16,018 matches
-
de anii ce-au trecut, De casa-n care am crescut, De mamă, tată, de bunici, Mi-e dor de lucrurile mici. Mi-e dor de munte și răcoare, Să simt nisipul lângă mare, S-alerg nebun prin lan de grâu, Mi-e dor să trec înot un râu. Mi-e dor să sar într-o băltoacă, Să ies cu prietenii la joacă, Să stăm până târziu afară, Mi-e dor de zgomotul în vară. Mi-e dor de basme și
MI-E DOR de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377136_a_378465]
-
de anii ce-au trecut, De casa-n care am crescut, De mama, tată, de bunici, Mi-e dor de lucrurile mici. Mi-e dor de munte și răcoare, Să simt nisipul lângă mare, S-alerg nebun prin lan de grâu, Mi-e dor să trec înot un râu. Mi-e dor să sar într-o băltoaca, Să ies cu prietenii la joaca, Să stăm până târziu afară, Mi-e dor de zgomotul în vară. Mi-e dor de basme și
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
de anii ce-au trecut,De casa-n care am crescut,De mama, tată, de bunici, Mi-e dor de lucrurile mici.Mi-e dor de munte și răcoare,Să simt nisipul lângă mare,S-alerg nebun prin lan de grâu,Mi-e dor să trec înot un râu.Mi-e dor să sar într-o băltoaca,Să ies cu prietenii la joaca,Să stăm până târziu afară,Mi-e dor de zgomotul în vară.Mi-e dor de basme și
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
aceasta. Dar într-o vară trăiseră spaima că s-ar putea să rămână fără odorul lor! Fusese o zi de august. Căldura mușcase săptămâni. Nici o ploaie nu căzuse de la venirea primăverii. Satul mirosea a frunză arsă. Fântânile secaseră. Oamenii seceraseră grâul. Se temeau să nu li se aprindă șirele de paie prin ogrăzi. Îndesiseră slujbele de implorare a ploii. Veneau la troiță, se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n care te adânceai ca macu-n grâu e dusă vremea când pe seară furam în glumă un sărut și îmi doresc a mia oară acum să-mi treacă de urât căci dragostea de ființă pură ce timpul vechi mi-o dăruia s-a dus și parcă simt
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377280_a_378609]
-
se ciumăra privind în gol, pe când trecătorii alergau grăbiți pe lângă ea fără s-o bage-n seamă. Iar ea se uita insistent la ei parcă le-ar fi cerut : -Nu vreți să vă colind? Și să vă semăn, că am grâu mult! Știu atâtea colinde!... Dar toți trecătorii erau așa de grăbiți...Mult prea grăbiți...cu mâinile pline de pachete grele, sacoșe încărcate, canistre sau brazi. Nu se uita nimeni la ea. Nici măcar copiii. Și timpul trecea, trecea...Trebuia să colinde
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
să facă ea acum? Să mai colinde? Uite că spre apus s-a înroșit cerul. Acum se lasă întunericul. Aoleu, trece Ajunul și ea n-a cântat toate cântecele, n-a urat și n-a semănat cu nici un bob de grâu. Nu se poate! Nu plec acasă! Dar...unde să mai colind? Tot prin tramvai? Nuu! Călătorii sunt urâcioși. Le este teamă că-i buzunăresc. Doamne ferește! Cum să fac eu una ca asta? Nu m-ar bate mămica? Ia stai! Ce
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
în spatele său : -Băi, asta mică, unde mergi? Locuiești în blocul nostru? Floricica se întoarse spre omul înalt, cu mustață și-i spuse blând : -Nu! Am venit să colind. -Să colinzi, ai? Hoțoaică mică! -Nu sunt hoțoaică, scânci Floricica, uite am grâu în buzunare! -Marș de-aici, mincinoaso! Cum nu ești hoțoaică, dacă te-ai strecurat pe furiș în bloc? -Nu sunt hoțoaică, începu să bâzâie Floricica. -Ieși afară, imediat! i-o reteză tăios mustăciosul. Vă cunosc trucurile. Vii cu uratul, apoi
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
cu sughițuri. -Nu...sunt...hoțoaică...nu...sunt... Pașii o duceau pe trotuare în neștire, biciuită de nemiloasa învinuire. -De ce cred oamenii ăștia cumsecade că sunt hoțoaică? Nu văd că am o crizantemă albă în mână? Și buzunarele pline cu grâu...hâââ! Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură, că auzi în spatele ei : -Hai s-o speriem p-asta mică, bă! Și auzi imediat lângă ea o pocnitură asurzitoare și hohotele obraznice ale copiilor răi care aruncaseră lângă ea
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
cặ-n grặdinặ Se frặmântặ altặ tinặ, Se frặmântặ cu alt vânt Ce nu vine din Cuvânt Și din frimitura micặ Altặ lume se ridicặ, Altặ lume se aratặ Care nu Te știe, Tatặ! Vai, de-acuma ĵn gradinặ Îi puțin grâu, multặ neghinặ. Trec ĵn stoluri negre norii Și-s puțini secerặtorii. Cel ce secerặ din plin Duce ĵn hambar strặin. Doamne, cât de larg Ți-e șesul Și ce scump Ți-este alesul Cât de-adâncặ-i apă vieții Și ce rări
SECERIṢ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382258_a_383587]
-
cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, suferă în producerea pentru tine și rabdă ca să fie frânt pentru a-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate o mulțime de boabe de grâu. Dar această unitate, nu rămâne doar simbolică, fiindcă ea se arată în chip real prin
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate o mulțime de boabe de grâu. Dar această unitate, nu rămâne doar simbolică, fiindcă ea se arată în chip real prin mâncarea Trupului lui Iisus Hristos și fiindcă toți se satură din aceeași pâine, ei sunt cuprinși prin această împărtășire obștească într-o comuniune. Există, de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
din aceeași pâine, ei sunt cuprinși prin această împărtășire obștească într-o comuniune. Există, de aceea, o pâine și un singur Trup, adică o Euharistie și o Biserică. Iisus Hristos ne cuprinde pe toți, așa cum pâinea împreună mulțimea boabelor de grâu. Primindu-L în noi pe Cel ce nu se împarte, noi formăm un tot unic. Această conștiință de sine a unității ecleziale a tuturor în Iisus Hristos euharistic, străbate ca un fir roșu întreaga tradiție și gândire patristică, începând cu
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
și mult adâncit de Părinții Bisericii. În acest fel, Sfântul Ciprian al Cartaginei spune: "Cât este de puternică unanimitatea creștină, o arată destul de bine Tainele Domnului, căci atunci când Domnul numește Trupul Său pâine ce este făcută din multe boabe de grâu reunite, El vrea să arate că întregul popor creștin pe care îl poartă în El trebuie să fie unit. Și când numește Sângele Său vin, care fiind din numeroși struguri, nu constituie decât o singură băutură, el semnifică, de asemenea
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
rele ale zânelor și de aceea flăcăii le aduc din păduri după care se sfințesc la Biserică, iar credincioșii le iau acasă și le pun la icoane; - Tinerii și tinerele ce urmeaza sa se casatoareasca împletesc coronițe din spice de grâu și flori de câmp pe care le poartă în ziua cununiei; - Spiritele rele se alunga prin ritualuri gălăgioase și pocnituri cu ramuri de tei; - În gospodării se prepară unsori cu care se vor unge ungerele vacilor pentru a spori laptele
RUSALII 2014 Superstiţii şi obiceiuri de RUSALII [Corola-blog/BlogPost/93124_a_94416]
-
Acest Duh sfințește pe fiecare om în parte și pe toți laolaltă, adică sfințește persoane în comuniune sau pentru comuniune. Momentul în care Apostolii încep să grăiască în limbi necunoscute După Pogorârea Sfanțului Duh, Apostolii au primit puterea de a grâi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învățătură Mântuitorului și altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniți la Ierusalim
RUSALII 2014 Superstiţii şi obiceiuri de RUSALII [Corola-blog/BlogPost/93124_a_94416]
-
Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului și lui Dumnezeu. Poeta-monahie este o gazdă a iubirii, un sonet pentru oaspeți de seamă, un acatist peste care se așterne mărgăritare de
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
sufletul scriu/ Poemul domnesc/ al literelor sfinte,/ Hrisovul Crăiesc/ Fecioarei Maria/ Cea pururi Aleasă.// Cu ele mă rog și mă-nchin,/ cu ele îmi cânt viața mea,/ cu ele mă-mpărtășesc-cer senin/ în ele sunt pâine și vin,/ sunt codru și grâu,/ țărână și stea.// Cu ele alaiul de nuntă/ străbate azurul,/ îl blagoslovesc./ Cu ele Biserica cântă,/ Cerul și pământul/ Te binecuvântă/ din dor România/ imne Îți slăvesc.// Gânduri-fapte-graiuri,/ doruri mână-n mână/ slujind Crezul nostru/ cel dumnezeiesc,/ se prind ca
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
Ninsoarea care nu mai vine). Delimitând corpul fizic de cel eteric, care păstrează spiritul, poeta amintește de circuitul materiei, când perisabilul ființei asigură rodnicia pământului: „Noi... am fost alungați/ în trupuri grele, de lut/ și-am început să mirosim/ a grâu și-a pâine coaptă, a struguri și-a vin rubiniu...” (Imagini în oglindă). Limita compasiunii sincere a celor din jur și povara neînțeleasă a singurătății sunt surprinse cu nuanțată discreție poetică: „Mi-e teamă/ de bezna din zâmbetul lumii,/ în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
din Apărătorii Patriei, unde asistasem la lecții de zbor planat, încercasem, zadarnic, să fac din aceste modeste decolaje/aterizări o imagine a existenței umane. Nu mi-a reușit, și gata! Din pricina a două stimabile omagii lui Ion Barbu, "}ărmul de grâu" și "Sistem solar" unii comentatori m-au aliniat în descendența lirică a acestuia. La prima vedere, și "Pământ de pază" (devenită ulterior "Insulă") l-ar "relua" întrucâtva pe Ion Barbu. Visam o insulă enormă ieșind din mare în neștire și
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
ne-om strecura, cuminți, cu fiece trezire mai spre morți, cum în uitate, părăsite galerii minerii mai răzbat, insinuați prin furci de brad târzii pe care globul s-a culcat. (...) Las de-o parte câteva poezii ("Clătinat pe geneze", "Legea grâului" - adusă de la 46 de versuri la doar 11! -, "Înapoi spre copilărie" și "Motiv de scoarță populară"), reluate și în selecțiile maturității. Importante, pentru mine, sunt două scurte piese din 1964-1965 în care cred cu tărie și astăzi: Nemuritoare broaște țestoase
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
1960, cuceririi cerului de către om, s-au ivit, parcă fără știința mea, trei poezii adevărate - printre cele mai bune din întreaga mea creație lirică: Deodată deschid ochii aplecat deasupra universului! Ca să nu cad în adâncile constelații, îmi încleștez degetele în grâu. Auzul reintră în sunete, mă simt ancorat de pretutindeni, reîntors în punctele cardinale. În aurul supus al grâului, adorm iar, aidoma unui avar pe care moartea l-a secerat peste comorile sale. (Din adâncile); Privește câmpia - zare continuată, repaos îndelung
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
bune din întreaga mea creație lirică: Deodată deschid ochii aplecat deasupra universului! Ca să nu cad în adâncile constelații, îmi încleștez degetele în grâu. Auzul reintră în sunete, mă simt ancorat de pretutindeni, reîntors în punctele cardinale. În aurul supus al grâului, adorm iar, aidoma unui avar pe care moartea l-a secerat peste comorile sale. (Din adâncile); Privește câmpia - zare continuată, repaos îndelung al scoarței lumii - câmpia e o inițiere-n infinit. În mijlocul ei, sângele se zbate între hotarele trupului. Aici
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Așa s-a ajuns la acele evenimente live radicale prin natura lor, care comportă o receptivitate proprie culturii pop față de imediat și efemer. În orice caz, muzica pop, happeningul ori performance-ul, dar și creațiile savante contribuie din plin la despărțirea grâului de neghină, adică a artei de non-artă. Vorba lui Allan Kaprow: „arta nu trebuie să pară artă ca să fie artă”.
Bi-polaritatea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
des ultragiate de editorii și proprietarii de ziare și reviste din acea vreme. O primă tentativă a fost făcută de începutul anului 1904, dar nu a avut sorți de izbândă. în articolul Societatea Scriitorilor Români, publicat în revista Boabe de grâu, nr. 10, din 1934, Victor Ion Popa își amintea de "truda lui N. Petrașcu" de a întemeia o astfel de societate, dar care n-a avut rezultatul scontat "din pricini asupra cărora nu știe nimeni spune prea lămurit de a
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]