967 matches
-
și glasul de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună seara... Apăsa cu voluptate pe silabe și Valerica Scurtu mai știa că în timp ce cântă se strâmbă în oglindă luând poze marțiale ori încrețindu-și fața mobilă de cauciuc în grimase de saltimbanc. Dintr-un anumit colț al bucătăriei se zărea tot... ― Hm, făcu Popa aruncîndu-i o privire circumspectă. Hm! Se duse hotărât la ușă, închise și băgă cheia în buzunar: Ca să fim mai siguri, până una alta. Intră la el
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
N-am chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în Brazilia aflată în marginea primului război mondial universul Revoluției și al luptei. Ca și în westernurile spaghetti ce se desfășoară pe tărâm mexican, el este acel Gringo ce dă foc fitilului la capătul căruia se află explozia eliberatoare. Afișând grimasa cinică și eroică a unui James Coburn, el comite actul de eroism cu naturalețea celui pentru care moartea este o veche și dragă prietenă. Niciodată imun la farmecele acestui mag feminin care este Bouche Dorée, Corto pare să fie adoptat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în vârstă, "pentru că vă socotesc prietenii mei" le-am zis, nu se vor supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să n-o mai hărțuiești? întrebă supărat Ignatius. — Întârzierea nu-și avea rost. Locuiește aici jos, pe undeva printre docuri, explică domnul Gonzalez și se reîntoarse la hârtiile sale. — Ți-a plăcut? o întrebă Ignatius pe domnișoara Trixie, când ultima grimasă a buzelor se domolise. Domnișoara Trixie dădu afirmativ din cap și atacă silitoare cel de al doilea sandviș. Dar când ajunse la jumătatea lui, se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bănuia deja. — Îmi permiteți să vă Întreb dacă sunteți măritată, domnișoară? Cu coada ochiului, Zeliha observă că blonda durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să nu ia În seamă părerile celorlalți, fiindcă oricum nu aveau să conteze până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îndelung, alții s-au oprit la mijlocul frazei și s-au refugiat Într-una sau alta din fotografiile cu drumuri atârnate pe pereți. Nu s-au grăbit, de parcă afară nu i-ar fi așteptat nimeni, de parcă nici nu exista afară, iar grimasele lor s-au preschimbat În zâmbete extatice de indiferență. Neavând nici energia, nici Însuflețirea și nici nevoia de a conversa În continuare, s-au scufundat și mai adânc În apele tulburi ale apatiei, Întrebându-se de ce naiba locul ăla se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar trebui să facă tot ce le stă În putere ca să nu-și Împingă limitele prea departe și să fie fericiți cu ce aveau. Nu crezi că familia ta din San Francisco o să fie Îngrijorată? Îngrijorată? Armanoush a făcut o grimasă când chipurile mătușilor ei i s-au ivit În minte. Știa că vor muri de Îngrijorare. Nu trebuie să știe nimic despre asta, e pentru binele lor. Vine vacanța de primăvară și pot să petrec toate cele zece zile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
perdele și desena un cerc mic pe covorul turcesc pufos. Și-a concentrat atenția asupra acelui cerc și a dat drumul Întrebării: Unde e tatăl Asyei? Mustafa s-a Întors spre sora lui mai mare la timp ca să-i vadă grimasa, Însă Banu și-a regăsit imediat stăpânirea de sine. — Când ne-am Întâlnit În Germania, mama mi-a spus că Zeliha a făcut un copil cu un bărbat cu care a fost logodită pentru scurt timp. Însă mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Să nu mai pot lucra. ă Te temi că te vei elibera de aici? ă Foamea nu înseamnă libertate. ă Ești o fată deșteaptă. Nu pot să cred că aceasta este singura slujbă la care ai acces. El îi observă grimasa scurtă la auzul cuvintelor sale nefericit alese. Dar ea era atentă și nervoasă și încercă să se ascundă în spatele mâinilor. Porfiri își aprinse o altă țigară și o fumă de tot fără a-i mai adresa niciun cuvânt. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ochii din nou. ă Așadar, dumneata nu crezi în Dumnezeu? ă Nici în Dumnezeu, nici în suflet, nici în viața eternă. Lui Ulitin i se păru că văzu un zâmbet blând pe sub barba masivă a călugărului. Poate că era o grimasă de durere. ă și atunci ce mai contează? ă Ce? ă Investigația dumitale. Dacă nu crezi în Dumnezeu, ce mai contează? ă Fiindcă trebuie să existe legi. Un cadru legal. Oamenii trebuie să respecte drepturile unii altora. Dreptul la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în vârstă, „pentru că vă socotesc prietenii mei” le-am zis, nu se vor supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
audă chestia asta. El spunea întotdeauna că orice realizare care merita pomenită apărea în ziar. Dar ar fi înțeles nevoia și dorința lui Jack de a spune aceste lucruri și, în cele din urmă, le-ar fi acceptat, cu o grimasă de modestie. Își croia drum prin mulțime ca să-i spună asta lui Jack și să-i mulțumească, în numele ei, pentru că evocase atât de viu personalitatea lui Ralph, când văzu că Murray Nelson i-o luase înainte. Stevie își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gând să stai în Anglia? Cât o să vreau. Sinceră să fiu, mi s-a făcut lehamite de Australia. De fapt, Carrie îl învălui în privirea ei albastră ca marea - mă întrebam dacă n-am putea să rămânem aici. Văzu ușoara grimasă a lui Jack și continuă imediat: — Doar pentru câteva zile, desigur, până când găsim ceva definitiv. Pentru o clipă, Jack se simți paralizat de un vârtej de emoții contradictorii. Îl năpădi un val de furie cruntă, acidă și explozivă, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și, cu toate că e iritantă și enervantă la culme, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să o Îndepărtez pe femeia care nu numai că este mama viitorului meu soț (Încă nu mă pot gîndi la cuvîntul „logodnic“ fără o grimasă), dar Îmi mai achită și cheltuielile de nuntă. În plus, sînt prin excelență genul de persoană care vrea să le facă tuturor pe plac. E o urmare a faptului că am avut o mamă alcoolică și a trebuit să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu o sun, telefonează Încontinuu pînă răspund. Jur că maică-ta e nebună de legat. — Mie-mi spui? rîde ea. Și tu, care credeai că intri Într-o familie perfectă. — Nici să nu-mi amintești. Pe chip Îmi apare o grimasă, căci sînt convinsă că Emma nu știe cît de aproape de adevăr e. O privesc cum Îl gîdilă pe Tom cu părul ei lung, În timp ce micuțul chicotește incontrolabil și se Întinde să-i atingă fața. — Te pricepi la copii, nu? zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
poate toate cele. Garibaldo era istovit și de-abia se mai ținea pe picioare; îl durea cumplit spinarea și greutatea sa la mers nu era cauzată, așa cum bănuisem, de statul exagerat în genunchi. S-a prins de mine, cu o grimasă de durere. - Du-mă până acasă, a șoptit. I-am oferit brațul, încurcat, deoarece prin acel gest îi întorceam spatele împăratului, și ne-am îndreptat spre ieșire. - Unde te pot găsi, medicule? a întrebat Heraclion. Fără să se oprească sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rămâi lângă el. Te implor din tot sufletul să nu-l lași singur! S-a așezat, punându-și mâinile-n poală. Ochii ei trădau nesomnul și ardoarea lacrimilor, tremurul neîncetat al mădularelor, fața îi era pământie și marcată de o grimasă de durere care nu izbutea să o urâțească. Inima mea dădea pe-afară ca un râu primăvara și-mi auzeam sângele bătând în urechi. Silit de iubire, am mințit din nou: - El este asaltat din toate părțile. Este presat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu mințea. Nu se mișcă, nici măcar când Maja Îngenunche În fața vasului și se prinse cu mâinile de colacul veceului, căci Încă voia să știe dacă avusese o viziune adevărată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ceva indefinibil părea să izvorască din femeia aceea cu atâta putere, Încât Își căuta un mod de exprimare - Împotriva voinței sale - În surâs și În strălucirea privirii. — Bună dimineața, Camilla, bună dimineața, doamnă Fioravanti, spuse Emma. Maja răspunse cu o grimasă amabilă, dar rece. Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
9 - o brunetă cu care uneori făcea presupuneri asupra stării civile a tânărului șef de departament, cel cu mutră de spot publicitar, pe care Îl curtau majoritatea telefonistelor, Încă tinere și neștiutoare Într-ale căsătoriei - dădu pe gât, cu o grimasă de dezgust, conținutul unui păhărel de plastic, și o Întrebă, bine dispusă, dacă primise mesajul. — Care mesaj? exclamă Emma. — A, mă rog, nu știu... se grăbi să spună cealaltă, dându-și seama de greșeala făcută. Aruncă păhărelul de plastic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strigă. O ușă se trânti, se deschise și se izbi din nou. — Prezentatorul e atât de fascinant, spuse Olimpia pentru a se justifica - și, cu inima strânsă, apăsă butonul telecomenzii. În studioul lui Santoro, Silvio Berlusconi povestea ceva, cu o grimasă zâmbitoare potrivită cu bucuria rezultatelor alegerilor ce păreau deja câștigate. Dario se stinse. Pentru câteva clipe, Sasha avu impresia că Încă Îi mai vede urma pe ecranul opac. Însă, dacă te uitai mai bine, vedeai că acela nu era Silvio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aveți grijă să nu vă împiedicați, că o să dați pe spate și o să vă loviți la cap și pe urmă cine știe ce-o mai fi, a zis, atunci bătrânul s-a întors spre mine, am văzut că face o grimasă, Dzsátá, băiete, mai ești aici, a întrebat, iar eu i-am zis că da, dar n-am mai adăugat și că „din păcate“, ci am gândit-o numai, bine, atunci adă-mi acordeonul, mi-a spus nea Miki, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care adaug în treacăt: Ești OK, Guy ? Arăți ca șifonat. S-a despărțit de prietena lui. S-au certat nasol toată noaptea și ea a plecat pentru totdeauna... Nu, a emigrat în Noua Zeelandă... — Am lucrat toată noaptea, zice cu o grimasă. Să-l ia naiba pe Ketterman. E inuman. Cască larg, arătându-și dinții albi și perfecți pe care și i-a aranjat când era la Facultatea de Drept de la Harvard. Zice că n-a fost alegerea lui. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]