajelor sale, ca să-și spună părerea despre felul în care au fost prezentate. Părerea lui Lionel Ăsta am fost eu: un om singur pe lume. Sortit să rămână anonim. Și dacă nu ne duceam toți trei, ca proștii, să ne ghicească Esmé viitorul, eram și azi un no name. Un no name francez, în cel mai bun caz. Ceea ce n-ar fi schimbat prea mult datele problemei. Măcar așa, pentru câteva zile, am fost în centrul atenției. Am fost cineva. Am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apa lacului se face treptat roșie, roșie ca focul scos pe gâtlej de dragonii tăi adolescenți din munți, te întorci pe o parte și privești la apa roșie transparentă a lacului kanas, zărești în ea pe iubitul tău alergător, îl ghicești pășind prin întuneric către cuibul pregătit de tine. broaștele-spion trag cu urechea și te privesc printre tulpinile de bambus, însă tu ai noroc și de data asta. nouă în al treilea loc: aluneci în nămol, ești prinsă în nămoluri mișcătoare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cablurile electrice, ca din dinți nu te zăresc, nu te aud orașul e acoperit de fețe posace și asurzit de foșniri de haine primul semn bun este o pisică zglobie care seamănă cu un început la capătul bulevardului se poate ghici deja un parc de distracții cu lumini colorate învârtite, unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să te faci călugăr? IERONIM: Am vrut să mă fac sihastru, nu călugăr. Adică am vrut un amestec de vis și rațiune. Am vrut prea mult, de asta, poate, mi s-a luat totul. Dar tu, tu cine ești? CEZARA: Ghicește. Îți dau voie. IERONIM: Să ghicesc, dacă-mi ceri tu. Ești... ești o vioară, în care dorm toate sunetele, așteptând să fie trezite la viață. Și mâna care te va chema la viață sunt eu. Îți voi spune tu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vrut să mă fac sihastru, nu călugăr. Adică am vrut un amestec de vis și rațiune. Am vrut prea mult, de asta, poate, mi s-a luat totul. Dar tu, tu cine ești? CEZARA: Ghicește. Îți dau voie. IERONIM: Să ghicesc, dacă-mi ceri tu. Ești... ești o vioară, în care dorm toate sunetele, așteptând să fie trezite la viață. Și mâna care te va chema la viață sunt eu. Îți voi spune tu, pentru că mi-ești dragă. Și te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
porumbul! Mută sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă... SISOE: Nu mi-i mie de asta... HABACUC: Atunci ce facem? Jucăm țintar, sau de ce ne-am așezat aici? Ia mută! SISOE (se gândește, apucă un bob de porumb între două degete, îl scuipă bine pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
veți ajunge aici, vă rog, nu vă grăbiți, zăboviți puțin în dreptul stelei. Și atunci, dacă vine la voi un copil, dacă râde, dacă are părul de culoarea grâului copt, dacă nu renunță niciodată la întrebarea pe care o pune, veți ghici, desigur, cine-i. Fiți buni atunci! Nu mă lăsați să-l aștept atât de mult: scrieți-mi de îndată că s-a întors... CORTINA CUPRINS Florin FAIFER-CUVÂNT ÎNAINTE 7 FĂT-FRUMOS DIN TEI (poveste obișnuită) 11 NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC 35 CUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi aparține așa cum i-ar aparține orice alt obiect. Pentru că un Fulgerică mizează exclusiv pe exterioritate. Asta deplânge pompierul, că oamenii din ziua de azi înseamnă în mare parte doar exterioritate, ocupare de spațiu. Și nu au pic de, ați ghicit, interioritate. Ocupare de spațiu prin obiecte care să-i reprezinte: mașini, căsoaie, ghiuluri și-alte drăcii. Așa participă ei la lumea asta, prin obiecte, nu prin ființa lor zărâncită. Sigur, pompierul e victima mitului Vârstei de aur care zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
indivizi din Sighetu-Marmației care lucraseră în București sau Bucale cum ziceau ei și care se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele, nu. În cele din care izbucnea aroma, ghiceai hârtia transparentă de atâta unsoare în care fusese împachetat mezelul. Ți se lipea spinarea de banchetă. Prin maiou. Sau tricou. Depinde ce purtai. Eu, de pildă, nu că mă laud, dar aveam un tricou negru foarte mișto pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Care sunt acești lupi, domnule inginer? Vă întreb, pentru că eu abia acum îmi dau seama că - furat de atâtea treburi ale satului - am scăpat din vedere faptul că lumea din jurul nostru se mișcă și se schimbă mereu. E ușor de ghicit care sunt lupii din jurul țării noastre. Unii dintre ei au stăpânit bucăți mari din țara asta vreme înelungată. Acestora - Austro-Ungaria și Rusia, lupi bătrâni - li s-a adăugat acum unul nou: Bulgaria. Vom vedea ce ne aduce viitorul, dragul meu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
învățătorul. Am venit să vă vedem și... Tare mă tem că treaba cu văzutul îi așa, de ochii lumii, iar în căpușorul vostru bâzâie altceva. Să auzim! Cum văd eu, nașule, față de matale nu pot avea nici o taină, că mă ghicești numaidecât. Iaca și secretul. Noi i-am trimis o scrisorică agronomului și l-am invitat pur și simplu la dumneavoastră. Și când se va întâmpla minunea? a întrebat învățătorul. A treia zi de Paști. E bine? Mai bine nici că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a furișat spre pat, cu gândul să-i acopere ochii cu palmele și apoi să înceapă jocul ghicitului... N-a fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta vreme, nu au slăbit. A întors capul zâmbind, dovadă că i-a ghicit gândul... Ce face gospodina? - a întrebat el întinzând brațele spre Măriuca. Gospodina a venit să afle cum a dormit gospodarul, dragul de el - a răspuns Măriuca, lăsându-se să-i cadă în brațe. Au rămas așa o vreme. Într-un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Gata-s de dimineață. Așteptam doar ordinul de plecare... Pe drum, Petrache îl tot fura cu coada ochiului. Costăchel privea înainte, încruntat... De ce ești așa întunecat, Costache? Ce vrei să spui? Parcă îți ninge și-ți plouă... Îs îngrijorat doar... Ghicindu-i oful, Petrache a vorbit: Măi Costache! Tu ai dat în mintea copchiilor. N-o spus agronomul că îl întreabă pe șeful de post? O spus! Așa că mai ai răbdare o fărâmă de ceas și... Atunci, hai să grăbim pasul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Brăila.” l-am auzit vorbind pe un sergent... Petrache, care a trecut prin toate astea, a intervenit: Am văzut ofițeri care pozau în trupeți. Unii au reușit. Alții... Se vedea de la o poștă că sunt ofițeri get-beget. Rușii i au ghicit și i-au scos din coloană... Didina, atentă, a intervenit îndemnând mesenii să nu uite de bunătățile din fața lor. Costăchel, cu chef de vorbă ca niciodată, a reluat firul povestirii: Din prima zi a început nenorocirea. Marșuri forțate - zi și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
el tainic. „Ai dreptate, dar fără o busolă poți greși” - m-am îndoit eu. „Tu știi zicala?” „Care?” - am întrebat eu. „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune. Când am îmbrăcat echipamentul sergentului, de frică să nu mă ghicească rușii, i-am dat ceasul și busola. Una micuță. Când a văzut asta, sergentul mi-a înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că cine știe... Am ascuns o sub căptușeala vestonului, aici la umăr.” „Strașnică treabă ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așa vlăguiți? Îți fi din cei care o tot mărs în gios când o fost seceta ceea mare și amu’ se întorc acasă... Că slugă prin străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie!” - i-o ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șuturi imparabile spre poartă, veni lângă mămica lui, o apucă de mână și tot sărind într-un picior parcurseră împreună drumul până la strada principală, mereu cu capul întors spre tonetele îmbietoare cu înghețată, semn că ar vrea și el una. Ghicindu-i gândurile, mama sa îl apostrofă dulce: Tu știi că nu ai voie să mănânci înghețată, că imediat tușești! Și, după câteva clipe de reflecție se îndură: îți cumpăr una, numai dacă promiți s-o mănânci încet...! Da, mămică, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bună măsură, căci Mihaela, abandonând dialogul, plecă de lângă dânsul adâncită în gânduri, dar cu fruntea puțin mai luminată parcă. Ei bine, de multe ori, atunci când te apuci să scrii ceva, orice ar fi acel ceva, cu greu poți intui sau ghici măcar momentul aproximativ, în care va fi să sfârșești lucrul acela. Tot astfel, într-o zi, Osvald se trezi pe neașteptate că tocmai scrisese și ultima frază a operei sale. Era, în sfârșit, gata! Se afla acum în culmea fericirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]