1,516 matches
-
răscolește imagini din trecut, Iar îl invoc pe Proust și vântul serii îl ascult, Ivind cu sinestezice, empatice porniri, copilăria. Un zid, azi, ne desparte, o cortina De după care e- atâta viață și tumult, Cu zbor de fluturi albi și greieri de demult, Cu busuiocul prins în grinda și- arome de sulfina. Accesul e permis numai în gând, Acolo mai pătrund din vreme- n vreme, Furând imagini și clipe dulci, boeme Pe care le invoc, măicuța și iar plâng. Chipul bunicii
TIMPUL IASOMIEI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340104_a_341433]
-
Acasa > Literatura > Copii > GREIERUL CEL FERMECAT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului GREIERUL CEL FERMECAT Sub pădure, pe-o movilă, Greierul, să-i plângi de milă, Cu ițarii ferfeniță, Fără cușmă ori bundiță Și cu
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
Acasa > Literatura > Copii > GREIERUL CEL FERMECAT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului GREIERUL CEL FERMECAT Sub pădure, pe-o movilă, Greierul, să-i plângi de milă, Cu ițarii ferfeniță, Fără cușmă ori bundiță Și cu brâul peticit, Către seară s-a oprit. Aici, în singurătate, Din trăistuța veche scoate Un arcuș și o
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
Acasa > Literatura > Copii > GREIERUL CEL FERMECAT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului GREIERUL CEL FERMECAT Sub pădure, pe-o movilă, Greierul, să-i plângi de milă, Cu ițarii ferfeniță, Fără cușmă ori bundiță Și cu brâul peticit, Către seară s-a oprit. Aici, în singurătate, Din trăistuța veche scoate Un arcuș și o vioară Și, cum noaptea se strecoară, Greierul cel
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
movilă, Greierul, să-i plângi de milă, Cu ițarii ferfeniță, Fără cușmă ori bundiță Și cu brâul peticit, Către seară s-a oprit. Aici, în singurătate, Din trăistuța veche scoate Un arcuș și o vioară Și, cum noaptea se strecoară, Greierul cel fermecat Se apucă de cântat. Doamne, ce frumos mai cântă! Însăși noaptea pare sfântă! Cântecele curg șuvoi, Și mai vechi, dar și mai noi; Stă suflarea toată trează Și-n taină se minunează. Chiar și vântul se oprește Uluit
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
mai vechi, dar și mai noi; Stă suflarea toată trează Și-n taină se minunează. Chiar și vântul se oprește Uluit de cum doinește, Iar pe-un vârf de nuielușă, O superbă greierușă Cu rochiță înflorată Îl ascultă fascinată. Referință Bibliografică: GREIERUL CEL FERMECAT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
o istorie a ei condensată în cuvinte, iar anul o tablă de înțelepciune în vremuri complicate. Cităm: «Ciulin / în mov destin...» (p. 40), « Focul / schimbă jocul...» (p. 41), «Brazii - / vămi de-ocazii...!» (p. 52), «Scuturi - / cer de fluturi...!» (p. 54), « Greier / pe-albul creier...» (p. 68). Exemplele pot continua, tehnica este una personală și ne trimite cu gândul la Proverbe, de Solomon, acea colecție de texte de înțelepciune necesară în epocă, rămasă în sulul cărții, Biblia. Ion Pachia-Tatomirescu pare că se
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu () [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
Veșmintele de-argint le rup. Aștept trecutele iubiri, Conturul brațelor subțiri Și părul amintind de ploi, Și vechea urmă din noroi. Dar urma ei s-a șters demult De cine azi să prea-ascult? De vântul ce-mi închide uși De greieri sau de cărăbuși? Mi-e dor de ea ca nimănui Ca unui vechi nomad de drumul lui Port răni adânci în ochi și-n trup, Veșmintele de-argint le rup. Toamna Fără vrere, fără vină, mă aflai în miez de
O privire spre cer… () [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
captivat / sau să-nchid ochii?); Sei'ichi Teshima, Yamaguchi Seishi, Nakamura Kusatao, (un fluture / zboară în mijlocul / războiului rece); Saito Sanki: (seară de toamnă - / fluxul aduce resturi / de pește mare); Suzuki Murio, Sawaki Kinichi, Kaneko Tota: (cimitiru-a ars: / pe crengile pomilor / greieri calcinați); Takayanaghi Shikenobu. Gabriela Căluțiu-Sonnenberg - semnează două pagini de proză “Pentru eternitate”. Geo Constantinescu - la rândul său, semnează proza “Străinul”. “Încercări de străpungere a tăcerii gândului” - (XVII) - este proza semnată de Elena Neagoe. La rubrica: “Asterisc” Jianu Liviu-Florian semnează proza
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
de pe cărările de școală, să-mi povestească toate ale satului, ale lumii și-ale poveștilor. Dar cel mai mult îmi plăcea s-o ascult vorbindu-mi de Ana... ***** Ce măi soare era, maică, și câmp în floare, și cântec de greieri, că n-am mai fi mers cătă casă! Ne-ntorcem amândouă de la Bordeie, satul de dincolo de pădure, unde bună-sa ave o soră și, din cân' în cân', îi duceu una-alta, c-o rămas sângură pă lume. O lăsat-o
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
spună. - Și când crezi că va face asta? am întrebat-o mirat de exuberanța ei pe care nu i-o mai văzusem niciodată. - Dimineața, în timp ce-mi beau cafeaua cocoțată acolo, pe grinda aia. Sau seara în timp ce ascult glasul greierilor. - E iarnă Ina, greierii nu mai cântă. - Pentru mine vor cânta. O să vezi. Așteaptă doar să vină seara. Căldura a cuprins repede încăperea. Fără să-mi dau seama când, Ina aranjase masa. Nicicând nu fusese aranjată așa. Avea până și
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
că va face asta? am întrebat-o mirat de exuberanța ei pe care nu i-o mai văzusem niciodată. - Dimineața, în timp ce-mi beau cafeaua cocoțată acolo, pe grinda aia. Sau seara în timp ce ascult glasul greierilor. - E iarnă Ina, greierii nu mai cântă. - Pentru mine vor cânta. O să vezi. Așteaptă doar să vină seara. Căldura a cuprins repede încăperea. Fără să-mi dau seama când, Ina aranjase masa. Nicicând nu fusese aranjată așa. Avea până și fața de masă la fel de
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
special colind al vieții mele. Am pierdut-o pe Ina într-o zi de mai când prunii erau în floare. Se apropie Crăciunul. Îl aștept cocoțat pe grindă ascultând povestea Stâncii ce-o făcusem cadou. Aștept seara să aud colindul greierilor, pentru că ei pot să cânte și iarna dacă ai urechi să-i auzi. Simt mirosul proaspăt de pâine și văd bradul argintiu strălucind în noapte. Mă las dus în lumea visurilor pentru că, acolo, aud vocea Inei care se amestecă cu
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
Ediția nr. 803 din 13 martie 2013 Toate Articolele Autorului Ștefan cel mare nu-i mort prieteni Măria Sa doarme sub cerul ca o foaie de cort faceți copii strategici nu arme Prieteni Măria Sa doarme somnul i-l veghează poporul și greierii doar dau alarme a venit în fine viitorul Somnul i-l veghează poporul sub cerul ca o foaie de cort parcă ne șoptește dorul Ștefan cel Mare nu-i mort Prieteni Măria Sa doarme nu mai zăngăniți din arme Costel Zăgan
NELINIŞTE DE VORONEŢ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342268_a_343597]
-
poate fura și duce în vârtejul amețitor al mimetismului păgubos ca într-un mărăciniș, ca o capcană din care anevoie mai poți ieși la lumină. Dar deocamdată, micuța prințesă a cuvântului, poate spune cu nonșalanță: „cânt lumii / cu vioară / de greier tăcut // râd stelelor / cu lacrima / ochilor închiși / plâng ierbii / cu strună / de suflet viu // trăiesc” (Viață). Poate că aceasta e cea mai sinceră mărturisire a tinerei autoare. Iată și cum se vede autoarea în câmpia literelor contemporane: „desenează pe cer
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
la hotarul dintre zi și noapte, am văzut un corb așezat pe o cruce veche de lemn. Mirosea iarba cosită. Eu m-am așezat sub un prun al cimitirului și am privit pasărea cum mă privea. Nu se auzeau decât greierii. Apoi soarele a apus, pasărea a croncănit de câteva ori, i-au fâlfâit aripile și a dispărut în noapte. Eu am mai rămas puțin. După o vreme m-am ridicat de sub prun și mi-am urmat drumul spre casă. A
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
tăcute, Când sufletu-mi de înger știa să o asculte. Am cunoscut-o apoi în cantul ciocârliei, În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei În strigatul de frate și grijă de bunic, În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic. În picături de ploaie, în roua de pe flori, În geana răsărita a soarelui din zori. Iubirea stă să cadă pe stelele din cer Și este-acolo sus și-n zori când ele pier. Câtă iubire, Doamne, ai pus
NU CĂUTAŢI IUBIREA PREA DEPARTE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341248_a_342577]
-
m-am deranjat să îi răspund cu gura. Doar cu privirea. Și, apoi, cu felul în care am evoluat în concurs. Era de ajuns”. „Ce să faci, Bellu, cu țărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate de le cântă greierii în ele?” Maria Olaru vorbește pe parcursul cărții despre relația dificilă cu antrenoarea Mariana Bitang: „Și acum îmi sună în urechi refrenul dumneai preferat, rostit cu o voce superior scârbită de parcă-i era o nesfârșită greață de tot și de toate
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
acum îmi sună în urechi refrenul dumneai preferat, rostit cu o voce superior scârbită de parcă-i era o nesfârșită greață de tot și de toate: „Ce să faci, Bellu, cu țărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate, de la cântă greierii în ele?” Nici nu știam că greierii cântă în călcâie”. Când ajungeam la aparat, dădeam tot ce aveam mai bun din mine. Și se vedea asta. Nici jignirile, nici bătaia nu mă făceau să scot mai mult din mine. Eu
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
preferat, rostit cu o voce superior scârbită de parcă-i era o nesfârșită greață de tot și de toate: „Ce să faci, Bellu, cu țărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate, de la cântă greierii în ele?” Nici nu știam că greierii cântă în călcâie”. Când ajungeam la aparat, dădeam tot ce aveam mai bun din mine. Și se vedea asta. Nici jignirile, nici bătaia nu mă făceau să scot mai mult din mine. Eu mă cunoșteam foarte bine. Antrenorii mei, mai
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
eu prea tare; că orașul e o ruină și d-aia mai are jocuri în articulații. Știe că nu mai depășește ca în tinerețe, dar tirurile din ziua de azi sunt tot mai puternice. Vede că are tot mai mulți greieri peste tot prin bord, care scârțâie mai ceva ca Bacalaureatul de la Lipatti, dar îmi reproșează că am scos-o prea mult în teren. Da, în vopsea nu mai poți să îți aranjezi freza, dar e cumva tot vina mea că
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
iute când razi prima lămâie. M-a ascultat și iute a părasit hotarul Și a făcut la METRO,cumpărături, cu carul. A cumpărat vopsele, uleiuri dintre cele Mai scumpe și arome, parfumuri și mărgele, A căutat raionul furtunilor nebune Și greierilor leneși, le-a luat arcuș și strune. Avea la ramuri pline de funigei poznași Și saci întregi cu mure și lemn pentru arcași; Săgeți să construiască cu miere-n vârful lor Pentru povești ascunse în tolba cu amor. A-ntâmpinat probleme
NU ŢI-E RUŞINE, TOAMNĂ, CÂT DE BOGATĂ EŞTI? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343812_a_345141]
-
cer de pluș, Că, sub stea torențială, Norii trag o PĂRuială. Prin a lumii ceață deasă Licărește-o-mPĂRăteasă Și-mi pătrunde până-n os Întunericul PĂRos. În instinctul meu de miere Încolțește o PĂRere Și-n cireșii mei tăcuți Cântă greieri disPĂRuți. Janet Nică Referință Bibliografică: Marea PĂRuială / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 611, Anul II, 02 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Janet Nică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MAREA PĂRUIALĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343895_a_345224]
-
din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Răsare luna obosită, În capul satului, pe deal, Albind fâneața părăsită De sunetele de caval. În noaptea tristă -ici și colo- Doar liliecii mai cutreier. Din iarba reavănă, tremolo, Mai risipește câte-un greier. Haotic clipele măsoară O cucuvea cobind anost. Un câine bate către moară, Smucindu-și lanțul fără rost. Aleargă umbre peste brume Prin dimineața ponosită, Și, plictisită să le-ndrume, Adoarme luna obosită. *** Referință Bibliografică: Lună obosită / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
LUNĂ OBOSITĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343929_a_345258]
-
se crăpa de ziuă, sufletul meu deslușea lăutele mierlelor, apoi corul de vrăbii; vara, în amurg, strigătele gălăgioase ale lăstunilor zburau în stoluri atacând vreun dud copt sau vreun cireș. Noaptea, la lumina delicată a lunii ascultam notele zglobii ale greierilor și cântecele, pe mai multe voci, ale broaștelor. Eram la țară și eram copil...Păzeam oile și mă bucuram de tot ceea ce Natura îmi oferea cu dărnicie: ciuperci, mure, pere pădurețe, coarne mere pădurețe, flori, verdeață, aer curat... Apreciam și
VARA LA CÂMPIE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344034_a_345363]