1,546 matches
-
cu trupa ei, petrecându-și timpul mai mult pe gărdulețul din Piața Dante, dar uneori se strecurau la petrecerile unor persoane pe care nici măcar nu le cunoșteau. Miria o ajutase să-l descopere pe Marilyn Manson, spunându-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi lăsat-o să meargă la concert, sau ar fi pretins să meargă și ea. Dar astfel, mama nu-i spunea nimic, pentru că o considera Încă fetiță, dar ea era deja mare. — Plecăm? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cere să povestească. Deci asta este? Descrie scena pe care n-ar fi vrut nici măcar să și-o imagineze. Îl ascultă, fără să-l privească. Nici el nu-i privește. Și nu-l privește nici pe mititelul de pe canapea - o gogoașă neagră, un Mic Prinț strabic aflat Între perne ca și cum ar dormi. Ar trebui să-i fie Închis ochiul. Și să-i fie șters sângele care-i curge din nas și din gură. Dar nimeni nu trebuie să atingă corpurile. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi inteligentă, simpatică și bună vânzătoare de gogoși. După o foarte atractivă prezentare a posibilităților turistice (la un moment dat aveam senzația că am nimerit în rai), ne-a întrebat ce dorim să vizităm. Destinațiile erau printre altele și cele alese de noi: Thera (astăzi Santorini), Knossos (astăzi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceva mai bine; inspirat de o viziune fugitivă de dimineață, Bruno izbuti să producă poemul următor: Mi-o bronzez cu drag (Păr la ștremeleag!) La piscina-adâncă (Păr la mătărângă!) Domnul Îmi apare Pe plajă la soare, Are ochi frumoși, Mănâncă gogoși. Unde șade El? (Păr la cocoșel!) Colo-n Rai, pe iarbă (Cărășel cu barbă!) — Are mult umor..., comentă yoghina cu o ușoară nemulțumire. — E aici o mistică..., se băgă și bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e un mare eșec și am trăit degeaba. Tensiunea va dispărea. Documentația pentru contract este aici... duc mâna la un morman de dosare și extrag o cutie de carton, cu o înfloritură eficientă a mâinii. E o cutie veche de gogoși Krispy Kreme. O arunc repede la coș. — Sigur e pe aici pe undeva... încep să scormonesc frenetic și localizez dosarul corect. Slavă Domnului. Poftim ! — Nu știu cum poți să lucrezi în harababura asta, Samantha. Glasul lui Ketterman e sarcastic ca un tăiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi storc creierii, încercând să-mi aduc aminte dacă pot spune că mă pricep la ceva. Păi... pot să... pot să... îhm... fac pâine prăjită, spun. Cam asta. — Pâine prăjită ? Pare complet luată prin surprindere. Doar atât, pâine prăjită ? — Și gogoși, adaug repede. Prăjiturile de ceai... adică tot ce poate fi făcut cu un toaster... — Dar de gătit ? Întinde prosopul pe un suport de metal de lângă plită și mă privește puțin mai atentă. Dar... o omletă ? Nu se poate să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în capot, cu chipul îmbujorat și ochi injectați. Acoperă cu mâna telefonul cu antenă pe care-l ține în mână. — Samantha. Mijește ochii mai tare ca niciodată și în glasul ei e o notă ciudată de triumf. Mi-ai turnat gogoși, așa-i ? Mă fulgeră un val de șoc și simt cum mi se urcă stomacul în gât. De unde o fi... Cum a... — Așa e ? Îmi aruncă o privire pătrunzătoare. Sunt sigură că știi foarte bine la ce mă refer. Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de șoc și simt cum mi se urcă stomacul în gât. De unde o fi... Cum a... — Așa e ? Îmi aruncă o privire pătrunzătoare. Sunt sigură că știi foarte bine la ce mă refer. Mintea îmi trece rapid în revistă toate gogoșile pe care i le-am turnat, până la și mai ales partea cu „sunt menajeră”. Ar putea să fie oricare dintre acestea. Ar putea să fie ceva mic și insignifiant. Sau poate a aflat absolut tot. Nu știu la ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și Oberdienstleiter Karl Hederich. I-am bătut cu 21-2, 21-1, 21-0. De multe ori istoria merge mână-n mână cu sportul. Kraft avea o tablă de șah. Am aranjat piesele mele pe ea și am început să jucăm. Și acea gogoașă groasă, cu păr țepos, de un oliv-maroniu, pe care mi-o construisem ca o larvă, s-a ros puțin, s-a subțiat îndeajuns pentru a permite să pătrundă în interiorul ei o lumină palidă. Mi-a plăcut jocul, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ar al dracului! Chiar nu poți să ți-o ții în pantaloni, nu? Ascultă, a implorat-o Hugo. Eu n-am avut nici o intenție. Ai înțeles greșit. Ceea ce s-a întâmplat a fost o greșeală. — Asta e cea mai veche gogoașă din lume, i-a scuipat Amanda. M-am trezit noaptea ca să văd ce e cu Theo, a perseverat Hugo disperat. Copilul plângea. Eu, ăăă, nu mi-am găsit pijamaua. N-am știut că asistenta Harris era deja acolo. — Ce poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu ai reușit să dai un răspuns care să te mulțumească, iar ideile acelea au agonizat și au murit. Dar uite că nimic nu este imposibil... - De unde le știi pe toate, primești informații de la Dumnezeu sau îți place să vinzi gogoși? De ce nu îți deschizi o tonetă? Parcă suntem în Alice in Wonderland, numai că eu n-am rochie, iar tu... Nici nu știu cu cine să te compar, sincer să fiu. Apariția ta într-un astfel de film l-ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
asta, deșteptule, încotro mergi? Întrebarea îl făcu să râdă. - Atunci când eram copil îmi plăceau magicienii. Știi de ce? - Nu, de ce? - Fiindcă după ce se termina spectacolul nu se țineau niciodată după mine, de-aia. Plecam, luam încă un hot dog sau o gogoașă, nici nu priveam înapoi. - Și ce ar trebui să înțeleg din asta? Ridică din umeri. Picăturile de ploaie i se scurgeau pe față, observă că nu mai trece nimeni pe trotuar și că nicio mașină nu venea de undeva pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu exista nimic. Am simțit deodată un mare gol pe dinăuntru : totul era numai În imaginația mea, totul era o farsă uriașă, asemănĂtoare celei pe care i-o jucase viața fetei Ăsteia. Șaman 55 — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, Încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trăiai ca un animal“, i‑am spus eu imaginii mele din vitrină, strâm‑ bându‑mă la ea. Din fericire, Începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsĂritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi‑am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar În piață, asistând resem‑ nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dincolo de ea nu exista nimic. Am simțit deodată un mare gol pe dinăuntru : totul era numai în imaginația mea, totul era o farsă uriașă, asemănătoare celei pe care i-o jucase viața fetei ăsteia. — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și trăiai ca un animal“, i-am spus eu imaginii mele din vitrină, strâmbându-mă la ea. Din fericire, începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsăritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi-am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar în piață, asistând resem nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
putea spune, că, mai-mai nu aveau după ce bea un pahar cu apă. Cu timpul, Însă, experiența li s-a dilatat, devenind un fel de drojdie, cu al cărei ajutor, gospodinele Își cresc aluatul, atunci, când vor săși facă plăcinte, ori gogoși, ori pâini de casă, ori cozonaci. Lumea li se adresa cu multă Încredere: și medicului și profesoarei. Le respecta munca, meseriile, și, ca urmare, le recompensa cu vârf și Îndesat, serviciile prestate. La rândul lor, ei, cei doi, care, Între
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mă las până nu mă duce în State. Pe urma te aduc și pe tine...” Bâlbâita, eh? Am vorbit cu ea la telefon. Vorbește mai bine decât mine. Nu e nevoie să o mai suni tu... I-ai înghițit toate gogoșile. Mai vrei? - Imi ajunge. Oricum, nu avea nici o șansă. - Crezi? Pare destul de sigură. - Sunt convins. - Nici dacă ne despărțim? Așa zice aici: „Tâmpitul își iubește încă nevasta. Îi e teamă, sunt prea tânără pentru el. Probabil e și impotent
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
iarba se usca foșnind lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla ca un cimpoi. Alături creșteau loboda și pelinul argintiu. Pe frunzele lui se oglindea nopțile luna știrbă a Cuțaridei. Pământul mișuna de gâze albastre, împodobite cu aripi străvezii. Fata tramvaistului cunoștea cărăbușul greoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
petele de pe covoare se Înmulțeau), Într-o sală de conferințe. Înainte să-mi pun servieta pe masă, gazda mea a trebuit să curețe rămășițele ultimelor ședințe ținute acolo. „Scuzați dezordinea”, a spus bărbatul, adunând câteva cești de cafea și o gogoașă cu gem mâncată pe jumătate. Pe masă a rămas scrumiera plină cu vârf. Scaunele din jurul mesei de conferințe erau acoperite de firimituri. Tablourile de pe perete parcă fuseseră agățate acolo cu scopul precis de a nu se potrivi cu nimic. După
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe suprafața pământului și se bucură de realitatea zburătăcită. CÂNTĂREAȚA: Ăsta-i un porc adevărat, omul cu banii muzicali, nu-i așa? IMPRESARUL: Da, firește sigur desigur, că te ia pe burta lui rotundă plină de bani ca pe o gogoașă dulce, dar eu te văd la mine ca pe o prăjitură din făină, că ești prea idioată în mijlocul mijloacelor de iubire. COMPOZITORUL: Că idioții nu vor niciodată să se fută între ei și reciproc. Mereu se topesc toți handicapații către
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
timpul se bate pe burtă cu toți. COMPOZITORUL: Artiștii cu vocea întinsă pe ață sunt prin natura lor medială persoane deosebite care sunt înscrise dinainte să se strice. Ca și compozitor sau interpret genial te înfigi în grătarul plin cu gogoși al vinerei mari. Restul profeților încep să cânte melodia lor abia din lunea Paștelui și dovedesc o erotică stranie în sus și în jos tot anul în care în legătura șoldurilor planturoase și-o trag de dedesupt. Și lichidul este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a pătruns la sate în a doua jumătate a sec.al XIX-lea, tors și răsucit, trebuia vopsit a ajuns și în războaiele de cusut din satele comunei noastre. Gata tors și răsucit, acesta mai trebuia vopsit . Borangicul, obținut din gogoșile viermilor de mătase, a fost folosit de femeile din satele comunei. Viermii de mătase se creșteau fiind hrăniți cu frunze de dud. După ce gogoșile ajungeau la maturitate, înaintea ieșirii din ele coconilor, se puneau la opărit într-un ceaun mare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cusut din satele comunei noastre. Gata tors și răsucit, acesta mai trebuia vopsit . Borangicul, obținut din gogoșile viermilor de mătase, a fost folosit de femeile din satele comunei. Viermii de mătase se creșteau fiind hrăniți cu frunze de dud. După ce gogoșile ajungeau la maturitate, înaintea ieșirii din ele coconilor, se puneau la opărit într-un ceaun mare de tuci, instalat pe „chirostrii”. Femeia care se ocupa de aceste operațiuni purta un smoc de urzică înflorită și uscată printre gogoșile din ceaun
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]