729 matches
-
adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mâna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărână și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului în hialin: Sărutul plin. Om uitător, ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, și azi - întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh Veghind vii ape
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
li se spune podeț. Acum ia aminte la ce îți spun. Ia gândește-te la o ploaie zdravănă de vară, dar mai ales la nesfârșitele ploi de toamnă sau dezghețul de primăvară și imaginează-ți că trebuie să înoți prin glodul până la gleznă sau, cum se spune, până în butucul roții... Apoi ce zici de o vară fierbinte care preface în colb tot glodul despre care am vorbit? Ei iaca că oamenii s-au gândit că pentru a mântui cu aceste necazuri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ales la nesfârșitele ploi de toamnă sau dezghețul de primăvară și imaginează-ți că trebuie să înoți prin glodul până la gleznă sau, cum se spune, până în butucul roții... Apoi ce zici de o vară fierbinte care preface în colb tot glodul despre care am vorbit? Ei iaca că oamenii s-au gândit că pentru a mântui cu aceste necazuri îi nevoie să podească ulițele cu bârne zdravene...Și de aici ce este mai simplu decât ca acestor uliți să li se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de fier solitare, Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept? Hau!... hau!... depărtat sub stele-nghețate... În noaptea grozavă la cine voi bate?... O, vis... o, libertate... Hau!... hau!... depărtat sub stele-nghețate... Nocturnă Stau... și moina cade, apă, glod... Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod - Un bec agonizează, există, nu există, - Un alcoolic trece piața tristă. Orașul doarme ud în umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea, - Case de fier în case de zid
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai mult,- săracul... Pe luna palidă, pustie, De vânt se clatină copacul... * Proză Plouă... Pe-un târg mizerabil De glod și coceni Pe-un târg jidovit Și plini de dugheni -Și-aici stă iubita... Și ulița-i plină De fân și coceni Și trec cotiugare Cu saci de făină Și plouă mai tare Pe crâșme murdare, Pe-un târg sărăcit- -Și-aici
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
filtrul de la țigară, nu e obișnuit cu astea. A, ați auzit de luminile acelea care joacă de la o vreme-ncoace în grâu, în Bărăgan? - S-a mai făcut grâul? Eu n-am văzut decât o mlaștină până-n Balta Brăilei... Și gloduri. - Au fost filmate și date la televizor, nu mai știu dacă la ProTV sau la ăla, fotbalistul, care și-a făcut și firmă de strâns gunoaiele, și televiziune în București. Mi-a arătat nevastă-mea dimineață, scrie și-n Ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Pămîntul se va aprinde cîndva, pentru că se va apropia prea mult de soare; alții ziceau că va Îngheța; deocamdată, oamenii erau tot mai preocupați să Încingă planeta, se topeau ghețarii, creșteau apele, trecînd peste maluri, cum să se mai aprindă glodul, cum tot aștepta Rusoaica? Dar și Înecul era potrivit unui neam fără de margini de păcătos; Antonia ar fi fost mulțumită, prima s-ar fi aruncat În valuri. Thomas vroia liniște, pace, aștepta să-și vadă urmașii, pe unii dintre ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas nu ar mai fi putut să o liniștească; nimeni; nebuna ar fi ieșind urlînd pe străzi, cerînd lui Dumnezeu să nu mai aștepte ziua ultimei sfidări și să arunce de-acum, peste lume, pucioasa aprinsă, pămîntul să rămînă un glod acoperit de cenușă, pe care să nu mai crească nici bălării. Nimic. Altfel, dintr-o bacterie, fie și peste milioane de ani, nu era exclus să se ridice un alt om și istoria să se repete, și tot așa; la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ortodoxă fiind, acesta era un reper important, obligatoriu: era unsul lui Dumnezeu! CÎțiva pontifi o făcuseră lată, oameni și ei, dar și atunci Îngăduința Cerului fusese mare. Ce mai, doar Papa ar fi scăpat, ar fi rămas singur pe un glod Încins, mergînd prin flăcări, călcînd pe jar. V-am zis de mii de ori: Pocăiți-vă! Dar Antonia ar fi ars? După ce stîrnise prăpădul, convingînd pînă și Cerul că sosise vremea? Și pe ea ar fi salvat-o Dumnezeu, așa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Charlie cel dinainte, când era un regizor ce se lupta cu viața în LA. Se auzi un zgomot de tocuri și o femeie atrăgătoare, între două vârste, intră în bibliotecă. Purta pantaloni de călărie bleumarin, cizme de călărie pline de glod și o cămașă albă bărbătească. Părul ei șaten era prins într-o plasă la ceafă. Părea desprinsă dintr-o reclamă Ralph Lauren, doar că era mai șic. —Eu sunt Caroline, mama lui Charlie. Tu trebuie să fii doamna de la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și toată viața ai muncit S‐avem și noi un nume. și ne‐ ai hrănit la sânul tău În cânt și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
le confecționeze cizme pentru drum lung. Tot ce fac e pentru drum lung! spunea el. Și plodului dacă crește, ce să-i fac! Și la urma urmei, mai mergeți și desculți! Nu putem, nea Fane, se plângeau morții, sunt multe gloduri și mai ales cioburi. De unde, bre? De la greci, nea Fane. Ghinioanele lor sparte în timpul vieții, un prinos adus și viilor și morților. Și voi ce căutați pe acolo, mă? Păi spre Occident trebuie să treci pe la Greci. Doar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apă în gură. Halipa se unduia departe, fulgerând apa cu solzii de aer în care se răsfrângeau Soarele și Luna, iar prin cer se vedea până departe cum se nasc stelele. Și după ce făceau ochi, mergeau de-a bușilea pe glodurile nopții până-și găseau o Mamă. Eu trebuie să mă găsesc pe mine! zise Nilă și plecă. Nu știa că fusese eliminat din joc, urmând să graviteze fără folos, în jurul său, până la moarte. Cine nu e făcut pentru jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la rost și gnomul. N-am față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele. Mda! spuse gnomul și chemă cu clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în ceara stupului luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
femeia pe care , acceptat-o În viața lui, a vopsit șandramaua Într-un verde țipător, și a pavat cu pietre și cărămizi o porțiune din jur, făcând o alee și un mic peron. Atunci când plouă, nu te mai afunzi În glodul lipicios.. De la oarecare distanță, ai impresia că te afli În apropierea unei cabane turistice modeste, dar curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spun eu: nimeni.,, O voce ,,S-ar putea să ai dreptate, dar nu te da bătut! Ești Încă În putere și, dacă scrisul Îți dă curaj să mai reziști, rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În care să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor, mame despletite strângând copiii lor morți, scene de deznădăjduire, chihote drăcești prin crâșme și birturi, mulți arși de sete se târâiau la fântâni, se culca în glod, mulți murea, câțiva se ducea sănătoși. Înfricoșat lucru e boala prin orașe. Pe toate ulițele cară [care] pline de trupuri, cu picioarele, mînele și capitile în toate părțile bălăbănind, după umbletul nepotrivit. În zilele liniștite, auzirea morței de-abea-ți lasă o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de trupuri, cu picioarele, mînele și capitile în toate părțile bălăbănind, după umbletul nepotrivit. În zilele liniștite, auzirea morței de-abea-ți lasă o impresie tristă, dară să vezi cum duce la groapă sute și mii, să vezi oameni tăvălindu-se în glod, să simți că pier familii întregi și, uitîndu-te împrejuru-ți, să nu mai întîlnești un prieten măcar sau o cunoștință, este peste închipuire de a spune; și ce e mai de jale, poate că astăzi nici nu ne mai aducem aminte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]