4,520 matches
-
surprindere. Majoritatea nenorociților n-au mai avut timp nici măcar să-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit să reacționeze fiind cadorisit cu o rafală de gloanțe în piept și gît. Cîțiva au încercat să se salveze, sărind pe carosabil cu mîinile deasupra capului, arătînd că sînt neînarmați, însă au fost împușcați ca niște cîini fără nici o deosebire. Singurii care au scăpat cu viață după atac au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simțind un gol în stomac, nu cumva tocmai ne mărturisești în față că cineva ne-a trădat? — E treaba voastră ce concluzii vreți să trageți, spuse Curistul, eu mi-am luat tălpășița de aici înainte să mă trezesc cu un glonț în cap. — Glumești, spuse Roja făcîndu-i lui Gulie un semn discret cu ochiul, nu pleci nicăieri pînă nu lămurim lucrurile. — Să fiu în situația voastră, eu nu mi-aș forța norocul, zise Curistul dîndu-și seama ce se petrece. Dacă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ne-am pierdut amîndoi timpul de pomană. Jim Rohn spunea odată: "Sînt două feluri de oameni pe lumea asta. Ambele categorii citesc despre calitățile curative excepționale ale merelor. Unii însă au nevoie de lămuriri suplimentare, pe cînd ceilalți se duc glonț la cel mai apropiat magazin pentru a cumpăra mere". Expresia "informația înseamnă putere" nu este pe deplin adevărată. Ar fi mult mai corect să spunem că "informațiile puse în practică înseamnă putere". De aceea, gîndește-te care sînt cele mai presante
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel. Iar dacă nu e vorba de un război real, ci de o proiecție metafizică a războiului, de ce mai era nevoie de precizarea datei și locului „acțiunii“? Pe de altă parte, chiar dacă autorul ar renunța la această precizare, replicile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răsfoiește dosare și comentează cam din afara scenei. Aici nu trebuia să... Dacă ar fi încercat să... cu siguranță altul era rezultatul... Cu lipsă de chef, răsfoiește în continuare și constată că... ar fi existat alte variante mai bune. Se duce glonț la Mitocaru. Acesta juca șah cu un subordonat. De la ușă, Pandele intră direct în subiect: Știi că acolo, la Buhuși, dacă se accepta... Nu mă interesează. Dar nu m-ai întrebat... Te întreb acum, să fac schimb de cal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
variante? De exemplu? Ambasador, deputat sau... Face un semn cît se poate de clar: "o tășulcă de parale". Îmi dau seama că omul meu se teme să nu fie înregistrat. În mintea lui pornise "războiul electoral" și nu-mi oferea "gloanțe". Încep să mă joc cu el. Poate ambasador... Sigur, vorbesc cu cutare și gata. Știam cît timp este necesar pentru a fi numit ambasador, chiar dacă ai acceptul tuturor: propunerea Ministrului, a Primului Ministru, a Comisiei Senatoriale, acceptul țării unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
belesc și pun sare și cenușă. După 29 de zile, Parșivu a ieșit pe poarta arestului. Cel care era să dea ortul popii în timp ce era jefuit, a răcnit la ceruri și și-a mîncat ficații. De la pușcărie s-a dus glonț la Rodica cu două porniri diametral opuse. Pe de o parte dorea s-o iubească și pe de altă parte dorea s-o jupoaie. Ce mi-ai adus? țipă femeia cînd l-a văzut. Pe mine, ripostează Parșivu. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de distrugere. Dacă acest "accident istoric", această întoarcere în vremurile de sălbăticie ar utiliza doar mijloacele timpurilor sale, adică bîta, piatra și, eventual, pumnul, efectul ar fi suportabil. Dar dacă se folosesc excavatoare pentru gropile comune, buldozere pentru împingerea cadavrelor, gloanțe, gaze, bomba atomică, bombe cu fragmentație, mine antiinfanterie? Ce scop au bombele care ucid ființele vii și lasă casele, apartamentele neatinse? Putem oare supraviețui pe planeta noastră dacă folosim tehnologii supersofisticate și avem dezactivate în creier centrele pornirilor primitive? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre Ioana. Eu l-am împușcat pe Matei. Am comandat: "Foc!" Plutonul a executat ordinile mele. Uite, și acum îmi miroase cămașa a praf de pușcă. Ochii rup sângele și-l scuipă-n în țărână: "Foc!" Nenea Matei, 21 de gloanțe pentru o singură viață. Sunt vinovat, părinte! Acolo, gratiile erau pentru îngeri, nenea se simțea liber ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-o arătat atîtea cîte nu-i vedea dumneata, cu nevastă-ta Stela, nici pe lumea cealaltă, priceputu-m-ai? Pe Stela las-o că are ea destule bătăi de cap. Iar pe băiatul ăsta să nu-l mai sperii că și gloanțele mele-s numărate. Ce să scriu În raport către comandanții mei, că v-am apărat pe voi de, cum ziceai, rapangalițe? Tu, Răducu, dacă mai vezi vreuna, să vii să-mi raportezi! La raport nu m-am prezentat, dar povești
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
evenimentele, a devenit limpede că formau o patrulă de ariergardă și că ținta lor o reprezenta Încetinirea Înaintării frontului. Le au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de data asta cu știrea și la Îndemnul tuturor. Pe Pomean, În schimb, l-au trimis mai Întîi la o garnizoană din Budapesta, apoi la alta din Graz și la o a treia, la Leibach. Aici l-a prins răsunetul gloanțelor de la Sarajevo. Lumea Începea să se clatine din temelii asupra oamenilor. Din acea clipă, soarta lui, ca și pe a soldaților din toate timpurile, a tîrÎt-o după sine, Înainte și Înapoi, carul războiului. Cei de acasă i-au pierdut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din față, nu la mare depărtare, niște detunături de pușcă. Ples neau de trei ori, apoi se lăsa tăcere și iar se auzeau de alte trei ori. Era un semnal, un răspuns la Împușcăturile lor. Trase și Za har trei gloanțe la același răstimp. Răspunsul nu Întîr zie. Oamenii aceia parcă se apropiau. Curînd le auziră chio tele și zăriră niște torțe În vîrfuri de prăjini. Era obiceiul nomazilor de a hălădui În nopțile lungi de iarnă cu ghemo toace de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Voi pleca, domnule doctor, mulțumindu-vă pentru bunăvoință. ― După vizită, puteți reveni... Noi vom avea grijă ca totul să fie bine... ― Voi veni la prânz. Am să mă gândesc ce bunătăți Abia a ieșit pe poarta Maternității și a pornit glonț. Mergea cu privirea În pământ... Încotro? Nici el nu știa unde... Cred că ar fi bine ca, până la ora prânzului, să te ascunzi În parcul Copoului, unde să-ți poți trăi fericirea de proaspăt tată și să meditezi asupra Întâlnirii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
departe... ― Cu mare plăcere, dar... Parcă nu se cade ca... ― Dacă mi-ai spune pe nume, te-aș simți aici lângă inimă ca fiul celui mai scump camarad și prieten! Ce știi tu, dragule Gruia, ce Înseamnă ca acolo unde glonțul orb te pândește - și nu iartă - să-l ai lângă tine pe omul a cărui inimă bate În același ritm cu a ta și la nevoie nu te va lăsa - a sfârșit vorba omul ascuns În spatele mustăților colilii... ― După felul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața unei lovituri iminente, portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
clipă când să mă gândesc la acest vin. Nici când ni s-a născut copilul sau la vreo sărbătoare... Abia când am aflat de la Gruia că este feciorul tău și că ne vom putea revedea, abia atunci gândul a zburat glonț la damigeana cu acest vin... Și iată-l pe masă, dinaintea domniilor voastre... ― Da’ de când vorbești tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a patra, am luat-o hai-hui prin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el strângea pulpa cu amândouă mâinile... ― Aracan de mine! - s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba, s-a Îndepărtat. ― Și ce ai făcut mai departe? - a Întrebat Despina. ― Prima grijă a fost să văd ce s-a Întâmplat cu piciorul lui Toader... Din câte mi-am dat seama, glonțul de mitralieră i-a atins osul. Era rupt! Ce mai? L am pus pe Păpădie și pe Undiță să caute o creangă mai groasă, care să fie de cel puțin un metru lungime, pe care s-o despice. N-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu... ― Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul tău, fratele de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l ajuți cu nimic, decât luându-i capul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pun eu. Așa că ora douăsprezece rămâne fixată. ― Mi se pare că dumneata Îți depășești atribuțiile. Mai grav este faptul că nu ai Învățat Încă să vorbești cu oamenii. În atari condiții, nu mă aștepta deloc!. ― Bineee! - a răspuns securistul, ieșind glonț. Deși se grăbea, profesorul a cerut centralistei să-i facă legătura cu directorul. ― Alo! Am onoarea, domnule profesor. ― Bună dimineața. Tocmai voiam să vă sun eu. Știți că am avut musafiri... ― Știu. Doar acum un minut am Încheiat convorbirea, dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]