1,094 matches
-
-idade (amabilitatem > amabilidade). În condițiile întreruperii legăturilor cu lumea latină timp de mai multe secole, limba română a fost scrisă la început (din secolul al XVI-lea) cu litere chirilice și abia după mijlocul secolului al XIX-lea a adoptat grafia latină (în zonele românești aflate sub ocupație ruseacă însă, scrierea chirilică a fost urmată de cea cu litere rusești, care sînt derivate din cele chirilice). Descoperirea caracterului latin al limbii române, în zorii epocii moderne, a produs o orientare pronunțată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din alte limbi, îndeosebi cînd este vorba de împrumuturile de la o limbă romanică la alta, printr-o confruntare cu situațiile din latină. Din acest motiv, multe dintre elementele preluate din franceză de celelalte limbi romanice au fost adaptate prin urmarea grafiei franceze (care, fiind etimologică, era mai aproape de latină) și nu au realizat serii desinențiale paralele cu cele latinești, ci s-au asimilat acestora. Prin urmare, în epoca modernă, toate limbile literare romanice au preluat din latină cuvinte pentru a denumi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu alte origini. Pe această cale s-au reintrodus însă în limbile romanice unele grupuri consonantice (cl-, pl-, -ct-, -ns-) care dispăruseră de multe ori în cuvintele moștenite datorită transformărilor fonetice. În unele limbi romanice (franceză, portugheză), s-a refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în special de la Aron Pumnul, ideile cele mai valoroase, iar, atunci cînd a avut idei proprii, precum considerarea sunetului [î] ca fiind o nuanță mai întunecată a lui [ă], a greșit, precum a greșit și atunci cînd a menținut unele grafii etimologizante, precum adunc și sunt, fiindcă editorii inculți de mai tîrziu le-au preluat, crezînd că sînt fapte de limbă. După 1900, Maiorescu a aderat în totalitate la principiul fonetic, încît a renunțat defintiv la grafeme precum â și ĕ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de jos. Tot astfel, după 1990, diversioniști din rîndul profitorilor vechiului regim au pretins în mod fals că litera î și forma verbală veche sînt ar prejudicia originea latină a limbii, insinuînd, prin aranjamente politice, o pseudotradiție și impunînd societății grafii aberante cu â și forme neconforme cu istoria limbii române, precum sunt, suntem, sunteți 132. Fenomenul pseudocultivării limbii literare cunoaște, alături de aceste aspecte politice de partid, și un aspect cultural, mult mai periculos, prin agresarea și intimidarea specialiștilor în știința
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nici nu au respect pentru literatura pro-priu-zisă. Această lipsă de considerație pentru opera scriitori-lor se poate constata și prin anularea acribiei în editarea textelor literare, căci, absența cunoștințelor filologice și suficiența conduc deseori la introducerea falsurilor, prin interpretarea incorectă a grafiilor și prin schimbarea formelor gramaticale ori lexicale, precum introducerea lui sunt la scriitorii din secolul al XIX-lea sau la cei care nu l-au folosit ori l-au respins în secolul al XX-lea (Sadoveanu, Topîrceanu, Rebrea-nu, Preda etc.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite limbi (romanice și germanice), care, în unele cazuri au și transcrierea fonetică, căci uneori pronunția poate indica similitudini sau diferențe pe care grafia nu le atestă (de exemplu engl. father [΄fa:(ə] și germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît prin grafie, iar germ. Morgen [΄m(rgən] și neer. morgen [΄m(rγə] sînt identice grafic, dar diferențiate în pronunție). La fel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice), care, în unele cazuri au și transcrierea fonetică, căci uneori pronunția poate indica similitudini sau diferențe pe care grafia nu le atestă (de exemplu engl. father [΄fa:(ə] și germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît prin grafie, iar germ. Morgen [΄m(rgən] și neer. morgen [΄m(rγə] sînt identice grafic, dar diferențiate în pronunție). La fel, formula engleză thank you [θä(k ju:] "mulțumesc" înlătură în pronunție orice îndoială în legătură cu corespondența formulei din neerlandeză dank [dank ju
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
op. cit., p. 194-195. 25 Vezi G. W. Fr. Hegel, Prelegeri de istorie a filozofiei, Editura Acade-miei, București, vol. II, 1964, p. 9. 26 Este cunoscut, de altfel, faptul că unii prelați ortodocși (precum cei din Banat) s-au opus introducerii grafiei latine în scrierea limbii române, chiar spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, după ce, mai mult de un veac, se demonstrase necesitatea firească de a se folosi o astfel de grafie în cazul unei limbi neolatine. 27 Este criticabil faptul că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prelați ortodocși (precum cei din Banat) s-au opus introducerii grafiei latine în scrierea limbii române, chiar spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, după ce, mai mult de un veac, se demonstrase necesitatea firească de a se folosi o astfel de grafie în cazul unei limbi neolatine. 27 Este criticabil faptul că politicienii, diplomații și intelectualii români nu au avut în vedere acest teritoriu de veche tradiție românească în perioada realizării României Mari. 28 Vezi și R. A. Budagov, Introducere în știința limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuprind și celebrul „Sul în șase capitole despre rugăciunea minții ”, text de referință, citat aproape în toate lucrările despre istoria isihasmului. Un text cu paternitate controversată este „Crinii Țarinii”. Manuscrisul, descoperit la mănăstirea Putna și redactat în limba română cu grafie kirilică, nu poartă practic nici o semnătură, dar cercetătorii l-au atribuit lui Paisie Velicikovski. Acest manuscris este practic o culegere de apophtegme și s-a publicat în 1996 la editura Anastasia din București. Aceeași editură a publicat cu semnătura de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
DUMITRAȘCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA AUREL DUMITRAȘCU Epistole inedite (1979-1990) Scrisori către Gellu Dorian (Botoșani) și Lucian Vasiliu (Iași) Editura Junimea Iași 2015 Notă Am păstrat ortografia acelor ani, deși credem că Aurel Dumitrașcu ar fi scris astăzi cu grafia interbelicilor... Am selectat parte din cele peste 250 de scrisori, vederi, fotografii expediate de Aurel Dumitrașcu către cei doi prieteni (Gellu Dorian și Lucian Vasiliu) în perioada 1979-1990. Am intervenit tacit cu paranteze drepte în locurile indescifrabile, în spațiile epistolare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
erau așa de limitate, iar acum sunt excesiv de multe. Cred că aș avea probleme cu alegerea. Uitați-vă în jur, la obiecte și la fețele oamenilor, la noutatea umbrelor copacilor pe case și pe caldarâm, admirați mișcările violente ale furtunii, grafia instantanee a fulgerului pe cer, imaginați-vă că n-ați fi și că n-ați vedea aceste lucruri. Trăim într-o lume pe care n-o cunoaștem. Pe care n-avem disponibilitate s-o cunoaștem. Parafrazându-l pe Nazim Hikmet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
destul de multă lume și a creat probleme eco‑ nomice mari. La prima mea vizită în străinătate, chiar în America, am făcut parte din cohorta de oameni care mer‑ geau și se rugau la diverse organizații să ne dea o tipo‑ grafie pentru presa liberă, pe care cred că România liberă o are până în zilele noastre. CĂ, până la urmă, ne-au dat una. De ce ? Pentru că minerii, când au venit la București, au interzis tipărirea României libere, ca și muncitorii noștri de la Iași
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de nerăbdare să cunosc Suedia. Nu îndrăznesc să mai sper: mă tem că domnul decan a avut deja destul de mult de furcă cu mine... Spuneți-i, vă rog, că îmi pare foarte rău pentru necazul provocat de atacul meu. De îndată ce grafia îmi va deveni mai bună, îi voi scrie pentru a mă scuza încă o dată. Îl rog pe Payot să-i trimită cărțile mele. Mă simt mai bine, dar am primit „o lovitură a bătrâneții”. Moartea tatălui meu1 mi-a revelat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu prieteni și rude, care păreau atât de departe de București și chiar de speranțele lor, încât dădeau ușoara senzație că ar fi fost niște străini. Gogu l-a întrebat într-o zi cum de el nu-și lipește foto- grafii care să-i amintească de casă. Cristi i-a spus că mai degrabă și-ar pune niște poze de la Ateneu sau de la Teatru, lucruri care să-i amintească unde vrea să ajungă, nu de unde a plecat. Dar sigur, nu despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Balada Meșterului Manole; istoricii ardeleni În frunte cu Gh. Șincai, Petre Maior sau Samuil Micu, care Îndrăznesc o istorie a „celor ce se zic Români”, trăitori de-o parte și de alta a Carpaților, la Nord de Dunăre, propunând o grafie latină unui „idiom” ce avea ciudat de mari asemănări de flexiune și de vocabular cu una din limbile de cea mai augustă civilizație a globului! Sau preotul de țară Vasile Lucaciu care, impresionat În tinerețe de cea mai mare catedrală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această luciditate comunitară s-a datorat celor care au scris și tipărit În acel idiom, cu rezonanțe latine, ce se vorbea prin aceste locuri - la Început prin copierea unor texte vechi, bisericești, În literă slavonă, apoi prin saltul spre litera, grafia latină și apoi printr-o producție impresionantă de texte originale, literare și istorice care au fixat aceată „descoperire” a unei origini comune ca și a capacității acestei „populații” de a crea În forme „Înghețate”, scriptice, canonice, forme originale și majore
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
departe de a fi arbitar, el vine ca „un dar al zeilor, care ne ajută să participăm în felul acesta la puterea lor”. De aceea, vom respecta întru totul modul în care culegătorii de folclor au transcris informația orală, chiar dacă grafia pe care o considerăm potrivită este diferită. Vor apărea deci fragmente ce utilizează simboluri fonetice pentru fenomene precum africatizarea, palatalizarea și altele, dar și texte care au o transpunere minimalistă a pronunției subdialectale. Considerând aspectul transcrierii periferic intenției noastre și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am pus în plic revista și am luat-o acasă, să o studiez în liniște, înainte de a o oferi ministrului. Am citit cele 12 pagini cu nerăbdarea stârnită de perspectiva reîntoarcerii la grafia latină a teritoriului românesc smuls pentru a doua oară din trupul patriei prin blestematul tratat Ribbentrop-Molotov și dominat de dorința revenirii Țării la limitele României Mari. Am decis atunci să copiez pentru documentarul personal întregul prim număr al revistei "Glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
modul de procedură al intelectualilor moldoveni, se poate constata că aceștia au lucrat cu înțelepciune: au numit revista "Glasul", care avea o pronunție apropiată ca sonoritate cu "glasnosti"; au apelat la tipografiile letone, republică unională căreia nu i se luase grafia latină; conținutul era concentrat pe opera poetului Mihai Eminescu, dar în același timp revista publica cu un curaj remarcabil textul integral al poeziei "Doina". Poetul Grigore Vieru publica un articol intitulat " Regăsirea alfabetului latin un moment istoric" în care preciza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a Gregoroja, Antonius a lui Ioseph Croitor ș.a. În localitatea „Korni Kiall” (Corni Deal) trăiau 65 familii, cu 267 de persoane. Satul Kerza era format din 29 familii, cu 106 persoane. Numele de persoane erau românești, dar înscrise cu o grafie care arată tendința de a italieniza onomastica românească: de exemplu, numele de familie Andreoaie și Florea au căpătat formele Anderoja și Floroja, iar Ciobotaru apare ca Cibottaro. Cum era și firesc, rivalitatea dintre cele două religii creștine s-a oglindit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
urma să se construiască noua biserică de rit catolic, cea veche fiind arsă în 1796. Cei doi parohi, Francesco Longhi și Angelo Cantone, au înregistrat în anul 1808: 57 de copii botezați, 8 căsătorii, 39 de înmormântări, notând cu o grafie diferită de cea obișnuită, toponimele: Corni Valle, Kerja, Kotroceno, Giall (Kiale, Ghial), Berlad, Kordeni, Cornu de Valle (Cornu Valle), dar și onomastica: Bossoij, Croitor, Petrasko, Blenda, Prozop, Ciolocca, Balbozan. Pentru începutul secolului al XIX-lea, informațiile legate de viața hușeană
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mine, aproape în întregime obscur. Am consultat și pe alții cu ochi mai ageri decât ai mei, m-am chinuit cu lupa, fără să pot descifra mare lucru: cuvinte dis parate, sintagme, frânturi de propoziții. Sensuri prizoniere zbătându-se sub grafia capricioasă, imposibilă. Doar către sfârșitul torențialului text, o adnotare lizibilă, singura: „Când dracu’ o să mă pot opri?“ Oprirea s-a petrecut în 1971, când Ury Benador murea fără să mai fi văzut tipărit vreun volum din Opere, seria începută de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
început de carieră. Poate din această pricină nu era „bună“ semnătura lui, dar ce se putea face? Privirii mele nedumerit-întrebătoare Paul i-a răspuns cu un gest ferm, făcut pe pagină. A șters numele tânărului și a scris deasupra, cu grafia lui tremurată și totuși energică: Al.I. Ghilia. Acum e bine! a exclamat el satisfăcut, de Ghilia a auzit toată lumea, e autorul Cuscrilor și face parte din redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]