965 matches
-
spre acei oameni în fața cărora Împăratul lăsa garda jos. Deoarece colaborase cu Sertorius Macro în vederea alegerii lui Gajus Caesar, învățase toate mecanismele și îl observă cu atenție pe unul dintre cei doi praefecti ai cohortelor pretoriene, Cornelius Sabinus, un fost gladiator pe care însuși Împăratul îl dorise alături de el. În ciuda imensei recunoștințe pe care o nutrea față de Împărat, acesta nu se arătă scandalizat de noul complot. Toată lumea vedea acum câți dușmani avea Împăratul și cât de hotărâți erau aceștia; cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ordonă să se oprească, iar ei, disciplinați, se supuseră. Nu știau că, în ciuda supunerii lor, aveau să fie duși în îndepărtatele piețe de sclavi și puși să lupte în arene. Cel care dăduse ordinul era prefectul Cornelius Sabinus, fostul gladiator, omul în care Gajus Caesar avusese încredere până în ultima zi. Iar acesta, când văzu că germanii se opriseră, le strigă celor din cohortele pretoriene: — Curățați palatul de ticăloșii aceia de egipteni! Să nu rămână unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
volan. Îi prezint lui Nică frumosul meu cartier și apoi, știind că astăzi este meciul ,,F.C. Vaslui -C.F.R. Cluj”, pornim spre stadion. Imediat după ce îl vede, băiatul mă întreabă: Ce e acesta, măi? Ați reconstruit Colosseumul? Sunt lupte de gladiatori înăuntru, sau e un iarmaroc imens? Îmi e și pupăza pe aici? De ce e așa de multă lume? După ce îi explic ce înseamnă stadion, intrăm și, când trebuie să ne controleze polițiștii, Nică îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am spus atunci și Angelinei, dar ea știa deja despre ce era vorba și a pus piciorul în prag. Nici să nu te gîndești să le iei lumina, să le sistezi băuturica, erai ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se lase prea mult așteptată. M-am aruncat dintr-un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere modestă au ales fie roba, fie spada; iar cei săraci s-au aruncat cu entuziasm În marile cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost nici mai mult, nici mai puțin decât un jucător ca toți ceilalți care se agitau În acest fermecător Pandemonium, unde se pierdeau sume imense cu acea indiferență perfectă, care, În asemenea ocazii, era pentru dandy ceea ce Însemna grația pentru gladiatorii căzuți În arenă. Numeroși au Încercat - exact cât el - gustul șansei, comună În toate sensurile; dar mulți au fost și cei care au putut-o Înfrunta vreme Îndelungată. Oricât de abil ar fi fost datorită sângelui său rece și obișnuinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o privire care m-a străpuns mai iute decât o lance. Pe moment, omul mi s-a păru foarte neplăcut. Dar mi-am schimbat curând părerea, sedus, ca atâția alții, de uluitoarea sa capacitate de a-și părăsi sufletul de gladiator pentru a redeveni, o dată ce trecuse pragul unui salon, un florentin, un Medici, uimitor prin finețe și perspicacitate. — Am auzit că ai fost la Pavia. — N-am zăbovit acolo decât câteva zile, în compania lui messer Francesco Guicciardini. — Nu eram nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unduia șerpuind În urma mea pentru că un polițist rural gras se târa pe burtă după mine, ca să vadă dacă nu cumva pun capcane pentru păsări cântătoare. America a manifestat un interes și mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator Înarmat cu plasă - poate pentru că aveam patruzeci de ani când m-am stabilit aici și cu cât e individul mai bătrân, cu atât mai ciudat arată cu o plasă pentru fluturi În mână. Niște fermieri foarte severi mi-au atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul siluetelor noastre dansante ca eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acea halucinație, el s-a trezit de fapt În fața unei proiecții a propriei sale frustrări. Incapabil de a lupta cu alte arme decît cele ale poeziei, și-a văzut handicapul - a Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința de a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate că resentimentele lui de moment Împotriva celor care pășiseră zgomotos În arenă au fost replica unei intransigențe nemotivate sau a unei incompatibilități. țOare de ce nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate că resentimentele lui de moment Împotriva celor care pășiseră zgomotos În arenă au fost replica unei intransigențe nemotivate sau a unei incompatibilități. țOare de ce nu putem despărți arena gladiatorilor de arena circului și de ce clovnul și mortul au În ochii noștri trăsături atît de asemănătoare?) Dar acest exil, acești oameni Își asumaseră riscul, pactizaseră cu o putere care le oferea un spațiu prielnic de manifestare a unei nobile vocații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poporului și pentru aceasta s-a străduit să atragă de partea lui armatele, dîndu-le libertate neîngrădită; iar pe de altă parte, nu și-a ținut în nici un fel demnitatea și a coborît de multe ori în arenă ca să lupte cu gladiatorii. A săvîrșit de asemenea alte fapte josnice și prea puțin demne de măreția unui împărat, încît a ajuns să fie disprețuit de soldați. Și fiind urît de unii și disprețuit de alții, s-a urzit împotriva lui o conspirație și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Gordon Russell Marele gladiator Pentru Eva Nume geografice Din rațiuni de coerență istorică, în roman apar numele latine ale localităților. În lista de mai jos sunt menționate numele moderne corespunzătoare. Albalonga: Albalonga Alexandria: Alexandria Altinum: Altino Aquileia: Aquileia Ariminium: Rimini Ateste: Este Athenae: Atena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
văzu pe sine, adult, în mijlocul unui amfiteatru roman, strângând în mână o sabie, bine proptit pe picioare. Soarele la asfințit scălda arena într-o lumină roșiatică; o clipă, lumina aceea îl orbi. Mulțimea urla, încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un trident. Valerius îi întâlni privirea limpede, de nepătruns; avea chipul plin de cicatrice. Cercetă calm trupul acela care se înălța amenințător, gândindu-se unde să lovească. Ridică daga la timp pentru a evita o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mulți ani, avea s-o recunoască - era limba greacă. Scutură din cap, neputând să înțeleagă sensul ultimei părți a visului; nu pusese niciodată mâna pe o armă, dar continua să simtă în palmă atingerea mânerului din piele al sabiei de gladiator. Dădu pinteni calului și își reluă drumul prin pădurea aceea unde avea să-i întâlnească pe Julius Civilis și pe Velunda. Când ajunse la o ridicătură, se opri, fiindcă Lurr stătea nemișcat, cu părul zbârlit, adulmecând. Valerius coborî de pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
observase când intrase în încăpere. Era gata să se supună poruncii lui, tăcută, rapidă. Bărbatul, așezat lângă foc, îl urmărea. — Ai terminat? Ne grăbim. Valerius continua să spele trupul acela chinuit. — Crezi că nu mi-am dat seama că e gladiator? Cicatricele acelea au fost făcute în timpul unei lupte în arenă... Iar astea - adăugă, punând o pomadă pe rănile curățate -, găurile astea au fost făcute de pilum... Trebuie să fie foarte abil... A fost atacat de puțin timp, de mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fistic. Fața îi era scăldată în sudoare, din cauza luptei îndârjite pe care o dădea împotriva morții. Nu se iviseră încă zorii. Valerius bandajă cu grijă toate rănile. Fata îi aduse o pătură de blană și Valerius o întinse peste trupul gladiatorului. Se aplecă încă o dată să-l privească. Ridică pătura și îi descoperi picioarele, pe care le masă îndelung, energic, cu un unguent din arnică și sănătoase, apoi îi masă mâinile și brațele, fiind tot timpul atent să nu atingă bandajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În cele din urmă îl înveli pe rănit și îi observă din nou chipul. Nu mai era crispat, iar respirația era profundă, regulată. — O să se facă bine, nu-i așa? Fata se aplecă și ea să se uite la chipul gladiatorului. — E mai bine decât înainte. Valerius își adună instrumentele chirurgicale și, așezându-se în fața focului, le trecu pe rând prin flăcări. Le puse apoi în traistă și se așeză lângă cămin. Fata puse lângă el o cană cu vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau astupate cu catran. Se cunoștea mâna femeii în mănunchiurile de flori uscate de lângă cămin și în cele de ierburi în care Valerius recunoscu câteva plante medicinale și vâscul. Aruncă o privire spre fata care, ca și el, veghea lângă gladiator, continuând să-i șoptească lucruri pe care el nu le auzea. Sau, poate, șoptea o rugăciune către zei. Valerius să ridică pentru a mai turna câteva picături din poțiunea lui în gura bolnavului. Îi atinse fruntea, mâinile, picioarele. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius o privire ce părea că vine de departe. Își încruntă ușor fruntea. — El are grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de departe. Își încruntă ușor fruntea. — El are grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fruntea. — El are grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt medic, nu gladiator! Cuprins brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt medic, nu gladiator! Cuprins brusc de mânie, Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt medic, nu gladiator! Cuprins brusc de mânie, Valerius apucă brațul tânărului și-l strânse cu putere, ca să-l readucă pe tărâmul vieții. — Te-am vindecat! M-ai auzit? — Da. Tânărul ridică ușor o mână. — M-ai salvat. Am înțeles. Trăiesc. Lăsă mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]