888 matches
-
veșnic" (1984, p. 344). 161 O utilă colecție de eseuri, dedicată, inter alia, problemei chiliasmului blakean este Romanticism and Millenarianism (2002), editata de Tim Fulford. 162 O bună introducere în gnosticismul blakean este cartea lui A.D. Nuttall, The Alternative Trinity: Gnostic Heresy în Marlowe, Milton, and Blake (1998). Cea mai utilă propedeutica în complexă relație intelectuală care se dezvoltă între Blake și Platon este oferită de George Mills Harper în mai vechea The Neoplatonism of William Blake (1961). 163 Ar trebui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Joseph Katz demonstrează însă că nu există nicio diferență fundamentală între cele două moduri de gandire. Pentru mai multe amănunte, cf. Katz, 1954, pp. 289-298. 164 Pentru o rezolvare sintetică a spinoasei probleme privind generarea materiei la Plotin și la gnostici, cf. O'Brien, 1981, pp. 108-123. 165 Titlul cărții mele trebuie citit inclusiv în grila ironică a acestui termen: sugerez că, fiind autorul unei opere atât de complicate formal, Blake și-a atras ură criticilor întocmai cum demiurgul gnosticilor și-a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și la gnostici, cf. O'Brien, 1981, pp. 108-123. 165 Titlul cărții mele trebuie citit inclusiv în grila ironică a acestui termen: sugerez că, fiind autorul unei opere atât de complicate formal, Blake și-a atras ură criticilor întocmai cum demiurgul gnosticilor și-a atras condamnarea credincioșilor. 166 Argumentația mea se bazează pe analiza lui Malcolm Lambert. Astfel, bogomilii moderați susțin că Satan, ca fiu al lui Dumnezeu, este creatorul universului material (Lambert, 2002, p. 132). Diferența fundamentală dintre aceste concepții", susține
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
merită semnalat ca excepție!) reversibilitatea, sugerând suprapunerea trăirii estetice peste nedezmințita atracție erotică. Iată în ce termeni e percepută uneori arta: "[...] o madonă de Roselli, cu pruncul în brațe, își arată obrazul ei rotund, gras și fără ideal". Un aer gnostic, în linia doctrinelor dualiste, se degajă din formulările acestea tranșante (de nuanță... bovarică, desigur), atenuate doar rareori, sub presiunea efectului narcotizant al frumuseții plasticii feminine. De aceea, probabil, proaspăt sosit în Florența, tânărul Lovinescu nu se mai extaziază la vederea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care acționează și vorbește prin noi. Sfântul Paul spunea că trupul nostru este templul Duhului Sfânt 243 în sens antropologic și teologic, nu biologic sau fizic. Acesta ar putea fi un misticism creștin diferit de neoplatonicism sau misticismul esoteric sau gnostic. Lumina credinței care ne vine prin Cristos nu este directă ci reflectată. Sfântul Paul descrie existența lui Cristos în noi sau a noastră în Cristos, ca o legătură cu Împărăția lui Dumnezeu, în dragoste și credință prin mediere fără păcat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lucrurile devin simbolice, așezându-se sub lumina porții strâmte și primesc strălucirea de dincolo. Crepusculul își pierde forma rămânând doar spirit. Prin lumina acestui spirit, Isus este activ în trupul nostru. Respirația aceasta pare a fi departe de misticismul neoplatonic, gnostic sau esoteric. Lumina credinței prin care ne cunoaștem pe noi înșine e ceea ce am inspirat prima oară ca să devenim oameni. În acest context Cristos este în noi și noi în El, pentru că astfel se realizează legătura cu Marele Arhitect al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a obișnuit rațiunea să-L laude pe Făcător neîncetat prin cântări dumnezeiești, iar simțirea și-a sfințit-o prin imagini curate, acela adaugă la bunătatea naturală a chipului bunătatea voită a asemănării cu Dumnezeu". 6 Cf. Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2003, pp. 112-113: Mintea se întărește când nu-și închipuie nici un lucru lumesc în timpul rugăciunii; Mintea care, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-a însușit practica și s-a apropiat de gnoză măcar un pic nu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
poetul nu se oprește aici, ci - așa cum a remarcat Al. Cistelecan - „arta referinței” e doar un pretext pentru „arta transreferențială”. Numai că o asemenea dilatare a referentului nu se realizează prin transfigurarea realului: M. nu este un mistic, e un gnostic. El nu aspiră la contopirea cu un factor transcendent prin anularea realității, ci aspiră să recupereze tocmai această realitate ocultată, camuflată - după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
susținute de Eric Voegelin și Hans Blumenberg, respectiv. Primul dintre ei a atacat frontal legitimitatea epocii moderne, susținând că dezvoltarea ei trebuie interpretată ca un triumf al gnozei. Filozofi decisivi pentru modernitate precum Hegel, Marx și Nietzsche ar trebui considerați "gnostici" în măsura în care în gândirea lor ar opera o schemă speculativă de sorginte gnostică. Dacă la Hegel, procesul în cadrul căruia spiritul ajunge, pornind de la o stare de alienare, să se regăsească pe sine însuși, pentru Voegelin acesta este analog peregrinării prin intermediul căreia
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ar opera o schemă speculativă de sorginte gnostică. Dacă la Hegel, procesul în cadrul căruia spiritul ajunge, pornind de la o stare de alienare, să se regăsească pe sine însuși, pentru Voegelin acesta este analog peregrinării prin intermediul căreia scânteia înstrăinată (pneuma) a gnosticilor se întoarce din exilul său în cosmos pentru a ajunge la plenitudinea originară (pleroma). La Marx, procesul dialectic al istoriei, pe care materialismul istorico-dialectic ne permite să-l recunoaștem, îl eliberează pe om de înstrăinare și îl transportă în deplinătatea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care s-a opus cu fermitate acestei teze a fost Blumenberg, care a luat apărarea modernității, susținând că ea nu reprezintă atât secularizarea creștinismului, cât procesul de afirmare autonomă a omului în lume. Odată cu absolutizarea dimensiunii terestre, modernitatea neagă dualismul gnostic, prezent încă în speculația teologică a Evului Mediu târziu, care separă în mod radical lumea de Dumnezeu. Modernitatea, așadar, nu este triumful, ci a doua, și definitivă, înfrângere a gnozei 185. Ceea ce ne interesează aici dincolo de metamorfozele moderne ale gnozei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ne îndreptăm? Hans Jonas, elevul lui Heidegger și Bultmann la Marburg, a avut mai ales meritul de a fi adus la lumină conexiunile structurale dintre gnoza antică și existențialismul și nihilismul contemporane, și de a fi utilizat modelul de gândire gnostic drept cheie de interpretare pentru a înțelege criza existențială și nihilistă a omului de astăzi. Jonas realizează o reconstrucție istorică aprofundată a gnozei antice, derivând de aici un profil tipologic, pentru a arăta în ce mod confruntarea cu paradigma gnostică
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
observat importanta analogie care subzistă între existențialism și nihilism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Mai ales Bréhier a făcut observații extrem de pătrunzătoare asupra corespondenței care subzistă între analitica existențială din Ființă și timp și structura romanului gnostic. La Heidegger s-ar povesti căderea existenței individuale în finitudine, așa cum în gnoză se povestește căderea sufletului în abisul lumii. Numai că în Ființă și timp narațiunea este lipsită de început și de sfârșit, și tocmai această ignoranță cu privire la proveniența
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
început și de sfârșit, și tocmai această ignoranță cu privire la proveniența și destinația sa este cea care conferă vieții romanțate tensiunea sa dramatică la fel ca într-o tragedie a cărei origine și soluție nu s-ar cunoaște. Simplificând, desfășurarea romanului gnostic se articulează în următoarele episoade: 1) înainte de toate există Unitatea originară; 2) din aceasta se desprind câteva ipostaze care vor să devină independente aici sunt incluse păcatul și culpa și cad în lume, în care, uitând de originea lor și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fie propria libertate și propriul nimic. Libertatea este acel mod inconfundabil de a fi care se transformă în lipsă de ființă, așadar în nimic. Concluzia lui Sartre este coerentă: omul este o pasiune inutilă. Apare aici, deși neexplicitat, motivul nihilismului gnostic. Cel care în schimb are pe deplin prezentă structura gnostică subîntinsă propriei reflecții existențialiste și nihiliste este Camus. Această conștiință nu surprinde dacă avem în vedere faptul că în teza de licență Metafizică creștină și neoplatonism (1936), unde în centrul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este "cel care nu este": astfel susține Cioran, răsturnând definiția veterotestamentară a lui Dumnezeu ca fiind "cel ce este". Constelația sa de gândire nu trebuie confundată cu cea a filozofiilor pline de speranță ale existenței. Este mai degrabă cea a gnosticului care conștient că a căzut în timp și finitudine, că este liber, dar în același timp prizonier în celula strâmtă a universului vrea să se salveze în forță de sine însuși și neagă cu disperare orice valoare pozitivă a lumii
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care Cioran se avântă către acea "versiune mai pură a lui Dumnezeu" care este pentru el Nimicul. În limitele acestui scenariu se situează apoi o altă figură singulară, puțin cunoscută și probabil minoră, dar inevitabilă pentru oricine abordează argumentul nihilismului gnostic: Albert Caraco. Născut la Istanbul în 1919, la sfârșitul Revoluției Ruse și a Primului Război Mondial, când vechea capitală era ocupată de forțele învingătoare și invadată de emigranții ruși, tânărul va fi repede atras în viața rătăcitoare a familiei evreiești din care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ros de cariul decadenței, opoziția inflexibilă față de orice ideal, respingerea apodictică a oricărei transcendențe și ordini, obsesia catastrofei și a morții. Singura religie pe care o acceptă este cea gnostică: Dacă aș fi întrebat în ce cred, m-aș declara gnostic, și am fost astfel de când am început să gândesc și să simt204. Este vorba despre o credință pe care timpul o consolidează: Cu cât îmbătrânesc și cu cât timpul vorbește rațiunii mele, lumea nu mai este guvernată de o Providență
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
du nihilisme russe, Bibliothèque de l'Institut Français de Léningrad, Paris, 1946. Corbin, H., Le Paradoxe du monothéisme, L'Herne, Paris, 1981, pp. 175-216 ("De la théologie apophatique comme antidote du nihilisme"). Couliano, I. P., I miti dei dualismi occidentali. Dai sistemi gnostici al mondo moderno, trad. it., Jaca Book, Milano, 1989. D'Agostini, F., Logica del nichilismo. Dialettica, differenza, ricorsività, Laterza, Roma/Bari, 2000. Danto, A., "Nietzsche und der semantische Nihilismus", în A. Guzzoni (ed.), 90 Jahre philosophische Nietzsche- Rezeption, Hain, Königstein
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a unei serii întregi de autori, și cu atât mai puțin microlectura - devenită sport național în Universitatea europeană - a unuia sau altuia dintre ei, și nici versiunea definitivă a unei analize a curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atunci, în cazul unui proprietar savant sau al unui loc reprezentativ pentru o școală, un ansamblu coerent de volume tematice: epicurismul campanian în vila familiei Piso din Herculanum, cele opt sute de suluri de papirus constituind biblioteca lui Philodem din Gadara, gnosticii egipteni într-un urcior de la Nag Hammadi, plin cu cincizeci de tratate păstrând încă legăturile din piele... Adesea arheologii scot la lumină câte o vilă neștiută de nimeni, pierdută, uitată, în care se găsesc inscripții lapidare: de pildă, un zid
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu o asemenea coerență și continuitate, încît impresia unui plan predeterminat, desăvîrșit devine copleșitoare, ca și urmele arhitectului său intangibil. Ordinea este implicită, nume-nologică (de la grecescul numen, însemnînd acțiune divină), potrivit unor autori precum E. Swedenborg, R. Ruyer sau a gnosticilor de la Princeton sau Berkley. Noii gnostici prezintă un model integral teocentric. Cosmosul lor seamănă bine cu cel al materialiștilor, dar e însuflețit de spirit. Se vorbește mult în prezent despre o nouă paradigmă, despre un nou și întregitor ca-dru de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
încît impresia unui plan predeterminat, desăvîrșit devine copleșitoare, ca și urmele arhitectului său intangibil. Ordinea este implicită, nume-nologică (de la grecescul numen, însemnînd acțiune divină), potrivit unor autori precum E. Swedenborg, R. Ruyer sau a gnosticilor de la Princeton sau Berkley. Noii gnostici prezintă un model integral teocentric. Cosmosul lor seamănă bine cu cel al materialiștilor, dar e însuflețit de spirit. Se vorbește mult în prezent despre o nouă paradigmă, despre un nou și întregitor ca-dru de gîndire filosofică-științifică, care să depășească concepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
acestea și viața cotidiană, care îi face pe oameni disperați și goi, neputincioși, în așteptarea unui nou avatar, iar această "nouă" paradigmă îmi pare inspirată de hermetism. Însă acestea sunt încă mișcări de profunzime, accesibile unei elite științifice (în genul "gnosticilor" de la Princeton) și fără prea mare impact la marele public, cum arăta Marilyn Ferguson în Conspirația de catifea. Universitățile, ca citadele ale cercetării și instruirii, vor trebui însă să țină seama de ele. Cum spunea R. Sheldrake, " Universul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și să dobîndească mîntuirea cu ajutorul a zece "puteri", sau virtuți, printre care cunoașterea bucuriei și stăpînirea de sine. Templul Dumnezeului cosmic este Universul și "comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]