683 matches
-
aduce niște comisioane grase, a spus el ducându-se la dulapul din colțul cel mai îndepărtat al încăperii. Un gin cu apă tonică? Ăsta era obiceiul lor din fiecare seară. El se întorcea de la serviciu și pregătea două pahare de gin cu apă tonică și lămâi proaspete, superb amestecate, în vreme ce ea pregătea - sau, mai cinstit spus, încălzea - cina. Apoi, în timp ce el se relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu ochii ei alintăcioși de felină (extrem de obosiți, acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alintăcioși de felină (extrem de obosiți, acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa atât de grele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui, iar el - peștele cel ocrotitor (Doamne, ce-mi mai venea să-i pocesc mutra!). I-am zâmbit afabil și m-am Îndreptat spre masa noastră. Era liberă. M-am așezat tăcut și imediat mi s-a adus paharul de gin tămăduitor. Țineam capul În piept privind lichidul incolor, ale cărui Înghițituri Îmi făceau un mare bine. Îmi dezlega așa de frumos limba (ah, limbuța Lolei!) și mă Înlocuia Întotdeauna cu un altul. Mult mai bun. Mult mai sigur pe el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor. Am băut ginul dintr-o Înghițitură, m-am ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă, astăzi n-am să-ți povestesc nimic. Astăzi am să te rog să... dacă și tu... cred că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bucăți. Cadou pentru profesoara lui E? Și, orice-ar fi, dezvățat Ben de suzetă până la petrecerea de Crăciun cu socrii. Caută-i pe cei de la KwikToy, inutil să comanzi prin e-mail la firma de cadouri. Test pentru depistarea cancerului. Vin, gin. Vin santo. Sunat mama. Unde am pus rețeta lui Simon Hopkinson de gâscă „uscată cu föhnul“? Umplutură? Hamster??? 2tc "2" La serviciutc "La serviciu" 6.37: „O, haideți să-L hadorăăm cu toții. O, haideți să-L hadorăăm cu toții. O, haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe care-mi doresc cel mai puțin să-l văd și singurul om pe care-mi doresc să-l văd. Jack. Prezentarea merge bine. Poate chiar prea bine. Mă aflu abia la jumătatea ei și deja simt Înțepătura binefăcătoare a ginului tonic băut În avionul care mă duce spre casă. Am Încercat să ignor faptul că amantul meu din spațiul virtual al e-mailurilor este prezent În carne și oase În Încăpere, deși i-am simțit tot timpul prezența așa cum simți soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cum Îi cresc și eu pe ai mei: prin acces de la distanță. Copiii Îți schimbă sufletul: și asta nu se scrie niciodată În cărți. Stând aici, În primul rând de scaune din sala de așteptare, cu un pahar mare de gin, Îmi simt organul acela absurd din piept umflat și greu ca o tărtăcuță. Momo stă chiar lângă mine. De când am plâns În aeroport, asistenta mea a fost excesiv de grijulie. Enervată de străina asta melancolică ce s-a apucat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei, și-au dat din aripi și-au dansat, și-au țopăit În sus și-n jos pe creangă. CE VĂ AGITAȚI AȘA? i-a Întrebat Mama Bufniță. Știați c-o să mă Întorc.“ —Momo, crezi că ne mai aduc niște gin? Se pare că Încă nu am pierdut legătura radio cu conștiința mea. Cu Atlanticul sub noi, Încerc să scriu un mesaj pentru Jack, care să remedieze situația. 13.05 De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Cum nu sunt obișnuită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să văd dacă mi-a răspuns. Haide, Kate, maturizează-te, Încetează cu comportamentul ăsta de adolescentă bolnavă de dragoste. În abnegația mea, am mâncat deja două ciocolate Barbie, un bol de Twiglets și mi-am turnat jumătate de sticlă de gin În limonada de casă pe care am cumpărat-o de la Marks & Spencer și apoi am turnat-o Într-o carafă roz ca să pară făcută de mine. E o noapte fierbinte: vâscoasă, Însetată de ploaie. Ventilatorul pe care l-am dezgropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Cooptarea noului membru al formației improvizate a fost primită cu entuziasm și muzica a continuat să sară de la o piesă la alta până când moș Costache, care cânta la cel mai solicitant instrument, a ordonat o pauză pentru „un păhăruț di gin”. Au cinstit, au Închinat urări de bine și de „Mulți ani!”, iar la un moment dat bunicu’ Ghiorghi, care ajunsese În vârf de chef spuse: Ioane, fă-te c-o poezie! Ionel care parcă picase cerul pe el, căutând o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându-l pe bunicu’ Ghiorghi, care susținea că nu știe de ce-l doare așa tare capul, pentru că era mahmur și nu băuse nici „trii kili di gin”. Vorbele directe, ca niște adevărate comenzi militare, rostite pe un ton ce nu admitea nici un fel de discuții ori abateri de la sensul lor strict, Îl surprinse pe băiat: Mânzule, mărește atenția că nu mai repet a doua oară! Vom merge
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sus la Porsche.) Trebuie să te binedispui, Charles. Văd că te paște o indispoziție de durată - sfîrșeala de plajă, tipică pentru zonele de coastă. Dacă pici În ghearele Paulei Hamilton, ajungi În moarte cerebrală Înainte să apuci următorul pahar cu gin și tonic. Hai, că tu conduci. Mașina asta? Nu prea cred... — Ba bine că nu! E un mielușel În blană de lup. Mușcă doar din entuziasm. Ține de volan ca de lesă și dă-i comanda „șezi“. Bănuiam că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Bucate europeană. În privința băuturilor, ei folosesc, ca o contrabalansare aproape epigramatică a gustului, Laptele, care este cea mai inofensivă dintre băuturi, și Whisky-ul irlandez, care este cel mai agresiv. Am gustat din acesta din urmă, ca și din Ginul englezesc și din Whisky-ul scoțian, licori analoage folosite de Sectă În ținuturile acelea: conține În mod evident o formă oarecare de alcool, În cel mai Înalt grad de concentrație, chiar dacă mascat de uleiuri aromatice picante, și este, În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
moment de tăcere respectuoasă. După care Janey spuse: — Știi, chiar abia aștept. De obicei, mă cutremur de plictiseală la gândul că trebuie să văd un alt Vis, dar se spune că ăsta e excelent. Ar trebui, zisei eu, sorbind din ginul tonic. Deși n-am văzut decât câteva fragmente. Nu știu de ce, dar aproape toate au ost scene cu îndrăgostiții. Janey nu rată ocazia. — Deci, cum sunt? zise ea curioasă. Cum e Violet? Să știi că nu e adevărat că Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se facă un film din cartea asta și, în cele din urmă, se pare că așa se va și întâmpla... Sunt atât de nerăbdătoare încât nici nu mă pot gândi la mâncare. — Ei, păi dacă funcționează - Mi-am terminat ginul tonic. Se auzi clopoțelul care anunța că mai sunt cinci minute până la începerea piesei. — Intrăm? Când am intrat în amfiteatru și ne-am așezat la locurile noastre, inima îmi bătea cu o putere care se manifesta de obicei în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ofilit rapid, ar fi compătimit-o pe Lucinda. Dar Henry nu se gândea la asta. Din contră, am un fel de oportunitate pentru tine. Se duse să o vadă în aceeași după-amiază, Lucinda fiind ușor ispitită de promisiunea unui gin tonic după aceea. — Deci care sunt aceste minuni pe care vrei să mi le arăți, Henry? Scoase o cutie mică de bijuterii, ținând-o în palma mâinii drepte. —O, Henry, nu ai de gând să mă ceri de nevastă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care se stabiliseră în Barbados sau pe undeva pe acolo, despre cum nu le părea rău după clima din Anglia - nici nu ne temeam de asta! -, nici după televizor, ci după ciocolată. Sau ciocolățică, după cum spusese Lucinda după al treilea gin tonic. — Se pare că ciocolățica de-acolo nu are nici un gust, a zis ea mai mult bâlbâindu-se. Nici măcar de ciocolată obișnuită, făcută din extract vegetal sau ceva de genul ăsta. Henry abia o mai asculta. În orice caz, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bune. „Colombo“ se umpluse de-acum și Matvei a propus să ne mutăm mai spre ambasadă, la barul de la hotelul „Negoiul“. Abia deschiseseră. L-am avertizat că nu am bani. Avea bursa la el și voia să încercăm și un gin. Ne-am concentrat, în holul hotelului, unde funcționa barul, pe noua poezie sovietică. Nu-l prea plăcea pe Evtușenko, dar era plin de Vîsoțki. Nu auzisem de acesta, nu știam nimic despre poezia lui. A început să-mi recite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui Matvei cum eram cât pe ce să învăț rusa prin corespondență. În clasa a cincea, ne recomandase profesoara de limba rusă să scriem la Moscova, la Pionerskaia Pravda, că dorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceea din Ordjonikidze era o profesoară basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei aproba fiecare vorbă a mea. Apoi a mai cerut două ginuri. Le-am sorbit tăcuți, eu foindu-mă stingherit de privirea lui adâncă, gravă. A zâmbit, într-un târziu, cu sclipiri parșive. „Mă așteptam să fie așa. Voi, românii, când discutați cu noi, oricare ar fi subiectul tratativelor sau schimburilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asprime. Janet Pardoe Își dădu cu puțin parfum după urechi. Pentru Dumnezeu, dragă, uită-te cât e ceasul! Trenul pleacă Într-o jumătate de oră și trebuie să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Da. — Nu l-am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde? Ceva Îi șterse cu eficiență din minte gândurile legate de despărțire. Nasul ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]