2,498 matches
-
cunoscute bătălii din istoria insulelor britanice. Este comemorată și în zilele noastre de către membri protestanți ai "Orange Institution". Bătălia este văzută ca lupta decisivă într-un război pentru recâștigarea tronului de către Iacob al II-lea detronat în 1688 în urma Revoluției Glorioase de către nepotul și ginerele său protestant, William de Orania. A constituit un moment crucial în lupta dintre irlandezii protestanți și catolici. Într-un context irlandez, războiul a fost un conflict etnic și religios, o reluare a revoltei irlandeze din 1641
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
risipit teama de o cucerire franceză a Europei. Deasemenea a avut o importanță strategică pentru Anglia și Irlanda. A marcat sfârșitul speranței lui Iacob de a se întoarce pe tron printr-o acțiune militară și a asigurat probabil triumful Revoluției Glorioase. Unii catolici irlandezi luați prizonieri la sfârșitul luptei au fost torturați până când au fost de acord să se convertească la protestantism. Tratatul de la Limerick a fost foarte generos cu catolicii: acesta le-a permis să-și păstreze proprietățile dacă îi
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
Padraig Lenihan sugerează că bătălia este înconjurată de un anumit farmec: doi regi, separați de un râu luptau pentru trei regate. Mai mult, bătălia de la Boyne reprezintă pentru tradiția Whig (liberală) triumful libertății religioase și civile asupra absolutismului. După Revoluția Glorioasă, Parlamentul a reușit pentru prima oară să dețină mai multă putere decât monarhul țării. Bătălia are rezonanță și în rândurile naționaliștilor irlandezi: cei mai mulți irlandezi văd lupta ca pe un pas important în colonizarea britanică a Irlandei. În 1923 membri IRA
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
fiind totodată și cel care a primit cele mai importante recompense financiare (aproape un milion de franci pe an), fiind judecat indispensabil datorită memoriei prodigioase și meticulozității sale. În calitate de șef de stat major al nou-createi "Mari Armate", în 1805 face glorioasa campanie ce culminează cu bătălia de la Ulm și bătălia de la Austerlitz. În 1806 participă la campania din Prusia și i se oferă titlul de Duce de Valangin și Prinț de Neuchâtel. Este din nou șef de stat major în campaniile
Louis Alexandre Berthier () [Corola-website/Science/312381_a_313710]
-
Godefroy de Bouillon cel mai probabil în anul 1099. Fragment redactat pe baza informațiilor preluate de la A Damien Reveniți acasă din Țara sfântă, după pierderea Statelor latine din Orient, primii istorici ai ordinului consideră drept fondatori ai acestuia trei personaje glorioase: apostolul Iacob, împărăteasa Elena și împăratul Carol cel Mare ; toți trei sunt legați într-un fel sau altul de Sfântul Mormânt. Iacob cel Bătrân, cel pe care Evangheliile îl numesc « fratele Domnului », devine, după moartea lui Iisus, responsabilul comunității creștine
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Transilvania și Ungaria "și îi este răsplătit efortul printr-o primă de 5.000 lei. În anul 1895 este rugat de Ministerul de Război să întocmească o lucrare despre căpitanii Armatei Române. Densusianu scrie lucrarea și îi dă titlul "Domnii glorioși și Căpitanii celebri ai țerilor române", iată mai jos și un pasaj grăitor din această lucrare: La data de 1 aprilie 1897 este avansat ca Șef de birou Clasa II în cadrul Statului Major al Armatei. Este înmormântat la cimitirul Bellu
Nicolae Densușianu () [Corola-website/Science/303522_a_304851]
-
în Portugalia, unde a fost încântat de orașul Sintra pe care l-a descris într-o scrisoare către prietenul său Francis Hodgson drept cel mai frumos loc din lume, iar în "Pelerinajul lui Childe Harold" l-a descris drept „rai glorios”. Apoi din Spania, prin Gibraltar a călătorit către Malta. Din Malta a navigat spre Grecia acostând la Preveza. A fost și în Albania, vizitându-l pe Ali Pașa din Ioannina. În Atena s-a îndrăgostit de o domnișoară de doar
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
să se însoare cu o simplă contesă germană. Pe lângă aceasta, se pare că aerele disprețuitoare pe care le arăta Conrad al III-lea jignise lumea din Constantinopol. În poemul menționat adineauri, Prodromul răspundea pe față pretențiilor germane: el declara deschis gloriosului rege Conrad că, cu toată gloria lui, pentru el era o cinste supremă de a se fi aliat cu casa Comnenilor; el proclama Noua Romă incontestabil superioară celei vechi. Dacă aceasta, scria el, dă o logodnică, cealaltă dă un logodnic
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
Conrad al III-lea de altfel, nu rămâne dator cu obrăznicia. În scrisoarea pe care o scrise atunci la Constantinopol, el luă pentru sine titlul de împărat al romanilor și adresa, disprețuitor, mesajul: scumpului meu frate Manuel Comnenul, ilustru și glorios rege al grecilor. Totuși, deoarece și dintr-o parte și din cealaltă se dorea înțelegerea, totul sfârși cu bine. O ambasadă germană sosi la Constantinopol și șeful ei, episcopul de Würtzburg potrivi lucrurile spre satisfacția generală. În luna ianuarie 1146
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
o placă de piatră cu următoarea pisanie: Această sfântă și dumnezeească biserică cu hramul marelui mucenic Gheorghie zidită de fericitul întru pomenire Io Ștefan Voevod cel Mare domn al Țerii Moldovei stricându-se în cursul vremilor s'au prenoit în glorioasa și binecuvântata domnie a Maiestății sale Carol I rege și domn al României sub arhipăstoria IPS Pimen mitropolit al Moldovei și Sucevei, prin purtarea de grijă a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu ajutor dela răposata întru fericire Luxița marchiză de Bedmar
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
de doctrină constant învățat în Bisericile de origine apostolică de episcopii care - prin succesiune - au ocupat respectivele sedii. În opera sa Irineu a amintit îndeosebi preeminența succesiunii episcopale a Bisericii din Roma, «mare, antică, universal cunoscută, întemeiată de cei doi glorioși apostoli: Petru și Paul», drept care - după convingerea lui - credincioșii din celelalte comunități trebuie să se pună în armonie cu acest centru creștin. De fapt, Biserica din Roma (capitala imperiului) avea o mare forță de iradiere, chiar către cea mai mare
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Portoferraio, a venit un grup de studenți la Medicină Legală de la Universitatea din Siena, însoțiți de profesorul Salvatore Ottolenghi, cu scopul de a intervieva condamnații. Ottolenghi a avut o conversație cu Crocco, considerându-l "adevăratul reprezentant al banditismului în timpul său glorios", numindu-l "Napoleon al hoților". Interviul a fost publicat anul următor de un student al lui Ottolenghi, Romolo Ribolla, în opera "Voci dell'ergastolo". În timpul conversației fostul tâlhar, deja bătrân, cu probleme fizice și renegându-și trecutul, a relatat pe
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
un turn trufaș/ Moartea gigantic privește-n oraș"”. Acesta este un alt poem clasic al lui Poe care se referă la moarte și o prezintă într-un mod neconvențional. Ea este văzută ca un zeu care domnește peste o cetate glorioasa și pașnică din Apus. Există „"turnuri și palate regești,/ Temple ce dau babilonice vești,/ Bolti de piatră demult părăsite..."” Situarea orașului în Apus este adecvată, deoarece vestul, în care apune soarele, a fost în mod tradițional asociat cu moartea. La
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
Sfânt, revarsă asupra tuturor fără excepție darurile cerești. Datorită milostivirii sale, și noi, oamenii, am primit făgăduința neclintită a vieții veșnice" ("Catecheses illuminandorum", 18, 29; PG 33, 1049) "Dumnezeu, care ne-a predestinat la înfiere, ne-a făcut asemenea Trupului glorios al lui Cristos. De acum înainte, devenind părtași la Christos, sunteți pe bună dreptate numiți christoși" ("Catecheses mystagogicae", 3, 1; PG 33, 1088 A) "[În anaforă,] ne rugăm pentru sfinții părinți și episcopi adormiți, și în general pentru toți cei
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
avort spontan în aprilie 1688 și a părăsit Londra pentru a se recupera. La 10 iunie 1688, regina a născut un fiu, James Francis Edward, și succesiunea catolică a devenit probabilă. În ceea ce a devenit cunoscut sub numele de "Revoluția glorioasă", cumnantul Annei, William de Orania, a invadat Anglia la 5 noiembrie 1688 într-o acțiune care în cele din urmă l-a detronat pe regele Iacob. După ce Iacob i-a interzis Annei să-i plătească Mariei o vizită plănuită în
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
alți subalterni, de transferarea nedreptăților la o altă periferie - cu alte cuvinte, o viață colectivă demnă pare să depindă de crearea de noi umilințe, altora, altundeva. Metoda decolonială arată calea pe care putem dezlega această dorință de Europa măreață și glorioasă și cum să o legăm de istoriile reale - însă pierdute prin amnezia colonială - ale rezistenței în fața cooptării imperiale. Aceste istorii sunt de aici și de la alte, multe, margini la care se alătură politici și culturi subterane euro-atlantice ce au creat
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Nimeni nu vă face parastasul, / Mulți rămân soldați necunoscuți, / Moartea nu vă-ntreabă cât e ceasul / Nici de rangul marilor virtuți. Pentru voi istoria e oarbă... Cu pământ străin sucit pe oase / Voi de-abia înaintați prin cer / Tragice morminte glorioase / Vameșii nici acte nu vă cer. Peste neștiuta noastră moarte, / Viața e un cinic paradox, / Auziți și voi cum, de departe, / Bate-același clopot ortodox." - PTC, II, 190 sq.). Nu scapă ochiului cu laser liric nici chestiunea „democrației pe stomacul gol
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
-lea, în același timp înmănuchează toate genurile literaturii medievale: romanul cavaleresc, legendele bisericești, "fabliaux"-urile, bestiariile, predicile moralizatoare, alegoria. a contribuit în mare măsură în dezvoltarea limbii engleze la rangul unei limbi literare. O dată cu acest "pelerinaj" spre Canterbury începe calea glorioasă a literaturii engleze. În perioada așa zisei Renașteri engleze, Edmund Spenser îl recunoaște drept propriul său maestru, multe din dramele lui William Shakespeare reflectă influențe ale operei lui Chaucer.
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
timp de stupiditatea masivă a realismului socialist, s-a sfărîmat și s-a scufundat în adîncurile amneziei colective. A trebuit să treacă mult timp pentru ca scafandri curajoși să identifice locul naufragiului și să înceapă să aducă la suprafață fragmente din glorioasa epavă". Ar mai trebui spus, însă, că, prin chiar efectul arheologiei marine, vasul în cauză nu va mai putea fi niciodată adus la suprafață și împins din nou pe valurile oceanului. O dată descoperită, epava poate cel mult răspunde exact la
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
care au inspirat naționalismul arab. Sati’ al-Ḥusri a insistat asupra întârzierii apariției conștiinței naționale a arabilor, ceea ce a determinat și o întârziere a unui progres în politică și în economie. În vederea analizării acestei situații, Sati’ al-Ḥusri pune accentul pe epoca glorioasă care a urmat cuceririlor arabe, epocă marcată de înflorire, atât în domeniul științei, cât și în cultură, aceasta din urmă servind drept inspirație pentru culturile europene.În acest sens, el aduce drept argument multitudinea cuvintelor care au intrat în limbile
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
pe împăratul Tigrul Zăpezilor, să răstoarne guvernul chinez și să se proclame împărat. Hegemonul Peter Wiggin și Petra Arkanian îl vizitează pe Califul Ligii Musulmane, Alai, pe care îl ajută să își dea seama că nu e decât un prizonier glorios, Islamul fiind condus de alții în locul său. După dezvăluirea unei conspirații create împotriva, Alai preia controlul națiunii. Peter Wiggin vrea să elibereze guvernul mondial de sub presiunea războiului, prin intermediul unei alianțe numită Popoarele Libere, dar Califul Alai și Virlomi, devenită zeița
Umbra Uriașului () [Corola-website/Science/323417_a_324746]
-
disputele politice dintre partidul de guvernământ, Partidul Popular Muntenegrean care erau pentru procesul de modernizare și uniune cu Șerbia și Adevăratul Partid al Poporului, care avea o politică monarhista, contrară celei de guvernământ. În timpul acestei perioade, unele dintre cele mai glorioase victorii asupra Otomanilor a avut loc la Grahovac. Ducele Mirko Petrović, fratele mai mare a lui Knjaz Danilo, conducea o armată de 7,500 de ostași și a învins-o pe cea Otomană, superioară cantitativ, cu 13,000 de soldați
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
primăvara anului 1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe acesta din urma pe tronul principatului în locul lui Ioan Vodă. Aliat cu cazacii din Zaporoje, se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod. Întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care susținută și de un contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
În timpul nopții, prințesa Anne însoțită de Sarah, a părăsit Londra și s-a îndreptat spre Nottingham. Iacob, care după cuvintele Arhiepiscopului de Rheims "a abandonat trei regate pentru o liturghie", a fugit în Franța cu soția și fiul său. Revoluția Glorioasă a luat sfârșit fără mari vărsări de sânge, iar Churchill a fost chemat să facă parte din Consiliul Privat al Regatului Unit (numit de acum înainte "CP" ) în februarie 1689, iar în aprilie a fost creat conte de Marlborough. În
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
romantic s-a dezvoltat mai ales pe plan cultural-artistic prin reînvierea momentelor de glorie din trecutul fiecărui popor și ocrotirea tradițiilor, datinilor și obiceiurilor populare. Giuseppe Mazzini și Garibaldi sunt promotorii ideii de reînviere - sau „"Risogirmento"” în italiană - a istoriei glorioase a Italiei. Cei doi au luptat pentru unificarea Italiei pe plan cultural la început, apoi și pe plan politic, și simultan au promovat, pe planul social, desființarea privilegiilor bisericești sau aristocratice din cele opt state din Italia. În România, idei
Naționalism () [Corola-website/Science/297854_a_299183]