802 matches
-
Bogdan. Acesta se ridică să plece. Ioanide îl conduse până la poartă și-l urmări cum dispăru în colțul apropiat al străzii. Când însă întoarse capul în cealaltă parte, zări pe Gonzalv Ionescu scrutând numerele de la porți, în mână cu voluminosul ghiozdan. Situația devenea periculoasă. Ioanide plănui un moment de a-și lua repede pălăria din cuier și a fugi în direcția apucată de Bogdan, pe urmă se răzgândi, închise poarta cu cheia (fiecare din casă avea o cheie proprie), închise și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu două etaje, placată cu gresie roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă din lînă și un ghiozdan coborî cîteva trepte dintr-un gang, și o luă spre stînga. Chiar în fața lui Lanark, între perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care se întoarse și îi făcu cu mîna cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ducă acasă, după care se așeză la catedră și se apucă să decupeze niște figuri ciudate din revista Luminița. Îndoite și lipite cu pelicanol, ele deveneau mașinuțe, bicicliști și semne de circulație. Copiii-și puneau cărțile și caietele în ghiozdane, se uitau bine-n bănci să vadă dacă n-au uitat ceva și, cu ocazia asta, scoteau de-acolo și aruncau pe jos tot felul de hârtii și resturi: lucrări de control făcute ghemotoc, sandviciuri cu salam mucegăite, cotoare de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a pus-o la gît? Ia uite-te la tac-tu!" Mototoli cravata în mâinile lui mari și vinete și se frecă cu ghemotocul între picioare. "Mai pup-o și acum..." Băiețelul vru să fugă, dar Porumbel îl prinse de ghiozdan. "Stai, bă, prostule, că nu-ți fac nimic. Am vrut așa, să ne râdem. Na cravata și nu mai bâzâi. Spune-i Iu' mă-ta să mă caute, că am să-i spun ceva. Da' să fie-n curul gol
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aleii străluceau din răsputeri, încinse de soare. Nu era aproape nimeni pe bănci. Mircea-ncepu să suspine iar. Îndreptă cravata, acum boțită toată, dar nu putea din picioare. Se așeză pe o bancă și încercă să o-ntindă pe spatele ghiozdanului, dar degeaba, nu mai arăta ca-nainte, când fusese călcată cu drag de mama lui. Ținea minte primele zile după ce se mutaseră la bloc, în Ștefan cel Mare. Veneau din Floreasca, de la vila unde intra și ieșea pe fereastră, unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cumpărături singur destul de des și să ajungă până la lac nu i se mai părea o aventură. Îl făcuseră, iată, în fine și pionier, chiar dacă-n seria a doua, oricum, nu printre ultimii. Era băiat mare. Tot netezită cu palmele, pe ghiozdan, cravata nu mai arăta așa de boțită. Mircea se mai liniștise. Porumbel nu era decât un vagabond. La ce să te-aștepți de la el? De unde să știe el că frumoasa cravată de pionier era o bucățică din marele steag roșu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mea trebuie să-i ajute la instruire. Și cu un an în urmă făcuse la fel. «Să vii și anul ăsta», i-au spus șefii. În ziua de dinaintea atacului, duminică, 19 martie, am fost să-i cumpărăm fiului meu un ghiozdan, pentru că începea școala. Eu cu soția, părinții și cei doi copii, toți șase am mers la cumpărături. Ne-am dus la un supermarket din apropiere pe la prânz și am hotărât să luăm cina împreună. Am mers la un restaurant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îl laudă Sorina. Acum, pune totul în șifonier. Pe urmă... Sorin a venit lângă surioara lui. Are, însă, în mână un pachet. Sorina face ochii mari. S-a cam obrăznicit băiatul! Cine i-o fi dat voie să scotocească în ghiozdanul ei și să scoată de acolo jumătatea de felie de tort și jumătatea de ciocolată? E-adevărat că pentru el a adus tortul, dar... Ochii fetiței îl privesc fix. Băiatul nu prea înțelege ce anume înseamnă aceste priviri. Parcă ar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pentru plecare. Și, totuși, parcă n-ar fi ea. Băiatul era obișnuit s-o vadă îmbrăcată cu șorțulețul pentru grădiniță, însă acum sora lui poartă alte haine. O privește mai atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la tata, și la Sorina. Înțelegându-i, parcă, mirarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la tata, și la Sorina. Înțelegându-i, parcă, mirarea, fetița spune: E noul meu ghiozdan. Îți place? Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul nici unui elev, îi explică ea. Pendula de pe hol bate o oră. Sorin îi privește săgețile ajunse în dreptul cifrei șase. E cam devreme pentru grădiniță! spune el. Așa-i. De ce nu mai dormi? îl întreabă tata. Dar băiatul nu are timp
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu mergem? întreabă Sorina. Să nu întârziem! Fii liniștită, vom ajunge la vreme. Nu vă grăbiți la masă! spune tata. După ce au luat micul dejun, toți patru sunt gata de plecare. Ajutată de mama, Sorina își prinde pe după umăr curelele ghiozdanului. Se duce în fața oglinzii și se privește cu atenție. Dă, apoi, jos ghiozdanul și-l ia de toartă. Nici așa nu e rău. Dar tot mai bine e cum îl pusese prima oară. Hotărăște-te odată! spune mama zâmbind și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Nu vă grăbiți la masă! spune tata. După ce au luat micul dejun, toți patru sunt gata de plecare. Ajutată de mama, Sorina își prinde pe după umăr curelele ghiozdanului. Se duce în fața oglinzii și se privește cu atenție. Dă, apoi, jos ghiozdanul și-l ia de toartă. Nici așa nu e rău. Dar tot mai bine e cum îl pusese prima oară. Hotărăște-te odată! spune mama zâmbind și dă să o ajute. Dar Sorina a reușit singură să fixeze curelele. Acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trebuie să aibă învățătoarea dacă s-a gândit la fiecare elev în parte! Fără îndoială că iubește foarte mult copiii. După ce au răsfoit, plini de curiozitate, frumoasele daruri ale școlii și după ce învățătoarea le-a spus să le pună în ghiozdan, prichindeii s au îndreptat unul câte unul, către masa la care se afla aceea care urmează să-i învețe carte; catedra, cum au aflat mai târziu că se numește masa cu pricina. Fiecare i-a dat învățătoarei un buchet de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cină, azi nu mai există eschimoși, urmașii lor trăiesc la fel ca noi, locuiesc în case, se hrănesc cu corned beef din conserve și beau prea mult whisky, pe care-l obțin în schimbul pieilor de focă din care se fac ghiozdane, cum aveam și eu unul. Vtc "V" Adăpătoareatc "Adăpătoarea" Din zăpadă se ivi o nouă priveliște, nuanțe verzi, argiloase, sclipind de umezeală și eu stăteam la fereastră, priveam liniile, structurile alb-negre dispărând, în locul lor apărea un amestec de pete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
adevărate”, de data asta, nu ca acelea create, ulterior, peste Ocean. Publicul pândește, suspicios și strâmtorat, În spatele ferestrelor. Recuzita este riguroasă: servieta În mâna dreaptă, călimara cu toc În mâna stângă, ghiozdanul-raniță, cu rigla-pușcă În spate. Taina se află În ghiozdan. După mărturisirea unui alt coleg de liceu, apariția recrutului s-a dovedit, În realitate, deloc comună, cum ar sugera desenul provinciei umile, cu păsăret, burlane și butoaie. Până și numele, ca identitate primă, debutează dadaist, În Țara Dada, țară veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dadaist, În Țara Dada, țară veche și țară de... exil, pentru a se re-situa, apoi, după traversarea oceanului, Într-o inversare complementară, nu mai puțin paradoxală, În Lumea Nouă. În realitate, fusese un debut stupefiant printre novici, o premieră senzațională. Ghiozdanul cu care venise Înarmat, la deschiderea anului școlar, noul elev era (fapt nemaiîntâlnit până atunci) și o carte de vizită! Capacul avea imprimat, cu mari litere negre de tipar, numele exotic al liceanului: STEINBERG. Prilej de admirativă năuceală printre noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și o carte de vizită! Capacul avea imprimat, cu mari litere negre de tipar, numele exotic al liceanului: STEINBERG. Prilej de admirativă năuceală printre noii săi colegi, bineînțeles. Precocele act public de identitate era, În realitate, o nevinovată farsă premonitorie: ghiozdanul purta marca atelierului care Îl confecționase: Legătoria STEINBERG, a tatălui său, Maurice Steinberg, legător de cărți și producător de ambalaje. Un fel de predestinare, s-ar zice, pentru artistul care avea să-i imprime numele nu doar În memoria publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a oamenilor de știință sovietici. E clar că ai decis să te faci cosmonaut. După terminarea liceului. Planurile tale sunt mărețe și par a fi ușor de Îndeplinit. Numai cu filmul e mai complicat pentru că ai nevoie de bani. Ascunzi ghiozdanul În pivniță și pleci grăbit spre tanti Angela. Ea Îți mai dă din când În când bani pentru cinema. În curtea de pe intrarea Călăuzelor este o liniște suspectă. La fel și În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
V| R|SPUNDE Murăturile, în viziunea soacrei BOBI Românul nu poate înghiți haleala ca orice comunitar european de rând. Indiferent de savoarea bucatelor, de cât de fraged este cotletul sau cât de pufos piureul, noi nu le putem băga la ghiozdan decât cu pâine și, neapărat, cu murături de la mama de-acasă. Pita nu poate lipsi, că nu ne simțim sătui, stomacurile noastre mereu dilatate își cer holdele, de suntem în stare să ne săturăm numai din pâine și să uităm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
acum doamna Drexel o cotește pe alei. (La capătul lor locuiesc noile mele colege de școală.) Trecem pe lângă tufe de lemn câinesc și pe sub bolți de gard viu și ajungem la casele izolate de pe malul lacului, unde așteaptă fete cu ghiozdanul În spate, stând drepte. Poartă aceeași uniformă ca și mine, dar pe ele arată cumva altfel - mai Îngrijit, mai la modă. Din când În când mai apare În tablou și câte-o mamă bine coafată, tăind un trandafir din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fredonând doar melodiile de la radio. La fiecare oră făcea o oprire ca să se ușureze și ca să mai cumpere sticle de Pepsi, fursecuri cu ciocolată, bomboane roșii de lemn-dulce și fulgi de porumb. Când ajungeam din nou pe autostradă, băga la ghiozdan. Când mesteca, Își dădea capul pe spate, să nu-i cadă firimituri În gulerul de la cămașă. Răcoritoarele Îi gâlgâiau pe gât. Conversațiile noastre au rămas la un nivel general. Am trecut prin Sierra, am ieșit din Nevada și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intenția de-a relua ostilitățile cu oamenii mari, am făcut pipi într-o oală vișinie, cu smalțul ciobit, în care creșteau niște garofițe ale familiei Cristache. Nu m-a văzut nimeni, așa că, după ce-am mâncat un măr găsit prin ghiozdan și m-am tot învârtit pe casa scării, mi-a venit ideea să forțez yala. A fi spărgător, chiar spărgătorul propriei tale case, e o chestie ațâțătoare, un fel de castravete murat râvnit în timpuri neasemuit de dulci, ca halvița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]