KorAP: Find »[drukola/base=ghimpat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...46 >

1,136 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

se zice pe rusește; svinia e „porc”, iar svinianina - „crescătorie de porci”. Fiecare și-a ocupat locul. Mâncare nu s-a dat, nici medicamente, absolut nimic. Ni s-a spus așa: „Rămâneți aici. Dacă cineva Îndrăznește să iasă de după sârma ghimpată - puseseră un pic de sârmă ghimpată acolo - va fi Împușcat pe loc”. Și cu asta basta. Trece o zi, trece a doua zi... sigur, ți-e foame, ce să faci, nimeni nu-ți dă de mâncare... Dar veneau țăranii din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
porc”, iar svinianina - „crescătorie de porci”. Fiecare și-a ocupat locul. Mâncare nu s-a dat, nici medicamente, absolut nimic. Ni s-a spus așa: „Rămâneți aici. Dacă cineva Îndrăznește să iasă de după sârma ghimpată - puseseră un pic de sârmă ghimpată acolo - va fi Împușcat pe loc”. Și cu asta basta. Trece o zi, trece a doua zi... sigur, ți-e foame, ce să faci, nimeni nu-ți dă de mâncare... Dar veneau țăranii din sat la sârma ghimpată și Întrebau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de sârmă ghimpată acolo - va fi Împușcat pe loc”. Și cu asta basta. Trece o zi, trece a doua zi... sigur, ți-e foame, ce să faci, nimeni nu-ți dă de mâncare... Dar veneau țăranii din sat la sârma ghimpată și Întrebau dacă nu mai avem ceva de schimbat, bani n-aveam. Unul avea o cămașă, un palton, o pereche de pantofi, nu știu ce, unu’ mai avea ascuns pe undeva un inel, și atunci s-au făcut niște schimburi. Îți dădea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acolo. A murit toată familia lui, tata și rude apropiate, nu veri de gradul trei: mătuși, surori, frați, toți au murit. Și vărul ăsta a spus: din cauza acelorași condiții. Atât. Menționez că la Moghilău nu a fost lagăr cu sârmă ghimpată. Moghilău, domnule. Puteam, În cele 4, 5 străzi de ghetou, să circulăm cât voiam - dar dacă făceam un pas mai Încolo ne Împușcau imediat. Tatăl meu, știind foarte bine și ucraineana, și germana, și româna, a fost unul din cei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Eram prima coloană adusă, că pe ceilalți i-au adus cu trenul, cu vagoane de marfă - dar i-au dus cu vagoane. Noi am mers pe jos. Ajunși acolo, ne-au repartizat o porțiune din orașul Șargorod, Înconjurată cu sârmă ghimpată: se numea ghetou. Și acolo, pe familii, fiecare ocupa câte o cameră - se dormea pe jos, cu ce aveai, dacă aveai. Primeam zilnic câte o bucată de mămăligă din făină de mazăre. Era ca o cărămidă. Asta era porția pentru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o cameră - se dormea pe jos, cu ce aveai, dacă aveai. Primeam zilnic câte o bucată de mămăligă din făină de mazăre. Era ca o cărămidă. Asta era porția pentru o zi. Într-o zi m-am strecurat pe sub sârma ghimpată și am plecat. Și m-am dus În niște sate de lângă Șargorod la cerșit. Unii te goneau, alții Îți mai dădeau o bucată de pâine. Și am ajuns la o casă unde femeia m-a chemat Înăuntru - a zis: „Vino

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
urmă m-am liniștit, mi-a dat o bucată de pâine, o bucată de brânză și a zis: „Dacă mai poți, mai vino pe aici”. Și m-am dus, m-am strecurat tot pe acolo, prin spatele ghetoului, pe sub sârma ghimpată. A fost mare lucru. M-au certat părinții, să nu mă mai duc, că dacă mă prinde, știi? În fine, după câteva zile m-am dus din nou. M-am dus direct la ea. Era deja toamna târziu, vremea era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ne obișnuisem deja, am zis că asta e. În mai ’44 nemții s-au retras, armata română s-a retras, ne-am trezit Într-o dimineață fără santinelă la poartă, fără nici un militar. Unii au zis: „Hai să desfacem sârma ghimpată” - alții: „Nu vă jucați”, n-aveai de unde să știi. Și peste vreo patru zile În oraș a apărut un tanc rusesc. A oprit la poarta lagărului și a ieșit din tanc o rusoaică, ofițer, și a zis: „Ieșiți, sunteți liberi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am ajuns spre seară - a câta zi nu pot să spun - În Atachi, În partea română a Nistrului... — Deci ați mers pe alt traseu față de eșalonul doi? — Alt traseu... Aici ne-au dat jos din vagoane, eram Înconjurați de sârmă ghimpată, că n-aveai voie nici la stânga, nici la dreapta... Sus, pe munte, se plimbau deja jandarmi și niște paznici ucraineni. Au apărut căruțe care ne-au dus de unde am coborât din tren până la Atachi - nu știu ce era, oraș, comună... Acolo am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
apă - În rest nimic, nimic... În mintea mea a rămas ca un chin cumplit, care nu se mai termina... Și de la Rădăuți am ajuns la Mărculești, care era un ghetou de frontieră pe malul românesc al Nistrului, Împrejmuit cu sârmă ghimpată și păzit de ostași. Mâncarea pe o săptămână se dusese, altceva n-am mai avut, deci trebuia să ne căutăm de mâncare. A Început un fel de troc: se schimbau lucruri contra oale cu cartofi fierți... Ăsta era sistemul. Pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
română, și era un pretor pe nume Dindelegan. Despre acest pretor s-a vorbit foarte mult după război - știți că după război ai timp și de vorbe. Ce s-a Întâmplat? Delimitarea acestei colonii nu era făcută nici cu sârmă ghimpată, nici cu gard - era o delimitare impusă de autorități: zona aceasta nu aveți voie s-o părăsiți... Și În primele zile, din ordinul lui Dindelegan, au fost Împușcați șase oameni care au depășit granițele locului... Probabil că a vrut să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
aceste vagoane Închise am călătorit aproape trei zile. În prima seară, nu știu unde, la Oradea sau poate că eram deja după Oradea - nu puteam ști pe unde suntem, pentru că cele două gemulețe mici ale vagonului de marfă erau blocate cu sârmă ghimpată și oricum nu puteai vedea; cine stătea chiar lângă geam putea să se uite afară, dar era cam greu. Acolo am fost preluați de către SS-iști germani, În timp ce jandarmii unguri s-au retras. S-au deschis ușile, s-au scos

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ne-au ras și ne-au Îmbrăcat În haine vărgate, ca la Închisori. Apoi ne-au dus Într-un lagăr. Auschwitz avea mai multe lagăre: era un lagăr mare, dar Împărțit În lagăre mai mici, dar tot așa, cu sârmă ghimpată. Ne-au dus În lagărul E. Era așa: A, B, C, D, E..., iar lagărul E era lagărul țiganilor. Chiar așa s-a numit lagărul, pentru că acolo erau adunați țiganii și după aceea exterminați - dar cei care au rămas acolo

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cărămizi până la triajul gării din Târgu-Mureș, deci cam patru kilometri, sau mai mult. Acolo am urcat cumva În vagoane pentru vite, acoperite, cu obloanele trase, circa 70 de persoane Într-un vagon mic, cu o fereastră mică și cu sârmă ghimpată, ca să nu putem fugi de acolo. Dar cum să ieși pe ferestruica aia? Am pornit fără mâncare și am mers patru zile și patru nopți, iar pe 29 mai am ajuns la Auschwitz. Nu se poate descrie ce a Însemnat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cinci ore la apel, până când cei evadați erau aduși Înapoi. Și atunci comandantul SS, În fața Întregului lagăr... Eram cam 14.000 de oameni - o localitate mică, nu? Îngrămădiți În barăci, fiecare baracă cel puțin 300 de oameni, tot cu sârmă ghimpată jur-Împrejur, gard, tot, asta era specialitatea lor, În fiecare lagăr erau turnuri de control cu mitralieră. La fiecare 20-25 de metri un turn, un SS-ist și o mitralieră. Dacă eventual cineva voia să fugă sau să se răscoale era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am știut până atunci că eram acolo 100. Vă dați seama cam cum Încăpeau Într-un vagon 100 de persoane, printre care erau și foarte mulți bolnavi, bătrâni, și noi, copiii. Ușa s-a Închis, iar la ferestre era sârmă ghimpată - erau două gemulețe mici de care nimeni nu avea voie să se apropie. Mi-amintesc că am auzit vreo trei Împușcături: cineva, a ieșit la geam și a fost nimerit exact În frunte. Probabil că se vâna treaba asta. Când

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
avut mare noroc cu ei, că Îi cam avertizau pe SS-iști. Am lucrat până În februarie 1945 În tunel, la avioane. Pe la mijlocul lui februarie au tras În noi, ne-au spus că cine mișcă așa pățește. La barăci era sârmă ghimpată de jur-Împrejur, mâncarea se aducea cu cărucioarele, până la ușă, la ușă o preluau ai noștri și pe urmă se Împărțea - vă dați seama, cine-mparte parte-și face! Dacă nu erau rușii ăia, noi, copiii, nu mai mâncam. Că viața

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
trei zile și trei nopți și numai cei care am rezistat am fost duși la Mauthausen. Eram cel puțin 20 de inși. Dintr-un lagăr Întreg din 30 de barăci, Într-o baracă erau 2.000-3.000 de deținuți. Sârma ghimpată care Înconjura lagărul era la 32.000 de volți. Am văzut oameni care doar Încercau să se apropie și se vedeau fascicole de curent și cădeau acolo. Cine Încerca să-l scoată de acolo era și el carbonizat, și celălalt

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
care doar Încercau să se apropie și se vedeau fascicole de curent și cădeau acolo. Cine Încerca să-l scoată de acolo era și el carbonizat, și celălalt, și altul era carbonizat, până se făceau vreo 5-6 metri de la sârma ghimpată și de la primul om care a fost carbonizat. Curentul trecea foarte rapid, erau niște canale În jurul sârmei ghimpate. La Mauthausen șefi erau criminalii, toți aveau triunghi mov. Foarte mulți evrei din Mauthausen au fost executați. Torturile erau zilnice, dar erau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-l scoată de acolo era și el carbonizat, și celălalt, și altul era carbonizat, până se făceau vreo 5-6 metri de la sârma ghimpată și de la primul om care a fost carbonizat. Curentul trecea foarte rapid, erau niște canale În jurul sârmei ghimpate. La Mauthausen șefi erau criminalii, toți aveau triunghi mov. Foarte mulți evrei din Mauthausen au fost executați. Torturile erau zilnice, dar erau exemplare, deci În văzul celorlalți. Nu se făceau maltratări pe ascuns, ci În fața celorlalți, pentru intimidare. Un ofițer

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am fost selectați pentru lagărul F, am fost duși În lagărul D - unii dintre noi, nu eu. Acolo era lagărul de experiență, lagărul D, unde se făceau experiențe pe oameni. Noi vedeam, din lagărul F, pentru că ne despărțea doar sârma ghimpată. Erau niște barăci și zilnic plecau de acolo transporturi pentru crematoriu, care treceau prin culoarul dintre lagăre. Între noi și creamatoriu erau vreo 600 de metri. Simțeam mirosul ăla intens de carne arsă, gaze... Erau cadavre pe care nu le

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să știi germana foarte bine, limba țărilor pe care ai fi dorit să le traversezi, În condițiile unei populații ostile, care imediat ar fi anunțat autoritățile. Au fost Însă și condiții obiective de pază: toate gardurile erau făcute din sârmă ghimpată prin care trecea curent de Înaltă tensiune, În dreptul fiecărui gard erau instalate turnuri de pază cu santinele dotate cu mitraliere. Zilnic se făceau două apeluri, dimineața și seara, așa Încât dacă cineva ar fi reușit, totuși, să scape, nu ar fi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fost informat și de faptul că unele lagăre au fost minate cu scopul ca În ultimele clipe, Înainte de căderea lor În mâinile armatelor aliate, să fie aruncate În aer, să rămână cât mai puține mărturii despre atrocitățile petrecute printre sârmele ghimpate. Astfel, acest comitet a pregătit un plan de autoeliberare, armat, ținând cont de faptul că cu aceste relativ puține arme ușoare nu poate fi apărat din interior lagărul decât câteva ore, cel mult o zi sau două. De aceea trebuia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
al doilea lucru, dădeam lecții copiilor Lageraltester-ului. - Când predați aceste lecții? Când vă Întorceați de la muncă? - Când mă Întorceam de la muncă. Da, acest lucru Îmi plăcea și pentru asta mai primeam Încă o farfurie... - Curent electric nu trecea prin sârmele ghimpate? - Nu știu, că nu am atins sârma, dar cred că la Bergen-Belsen nu era. - Dar nu existau oameni care să fi...? - N-au existat. Nu știu să fi Încercat să sară gardul. - Au fost cazuri când unii oameni se apropiau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Nici nu puteai să-ți dai seama: „Los, los, los!”. Noi la dreapta, separat băieții și fetele... Și am mers Înainte... - Coloana de fete a fost dusă spre... DAVIDOVICI: Spre lagărul C. Când am ajuns am văzut că era sârmă ghimpată. Nu eram noi primul transport, că vedeam În interior fete de vârsta noastră care plângeau și ne făceau semne: „Nu veniți!”. După aia ne-au dus acolo... Amănunte nu mă Întrebați, că nu mi-aduc aminte. Știu doar, că ne-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]