6,255 matches
-
a descrie ținuta obligatorie la meciul de polo din după-amiaza aceea este serialul Dallas. Uniforma era alcătuită din cizme pentru zăpadă cu tocuri Înalte (pe cuvânt că vorbesc serios, iar În cazul În care vă Întrebați de care, erau YSL1), grămezi de diamante galbene și atât de multă blană de vulpe cât era omenește posibil să se pună pe o femeie fără ca greutatea să o copleșească. Cortul era plin până la refuz, iar În capătul mai Îndepărtat cânta zgomotos o trupă folk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și mâncând ceva cu specific japonez luat la pachet. Nu poți să stabilești pentru altădată? Ce trebuie să faci așa de urgent Într-o seară de duminică? —Vechiul meu prieten din facultate a venit În oraș și aranjasem de o grămadă de timp cu el să luăm cina Împreună. Cred că am uitat să Îți spun. Nu e tipul cu care voiai să-i faci lipeala lui Lauren? —Ba da, chiar el, replică Hunter și Își puse jacheta pe el. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cale o petrecere-surpriză aici... Cabana noastră este perfectă pentru un cocktail distractiv. —O să fie așa de frumos. Te ajut eu, spuse Marci. Mai avem Încă trei zile până pe 24, așa că timp e destul. O să fie super. Am cunoscut deja o grămadă de oameni noi aici. Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că Îți place culoarea asta ca vanilia a jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și Hunter În „Pagina 6“. Lauren tăcea. Eram În stare de șoc. Pe neașteptate, Marci luă În grabă un exemplar din New York Post, lăsat acolo de cineva, pe o masă Învecinată. Deschise la „Pagina 6“ și ne-am strâns toate grămadă deasupra foii de ziar. Sub un titlu mic, care titra „Care soț... ?“ erau cuvintele „...dăruiește aceeași bijuterie scumpă și soției, și iubitelor?“ —Iubite! am explodat eu. N-are doar una? O, Doamne. —Sylvie, tu trebuie să fii cea care părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ar fi adus aminte de splendoarea rochiei. —A fost mare păcat că nimeni nu a avut cum să o vadă În realitate, oftă. Thack este un geniu, el mi-a făcut-o. De când cu poza aia din Post, primește o grămadă de comenzi noi. Ca să știi, Nina Chlore vrea să poarte o variantă albastră a rochiei la premiile Oscar. Nu te deranjează, nu-i așa? am Întrebat-o. Sunt flatată că un idol al modei ca Nina este inspirată de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și Nash își trage degetele din gură, cu buzele țuguiate în jurul lor ca o ventuză. Nash își privește unghiile de aproape, cu ochii cruciș. Tipul care a murit le cam avea cu drogurile, îi zic. În clădirea mea sunt o grămadă de drogați. Îl întreb dacă a mai murit cineva pe-acolo. Se-ntâmplă cumva să fi murit mai mulți inși azi-noapte în clădirea Loomis Place? Și tipul cu favoriți o apucă zdravăn pe gagică de păr și o dă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la telefon: — Biroul de avocatură Dormer, Dingus și Diggs... Descrieți-mi eczema, vă rog, zice. Îmi ia ceva timp până s-o recunosc pe Mona doar după chip și după grămada de lănțișoare de la gât. Nu-i frumos să fii văzut uitându-te și în altă parte, dar părul ei pubian este ras. Din față, șoldurile formează două paranteze perfecte, între care se desenează acel V ras. Dintr-o parte, sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în nestemate. O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în vânt, țăcălia roșcată, cicatricele. Întotdeauna e același om. Silueta unei femei așteaptă în depărtare într-o mașină, într-o camionetă, ce-o fi. În timp ce scriu rândurile de față, dom’ sergent ia în cătarea revolverului haina noastră de blană făcută grămadă. Ketchupul și muștele. Momeala noastră. Și, ca toți cei de aici, așteptăm și noi o minune. Un mesia. Capitolul 19 Când te dai jos din mașină, totul e galben. Galben cât vezi cu ochii. Nu galben ca lămâia; mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vremea aia eram agent de vânzări la Skin Tone Cosmetics, zice. Stăteam într-o rulotă destul de amărâtă. Cu soțul meu, zice. În scriptele medicale este înregistrat ca John Boyle. — Știi cum e la primul copil, zice. Prietenii îți aduc o grămadă de jucării și de cărți. Nici măcar nu știu cine a adus cartea. Era o carte ca oricare alta. După cum reiese din scripte, asta trebuie să se fi întâmplat acum vreo douăzeci de ani. — Nu trebuie să-ți mai spun ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stafii nu vor decât să fie în centrul atenției. Oamenii care cred în reincarnare nu fac decât să-și amâne viața. Spre norocul meu, zice, zâmbind, am găsit un mod în care să-i pedepsesc și să fac și o grămadă de bani. Îi sună telefonul. — Dacă nu mă credeți în legătură cu Patrick, zice, pot să vă arăt factura de spitalizare pe luna asta. Îi sună din nou telefonul. În timpul ce zice asta, trecem prin Vermont. Unele lucruri le zice în timp ce străbatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca să urce rampa spre locul de tăiere. Vitele sunt aduse cu camionul de la ferme; sunt năuce și speriate. După ore întregi sau chiar zile în care au stat înghesuite în camioane, deshidratate și treze tot timpul, vacile sunt aruncate la grămadă în grajdurile de lângă abator. Ca să le faci să urce rampa, trimiți vaca-fariseu. Așa i se zice. E o vită crescută la abator. Se amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre locul de tăiere. Vacile speriate, îngrozite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cap, toate sunt împrăștiate și-mi trosnesc sub tălpile pantofilor. Ce-a mai rămas din viața mea normală. Deschid radioul cu ceas de lângă pat. Mă întind și strâng laolaltă rămășițele de benzinării, morgi, chioșcuri de fast-food și mănăstiri spaniole. Adun grămadă bucățile însângerate și prăfuite, și la radio e muzică swing de big band. La radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen, strălucind catifelată și fierbinte în acest miez de lumină, zâmbește și-și lasă capul pe spate, zicând: — Așa și trebuie. M-am îndrăgostit de ea. M-am îndrăgostit. De Helen Hoover Boyle. Pantalonii mei și fusta ei se adaugă grămezii de pe podea - cristalurile căzute, pantofii noștri, alături de ceaslov. Capitolul 38 La sediul agenției imobiliare Helen Boyle este încuiat și, când bat în ușă, Mona strigă prin geam: — E închis. Nu sunt un client, strig. Stă la calculator și scrie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
strigă ei pe rînd, întinzîndu-i mîinile pline de carne, îndemnînd-o să mănînce. Vlad, Dan! le strigă tatăl, plecîndu-se spre ei. Aam! răspunde unul, arătînd cățelușa. Am papa precizează celălalt, cu ochii la cățelușa care mănîncă de zor, așezată în mijlocul unei grămezi albe, de la punga cu lapte praf, molfăind un picior de pui. Dumnezeule!! își duce bărbatul mîna la frunte. Ce-i, dragă? se interesează soția. Uite ce-au făcut... Te-am rugat doar să-i supraveghezi un pic... Am. Papa, papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei dă-mă Dracului! se înfurie Lazăr și aruncă pe masă cărțile. Iar m-ai ras împinge profesorul grămada cu bani spre Lazăr, apoi ia cărțile și începe să le facă. Dorești mai multe de cinci? Mă mai gîndesc. Patruzeci și opt, patruzeci și nouă, cincizeci! exclamă Lazăr și împinge grămada de sute. O clipă, profesorul nu înțelege, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
masă cărțile. Iar m-ai ras împinge profesorul grămada cu bani spre Lazăr, apoi ia cărțile și începe să le facă. Dorești mai multe de cinci? Mă mai gîndesc. Patruzeci și opt, patruzeci și nouă, cincizeci! exclamă Lazăr și împinge grămada de sute. O clipă, profesorul nu înțelege, dar sfîrșește prin a începe să numere și el pînă la cincizeci de sute. Pe sală, cu pasul tiptil, legănîndu-se puțin din cauza vinului, trece Ovidiu, ținînd strîns în buzunar fișicul cu bani. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gînd să mă vezi gol... rîde profesorul Teofănescu ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd un gest intim, parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de a se revolta împotriva acestei vieți sexuale spârcâite și prozaice se datora pacifismului ei natural. După ce Dan pleca la muncă, unde orna literele care formau acronime sau, după caz, le simplifica, Carol se trezea că are la dispoziție o grămadă de timp liber. La fel ca toate soțiile, se apuca să deretice și să împartă pe categorii darurile de nuntă de la Heal’s și achizițiile mai recente de la Habitat și Reject Shop. Făcea ordine prin casă. După aceea, se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]