914 matches
-
vol.l, 457-70. —, „Biblical Exegesis in Gnostic Literature”, in Michael Stone, ed., Armenian and Biblical Studies, Jerusalem, 1976, 70-80. —, „Gnostic Interpretation of the Old Testament in the Testimony of Truth”, Harvard Theological Review 73 (1980), 311-19. —, „The Problem of «Jewish Gnostic» Literature”, in Charles W. Hedrick and Robert Hodgson, Jr., eds., Nag Hammadi, Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, 15-36. Luciano Pellicani, I rivoluzionari di professione: Teoria e prassi dello gnosticismo moderno, Vallecchi, Firenze, 1975. Pheme Perkins, „Sophia as
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Manichéisme: Son fondateur, sa doctrine, Civilisations du Sud, Paris, 1949. —, En Quête de la Gnose I: La Gnose et le Temps, Gallimard, Paris, 1978. —, Sur le Manichéisme et autres essais, Flammarion, Paris, 1979. Gilles Quispel, Gnosis als Weltreligion, Origo, Zürich, 1951. —, Gnostic Studies I-II, Nederlands Historisch-Archaeologisch Insituut in her Nabije Oosten, Istanbul, 1974-75. Paul Radin, The Trickster: A Study in American Indian Mythology, 1956; Schocken Books, New York, 1972. The Rediscovery of Gnosticism: Proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1969), 75-104. Victor Stegemann, „Zu Kapitel 69 der Kephalaia des Mani” (1939), in Geo Widengren, ed., Der Manichäismus, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1977, 214-24. Werner Strothmann, ed., Makarios-Symposium über das Böse, Harrassowitz, Wiesbaden, 1983. Gedaliahu A. G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984. Studi copti. Recenzii sub coord. lui Tito Orlandi și Giancarlo Mantovani (secțiunea „Gnosticismo”), in Vetera Christianorum, 1978. — Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions (Festschrift Quispel), ed. R. van den Broek and M.J. Vermaseren (EPRO 91), Brill
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Press, Chicago, 19749. —, Wissenschaft Politik und Gnosis, Kösel, Munich, 1959. Walter L. Wakefield and Austin P. Evans, Heresies of the High Middle Ages: Selected Sources Translated and Annotated, Columbia Univ. Press, New York, 1969. Michael Allen Williams, The Immovable Race: A Gnostic Designation and the Theme of Stability in Late Antiquity (NHS 29), 1987. R. Williams, Arius: Heresy and Tradition, Darton, Longman & Tood, London, 1987. Robert Smith Wilson, Marcion: A Study of a Second Century Heretic, James Clarke & Co., London, 1933. Harry
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Literature and Its Background, Fortress Press, Philadelphia, 1983. R.C. Zaehner, Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon Press, Oxford, 1955. CUPRINS - Cuvînt Înainte - Cuvînt de mulțumire - Introducere Capitolul I: Dualismul: o cronologie Capitolul II: Mituri despre gnosticism: o introducere Capitolul III: Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută Capitolul IV: Mitul gnostic 2: Demiurgul ignorant Capitolul V: Abolirea Legii și a Tatălui real: Marcion din Sinope Capitolul VI: Mitul maniheist Capitolul VII: Paulicianismul sau marcionismul popular Capitolul VIII: Bogomilismul: un pseudodualism Capitolul IX: Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1983. R.C. Zaehner, Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon Press, Oxford, 1955. CUPRINS - Cuvînt Înainte - Cuvînt de mulțumire - Introducere Capitolul I: Dualismul: o cronologie Capitolul II: Mituri despre gnosticism: o introducere Capitolul III: Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută Capitolul IV: Mitul gnostic 2: Demiurgul ignorant Capitolul V: Abolirea Legii și a Tatălui real: Marcion din Sinope Capitolul VI: Mitul maniheist Capitolul VII: Paulicianismul sau marcionismul popular Capitolul VIII: Bogomilismul: un pseudodualism Capitolul IX: Cele două religii ale catharilor Capitolul X: Arborele Gnozei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
istoria creștinismului. Astfel, printre simbolurile creștine frecvent redate pe inscripții ca decor, multe au și o semnificație profundă, după cum se poate constata din analiza unei geme descoperită la Dinogeția (azi, Garvăn, jud. Tulcea), gemă care indică pătrunderea creștinismului sub aspect gnostic (sfârșitul secolului III - începutul secolului IV). Tranziția de la religiile necreștine la cea a lui Cristos a creat o serie de dificultăți pentru creștinii din Sciția Minor, după cum se poate constata din descoperirea a două inscripții la Tomis, contemporane gemei sus-amintite
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a unei serii întregi de autori, și cu atât mai puțin microlectura - devenită sport național în Universitatea europeană - a unuia sau altuia dintre ei, și nici versiunea definitivă a unei analize a curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș
O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atunci, în cazul unui proprietar savant sau al unui loc reprezentativ pentru o școală, un ansamblu coerent de volume tematice: epicurismul campanian în vila familiei Piso din Herculanum, cele opt sute de suluri de papirus constituind biblioteca lui Philodem din Gadara, gnosticii egipteni într-un urcior de la Nag Hammadi, plin cu cincizeci de tratate păstrând încă legăturile din piele... Adesea arheologii scot la lumină câte o vilă neștiută de nimeni, pierdută, uitată, în care se găsesc inscripții lapidare: de pildă, un zid
O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o concepție unică în ceea ce privește numele sau numărul treptelor către desăvârșire. Spre exemplu Sfântul Isaac Sirul vorbește de copilărie, adolescență și maturitate spirituală. În Comentarii la psalmi Origen propune o scară în trei trepte preluată, prin Evagrie (Tratatul practic 1 și Gnosticul 49), de misticii care leau urmat: 1) practica, 2) contemplarea naturală și 3) cunoașterea lui Dumnezeu. Sfântul Dionisie propune în Ierarhiaia cerească III,2-3, o scară în trei trepte care va deveni clasică: 1) purificare; 2) iluminare; 3) desăvârșire. Se
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
al postmodernismului. Ei tratează jocul din unghiul de vedere al cărții lui Eric Berne 266, jocurile nefiind decât "niște tranzacții necinstite, cu motivații ascunse, și care sunt tot atâtea capcane pentru celălalt. Sunt operații psihologice frauduloase"267. În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Berne 266, jocurile nefiind decât "niște tranzacții necinstite, cu motivații ascunse, și care sunt tot atâtea capcane pentru celălalt. Sunt operații psihologice frauduloase"267. În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave pentru umanitate, căci, în realitate, este un grosier anti-feminism. Feminismul postmodern e o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vedere, critica feminismului amintește de cea a lui Nietzsche. Exemplul fumatului este de un mare bun simț: "femeile au început să fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simț: "femeile au început să fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu acela scientist și materialist din Secolul Luminilor, transparența spirituală tinde să reînvie panteismul precreștin dinspre un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se feresc să numească Spiritul universal Dumnezeu, ei îl recunosc ca atare și susțin că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre Universul gnostic și cel al lui Eminescu, privirea lor fiind arheală. Însă, în definitiv, neo-gnosticii extind conceptul de Dasein la întreg cosmosul, nemaiexistând diferență între Sein și Dasein, extirpând, altfel spus, orice diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se diferențiază esențial de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un soi de biologism atoateomogenizant. Nefamiliarizați cu subtilitățile filosofiei și teologiei, gnosticii riscă să alunece, cum observa în 1975 Louis Sableron, într-o "bâiguială filosofică". Și aceasta este, din păcate, impresia finală pe care o lasă străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei n-au sesizat posibilitatea existenței capcanelor în monoteism, prima dintre ele fiind ispita panteistă. Dumnezeul gnostic e difuz. Filosofii introduc conceptul de transversal, care, folosit cu abilitate, ar fi putut deschide calea transmodernității. Ion Popescu-Brădiceni l-a și inventat în acest scop (numindu-l transversalie), dar ca instrument al unei hermeneutici transmoderniste 273. Dumnezeu-Spirit deține toată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
justificare a afirmației lui Eminescu: Eu e Dumnezeu. Un individ uman, ca și un infuzor, nu a murit niciodată de la începutul lumii. Și asta fiindcă eul nu e corp, ci e chiar centrul Universului, e Dumnezeu. Fiecare eu este etern (gnosticii atribuie "eul" și celorlalte viețuitoare, la modul panteistic), "este centrul lui etern, că este Spirit", deoarece lumea spațio-temporală este "făcută de către toate "eurile" care acționează într-însa"274. În pofida acestor subtilități, care se vor deduse din știința cea mai avansată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care se vor deduse din știința cea mai avansată, eroarea fundamentală a monismului neo-gnostic (pe care Eminescu nu numai că a evitat-o, dar i-a decelat și consecințele nefaste) este abolirea distincției dintre esența lui Dumnezeu și lucrările divine. Gnosticii comit aceeași eroare a unei bune părți din teologia occidentală: suprimă diferența ontologică și pun semnul egalității între Dumnezeu și lucrările sale. Monismul lor se-ntoarce la etica omogenizantă a materiei macrofizice, deși pretind a porni de la Spirit. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din religie înseamnă a dori nimicirea creștinismului însuși, dar nu în numele materialismului marxist, de astă dată, ci al întemeierii unei noi religii, cu sprijin "științific". Ceea ce este o aberație colosală, ignorând procesele profunde în apariția unei veritabile religii. De fapt, gnosticii aceștia nici nu urmăresc geneza unei noi religii, o imposibilitate practică, ci doar să legitimeze "științific" o redimensionare a religiei moniste iudaice, dat fiind că foarte mulți dintre neo-gnostici sunt evrei! Nu întâmplător din ruinele gnozei s-a declanșat mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să iasă din logica aristotelică a terțiului exclus. Astfel, formidabilii savanți de la Princeton au ratat deschiderea drumului către filosofia și teologia mileniului al III-lea, meritul, dinspre știință, revenindu-i europeanului Ștefan Lupașcu. 3. Feminism și creștinism. Am văzut cum gnosticii de la Princeton au reclamat, pe bună dreptate, impostura feminismului. Dar, surprinzător, există câteva puncte comune între neo-gnostici și feminiști, care, la rându-le, sunt tot niște gnostici. Adepții ambelor tabere năzuiesc la mai mult de a fi doar niște militanți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
știință, revenindu-i europeanului Ștefan Lupașcu. 3. Feminism și creștinism. Am văzut cum gnosticii de la Princeton au reclamat, pe bună dreptate, impostura feminismului. Dar, surprinzător, există câteva puncte comune între neo-gnostici și feminiști, care, la rându-le, sunt tot niște gnostici. Adepții ambelor tabere năzuiesc la mai mult de a fi doar niște militanți laici, visând la întemeierea unei noi religii în zona New Age. De aceea, ținta comună este "demitizarea" lui Iisus și, deci, răpunerea creștinismului considerat muribund. Legitimitatea dobândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar accentua inimaginabil cruzimea conflictelor din lume. Un exemplu edificator este confruntarea de azi dintre Steaua lui David și monismul islamic. Pe de altă parte, eliminarea Treimii din creștinism în favoarea unui dualism sexual în echilibru e un gând prin excelență gnostic. De altfel, personajul Jacques Saunière este surprins de nepoata Sophie Neveu că practică sexul mistic în grup, evocând disputatele isprăvi ale gurului Gregorian Bivolaru din grupul MISA. Dar Dan Brown este doar unul dintre autorii care vor să schimbe creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
marginalizat în chip vădit de Noul Testament, ca și Maria Magdalena. Există chiar o superioritate a Mariei Magdalena nu numai față de Iisus, dar și față de Ioan Botezătorul, de vreme ce aceasta avea puterea mirungerii, superioară ritualului botezului. Din acest punct de vedere, exegeții gnostici au stabilit ca pe o certitudine identitatea dintre Maria din Betania și Maria Magdalena, deși Biserica răsăriteană o neagă, iar din 1969 și Biserica Catolică 283. Ruptura în sânul iudaismului a fost produsă de Biserica lui Ioan Botezătorul, supraviețuindă în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
permis, bunăoară, să construiască piramidele. Aceste secrete au fost preluate, din fericire, de către eretici și de francmasoni. De aici ostilitatea necruțătoare dintre Biserică, pe de o parte, și eretici, alchimiști și francmasoni, pe de alta. Un Giordano Bruno, alchimist și gnostic, a fost doar una dintre victimele ilustre ale confruntării. În orice caz, cu exemple de asemenea factură, comentatorii gnostici ai Bibliei produc aparențe solide în favoarea lor. Dar proba centrală la care a căzut creștinismul e atitudinea față de eros și de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]