1,178 matches
-
gură spurcată! Nu știe ce-i respectul. Lepădătura asta mică ar merita să fie biciuită până la leșin. O femeie din grupul format în jurul crenvurștiului mobil exclamă: — Groaznic! De unde-i scot oare pe vânzătorii ăștia de crenvurști? — Golani! Toți sunt niște golani, îi răspunse cineva. — Vinu-i de vină. Se dau în vânt după vin, dacă vreți să știți. Nici n-ar trebui să-l lase pe unu’ ca el să iasă pe stradă. — Îmi pierd oare mințile? întrebă Ignatius, adresându-se celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ț-ar putea plăti datoria. — Zău? Doamna Reilly nu se gândise până atunci la aceasta. Bătrânul deveni brusc mai atrăgător. E curat? — Sigur că-i curat, spuse supărată Santa. Crezi c-aș încerca eu să-mi încurc prietena cu-n golan? Cineva bătu încet în obloanele de la ușa de intrare. — Pun pariu că-i el, spuse Santa bucuroasă. — Spune-i c-a trebuit să plec, dragă. — Să pleci? Unde vrai să pleci, Irene? Omu’ stă la ușa din față. — El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în aer. Trebuie să-i capturăm cât încă n-au părăsit clădirea. — Te rog scoate-mă de aici! Nu pot suporta întunericul. — E vina ta că s-a spart ușa! se răsti Dorian la marinarul tulburat. De ce te joci cu golanii ăia de sus? — El a spart ușa! — Ce poți să te aștepți de la el? Uite cum arată! — Despre mine vorbiți, pederaștilor? întrebă Ignatius supărat. Dacă ai de gând să te enervezi în halul acesta pentru o ușă, am serioase îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ziua de azi... să-i vezi cum umblă pe stradă... cum se îmbracă și cum se comportă... chiar și fetele... ies pe stradă cu buricul gol și înzorzonate ca vitrinele... nu mai au pic de bun simț... iar băieții, niște golani, niște derbedei... să nu cumva să le ieși în cale... Chiar așa o fi, în ziua de azi?... Așa o fi... Tinerii nu mai au respect... E chiar mai mult decît probabil că nu mai au respect... și nici n-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mic copil. Nu ei mi-a dat o educație, mi-au dat educație școlile pe la care am fost. Ca să stai pe școli, internat, nu prea ai parte de o învățătură părintească bună. Am tot furat, am tot umblat haihui, bagabont, golan. Deci nu pot să spun c-am fost copil cuminte. Prima oară când am furat a fost la o tutungerie de la Expoziție, de la Scânteia. Aia a fost prima spargere. Și, după aceea, au mai urmat buticuri, d-astea, magazine - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
când am stat în pat, fără să mișc o mână sau un picior. În zona Tineretului, acolo stăteam. Dacă aveai proasta inspirație să treci noaptea prin Parcul Tineretului, erai bătut și cu banii luați, pentru că era zona nimănui. Acolo veneau golanii din Ferentari, Rahova și Berceni, și fiind la mine acasă, cum se spunea, evident, mă încumetam să mă duc, dar am avut ghinionul să nu mă recunoască alt individ și m-a luat la bătaie. Am avut noroc că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
erau cu tac-su croitor, mă-sa ingineră și erau cu pretenții. Astea țineau nasul pe sus și nouă nu ne plăcea, atunci ne îmbătam, dădeam cu ochii de ele și le luam poștă. Cică nu arătăm bine, că suntem golani, că aia, mai multe. M-a dus pe Focșani, apoi Tulcea, chilia, iar tulcea, apoi aiud. Șase ani. M-am eliberat în 92. am stat afară până în 96. Ca cioban. Era bine. Eram doi băieți și șeful oilor, trei. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
greșeală, mai cu seamă când a ajuns la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani și s-a mai obrăznicit puțin. — Te spun lui tata, amenința ea, cu ochii ei negri sclipitori când el, școlar fiind, încerca să o șteargă la joacă cu golanii de prin vecini în loc să învețe. Și când s-a urcat pentru prima oară pe acoperiș ca să fumeze, tot ea a fost cea care l-a descoperit. Amenințarea cu bătaia nu o făcea să se potolească. Nici când era copil n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Avea nevoie să discute cu președintele. Doar vocea lui Îi putea da forța de a-i mai suporta pe oamenii ăștia. Acum, că-i cucerise, nu-l mai interesau. — Hei, ce crezi că faci aici? strigă Antonio. Era bucuros că golanul acela Îi dădea posibilitatea să-și descarce tensiunea pe care o simțea invadându-i capul. Trecuse deja de amiază și onorabilul Încă nu-i spusese dacă-i acorda sau nu permisiunea de a pleca. Nu e o procedură legală, Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și egoist nu avea de gând să i-l acorde, el oricum avea să și-l ia. Căci sigur nu avea să-și mai petreacă restul zilei cu onorabilul. Cu ea. Cu Emma, sau nimic. Îl prinse de mână pe golanul ăla murdar - și pentru că acesta, uimit, reacționă eliberându-se și Înjurând, Încercând să-l ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În nas și-l târî spre ieșirea de incendiu. — Ce vrei? Ești nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din jurul lor În niște nevrozați impotenți și acri. Din acel moment - era absolut sistematic -, le apuca nostalgia virilității. Până la urmă, Își părăseau bărbații ca să sară În patul unor machos latini de tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se culcau cu unul, doi, trei, uneori și mai mulți În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai tare. I-ați văzut interioarele? Ca la șahinșah, doamna mea, garantez. Dar doamna Adina, cu romantisme, idealistă pe lângă Țongu. Mai țineți minte? Se duceau cu Dacia ei la București și împărțeau în Piață balonașele acelea cu Și noi suntem golani, cântau, stăteau până noaptea târziu. Doar că Țongu nu se hotărăște să divorțeze. Că doamna Persiana i-ar da drumul și ieri. Cum le derulează cu dom’ Verginel, vă dați seama că nu mai e loc de gelozie în căsnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atat mai puțin ce urma să se întâmple. Când am auzit demonstranții strigând “ați mințit poporul/cu televizorul” am început să nu mai cred pe nimeni. Și să nu-mi bat capul cu politica. Nu am inteles nici chestia cu Golanii, nici altele. E ceva care nu înțeleg, care se întâmplă parcă într- un univers paralel. Nu am mers niciodată la vot, știu că probabil mă condamni pentru neimplicarea mea, ca spui: “așa va trebuie, nici nu meritați mai mult!” Încercarea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
franceză și voia să-mi dea nota șapte. Mă duc la catedră și îi șoptesc: - Domn profesor, dacă îmi dați șapte, eu mănânc bătaie de la taică-meu și de aceea o să-l zvânt pe Dănuț! - Măi băiatule, tu ești un golan, un derbedeu cum o să-i faci așa ceva fiului meu? - Domn profesor, dacă o încasez de la tata și eu o săl bat pe Dănuț! - Bine, măi băiatule cât vrei ? - Nota 10 ar fi bine! - Uite un 10, dar să îl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-i faci așa ceva fiului meu? - Domn profesor, dacă o încasez de la tata și eu o săl bat pe Dănuț! - Bine, măi băiatule cât vrei ? - Nota 10 ar fi bine! - Uite un 10, dar să îl aperi pe Dănuț de alți golani! - Bineînțeles, domn profesor, nimeni nu o să se mai lege de Dănuț! Vă garantez eu! Și concluzionă: - Altă treabă nu aveam decât să-l caftesc pe copil, nu îl bătea nimeni dar așa mă învățaseră să procedez cei mai mari. Abia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii după ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tat-său. Matei ar fi vrut să-l facă și pe el tâmplar, să învețe meseria lui, că din asta trăise. Fier rău, însă. N-a scos-o la capăt nici cu vorba bună, nici cu bătaia... A rămas Petre golan la poarta lui! Se înhăitase rău și degeaba se căina părintele: - Mă, o s-ajungi prost! Ai să mori de foame! N-o să se uite nimeni la tine! Vorbele cădeau ca ploaia în baltă. Zidarii puseseră bâta pe-ai lor. Învățătorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu dragoste băieții cei mici, întreba de Ene, apoi se apuca să înfulece. Alături, Goșnete lăsa calapoadele, își tăia o roșie cu cuțitul ascuțit cu care spinteca tălpile și mușca dintr-un codru de pune. Marița îl chema pe Oprică. Golanul de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă? A mers la masa lor. . . - Astă-seară plătește Treantă, că i-a venit de la moșie. Taman bine ai picat, că o dată-i pomana golanului! Codoșul i-a șoptit celui tînăr: - Ce vrei să faci? - Vezi de treaba ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și de mâncare. Mînă-mică ședea ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și totuși să te zdrobească marginile vizibile ale unei drame aparent incomensurabile! De ce rătăcirea umană e mai sfâșietoare decât cea divină? De ce Dumnezeu pare a avea toate actele în regulă și omul, nici unul? Nu fiindcă acesta din urmă, fiind un golan între pământ și cer, riscă și suferă mai mult decât Cel așezat în confortul Absolutului? Ce să mai cauți printre muritori, când tu cânți din orgă și ei din fluier? Flautul îmi poartă părerile de rău spre toate femeile pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și să fi făcut parte din pregătirile pentru lovitura de stat. Concluzia sa este aceea că în România a avut loc o „revoluție de palat”, cu concursul unei părți a nomenclaturii, Armatei și Securității (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, 1991, p. 229). Autorii cărții incendiare Roumanie le livre blanc. La realité d’un pouvoir néo-communiste (1990) - este vorba despre Mihnea Berindei, Ariadna Combes și Anne Planche - numesc evenimentele din decembrie 1989 „revoluție-lovitură-de-stat” (p. 7), negăsind o altă denumire adecvată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
decedați în revoluție, Editura Brumar, Timișoara, 1997 Mioc, Marius, Revoluția fără mistere. Începutul revoluției române: cazul Lászlo Tökes, Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 2002 Nicolaescu, Sergiu, Un senator acuză!, Editura Pro, București, 1996 Paleologu, Alexandru, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor (convorbiri cu Marc Semo și Claire Trean, traducere de Alexandru Ciolan), Editura Humanitas, București, 1991 Patapievici, H.-R., Politice, Editura Humanitas, București, 1996 Perva, Aurel; Roman, Carol, Misterele revoluției române. Adevăruri, îndoieli, semne de întrebare, Casa de editare „Răscruci de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]